64 matches
-
afirmare a naționalismului românesc - în sensul cel mai bun al cuvântului - și în cadrul luptei pentru drepturi cetățenești egale a românilor din Transilvania prin raportare la celelalte naționalități conlocuitoare . Revenind la componentele existente în configurarea limbii române, autorul distinge, după componența pelasgă, una tracică: ”este vorba despre tracii din nord sau geto-dacii”. Despre a treia componentă, cea romană, consideră că s-a suprapus în două sau chiar trei etape. Etapa de până la cucerirea Daciei de către Imperiul Roman e considerată, în mod logic
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
limba românească e fiica limbii latinești,...totuși de vom vrea a grăi oblu limba romănească e mama limbii ceii latinești,...” (Petru Maior, Scrieri, 1, 1976, 311). Demonstrația se încheie cu concluzia: „Personal, cred că răspunsul este afirmativ. Limba dacă, respectiv pelasga, traca, geto-daca, este mama limbii latine!” Afirmația că limba românească e muma celei latinești nu trebuie luată “ad literam”. Ea aruncă însă o lumină asupra istoriei europene anteromane încercând să construiască poduri peste timp între epoca bine cunoscută a culturii
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
victorii asupra popoarelor din jur și a reușit un stat dac centralizat puternic!Astfel că la un anumit moment dat și Deceneu ajunge să fie considerat “zeu” asemeni lui Zamolxis... 13.Constantin Olariu Arimin 14.Kabirii - grup de 4 divinități pelasge descoperitoare ale metalurgiei.Kabirii/kabilii sunt și astăzi renumiți pentru prelucrarea metalelor, mai ales a argintului 15.Kabilii își spun Imazighen (Oameni Liberi), la singular A-Mazigh. Femeile lor se numesc Ta-Mazigh. 16.Homer le numește “bărbatele” adică un feminin al
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Impact > Istorisire > PACHIA-TATOMIRESCU ION - POEZII PELASGE-VALAHE ÎNTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON ÎNCĂ NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR Autor: Ion Pachia Tatomirescu Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Volumul de „poezii“ (în pelasga>valaha literară), ori de „puizi“ (în pelasga>valaha dialectal-macedoromână/ar[o]mâna), Dor - călător, de la matcă la izvor (2013)*, de Victor Enache, are, „în deschidere“, un Cuvant despre poeziile în aromana ale poetului Victor Enache din Timișoara / Zbor ți puiziili
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
POEZII PELASGE-VALAHE ÎNTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON ÎNCĂ NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR Autor: Ion Pachia Tatomirescu Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Volumul de „poezii“ (în pelasga>valaha literară), ori de „puizi“ (în pelasga>valaha dialectal-macedoromână/ar[o]mâna), Dor - călător, de la matcă la izvor (2013)*, de Victor Enache, are, „în deschidere“, un Cuvant despre poeziile în aromana ale poetului Victor Enache din Timișoara / Zbor ți puiziili pi armâneaști di poetlu Victor Enache di
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
limbilor străine, „cuvânt înainte“ din care, nu spre încurajarea zâmbetului - amar, negru, ori pseudo-curcubeolat-din-cerul-gurii - la descoperirea ditirambicelor aserțiuni vanghea-mihanj-steryu-ice, sau la constatarea „absenței unei minime conștiințe național-onomastice“, ci spre a se observă - dincolo de buruienișul multimilenar ce-a năpădit limba noastră pelasga > valaha din fosta Macedonie Antică, din fosta Dacie Antică Sud-Dunăreană, din fosta Thracie Antică (datorită Imperiilor Antice, Evmezice și Contemporane ce-au ținut în beznă Pelasgimea > Valahimea Sud-Dunăreano-Balcano-Anatoliană, interzicâbdu-i școlile în limba maternă, interzicându-i Biserică în limba maternă, interzicându
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
una di tuti steali armîneșță di pi țerlu a nostru armînescu; ș-el nu cântă ți tiva altu dicât mași ți vrearea cătră vreari, cătră fără, părință, zărțina, tradiții [...]» (p. 6); nu comentam nici dacă „înainte-cuvântătoarea“ se referă la tradiția pelasga > valaha potrivit căreia la nașterea cuiva (inclusiv a lui Victor Enache) se-aprinde pe cer o stea, într-al zenit-nadirului arc de priveliște platonian-ființială, nici dacă s-o fi referit cumva la aserțiunea benedetto-croceană potrivit căreia talentul / geniul poeților stă
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
macedoromân din spațiul valahofon), având și o remarcabilă, interesantă activitate de redactor-șef (de câțiva ani buni), al revistei Chicuța di harauă / Picătură de bucurie (editata de Asociația Culturală Cârlibaba), revista în care a conservat și câteva „monumente“ de limbă pelasga > valaha (pentru care am toate motivele să-l stimez dinspre cercetătorul fenomenului lingvistic-dialectal din aria geografic-valahofonă), daca Victor Enache se mulțumește a fi considerat (nicidecum Mihai[l] Eminescu, după cum zice Vanghea-Mihanj Steryu - supra - ci, mai degrabă) că reprezentativ pentru versificări
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
daca poetul Victor Enache „nu stie“, ori „știe, și refuză a recunoaște“ că dintotdeauna dialectalul autor de compuneri cadențate (în picioare-troheu / iambi, ori nu) nu are decât o spoiala regional-mediocră, îmburuienata, a limbii materne - în cazul de față a limbii pelasge > valahe -, evident, toate acestea nu-l împiedica pe cronicarul de față (ce are sub lentilă, intru „radiografiere“, volumul Dor - călător de la matcă la izvor, de Victor Enache) să lase la o parte influențele (unor „lecturi“) eminesciene, coșbuciene etc., din câteva
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
această de Paste / E parte din noi. - «Veniți, luați Lumină !», p. 38; etc.). În secundul ciclu, Izvor / Izvur, egal ca număr de pagini de „caligrafii lirice“ cu cele din Dor, dar lăsând „impresia de dublu“ pentru că are texte „paralele“, în pelasga > valaha contemporană literară și în pelasga > valaha dialectal-macedoneană / armâna, problematică, temele / „motivele“ sunt tot cele din ciclul anterior, însă cu alte „unghiuri de fugă poematica“, ori cu nuanțe „constelate“, sau cu „arhaic pitoresc lexico-gramatical“, căci matcă se așază chiar pe
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
noi. - «Veniți, luați Lumină !», p. 38; etc.). În secundul ciclu, Izvor / Izvur, egal ca număr de pagini de „caligrafii lirice“ cu cele din Dor, dar lăsând „impresia de dublu“ pentru că are texte „paralele“, în pelasga > valaha contemporană literară și în pelasga > valaha dialectal-macedoneană / armâna, problematică, temele / „motivele“ sunt tot cele din ciclul anterior, însă cu alte „unghiuri de fugă poematica“, ori cu nuanțe „constelate“, sau cu „arhaic pitoresc lexico-gramatical“, căci matcă se așază chiar pe izvor-ul poeziei enachiene: «Trandafiri pentru
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
-a lor cupañi yin.» (Maica Tereza și măicuța mea / Sirin nior, p. 44 / 45); etc. Ajunsă - pe valea versurilor - la izvor, matcă textelor lui Victor Enache, mai mult ca sigur, isi îndrepta zborul peste veridic-autenticele reliefuri ale magnificei noastre poezii pelasge > valahe - antice, evmezice, moderne și contemporane -, cu „vectorizare“ / „(a)țintire“ într-unul dintre cele „douăsprezece everesturi“ ale orizontului cunoașterii noastre metaforice: Sfanțul Valaho-Dac, Niceta Remesianu (aprox. 340 - 416 d. H.; e autorul imnului întregii Creștinătăți, Te, Deum, Laudamus..., din orizontul
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
în fruntea lor, pe când daca lumea l-ar fi știut, ar fi fugit de dânsul, ar fi avut propensiune de depărtare de el: aversiune. 331 {EminescuOpXV 332} ["LAȘI ȘI SPECULANȚI; VITEJI ȘI DREPȚI"] 2255 În fața poporului egiptean stăteau două popoare pelasge*: tuscolellegii* greci și erani* - Marte și M***, Marte și-a ales partea practică, artele, apucăturile industriale, chițibușurile numai a vieței dintr-o zi, M*** și-a ales partea cea bună*: eternitatea substanței cosmice și nemurirea sufletului. Unii lași și speculanți
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Neszeud, Năsăud, Nuszendorf, Nuszdorf. În maghiară i se zice Naszód, iar sașii îl numesc Nassendraf, Nosndref, Nîessndorf, Nuszendorf, Nussdorf. Locuitorii își spun năsăudeni și nosodeni. În opera lui Ptolemeu este atestat, la depărtare de teritoriile noastre, un Nasaudum de origine pelasgă, pe care unii au crezut că-l pot asocia cu Năsăudul nostru (evoluția fonetică normală ar fi dus, de fapt, la formele Năsaud sau Năsad). Unii năsăudeni au auzit (nu se știe de la cine) de o bază slavă, na sŭ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a limbii și continuitatea globală a materialului lingvistic prin formulele silabică, aglutinantă și flexionară de limbă. Prezentăm în acest sens două exemple. Nicolae Densusianu (1846-1911) este autorul unei lucrări voluminoase intitulate Dacia preistorică, în care ultimul capitol poartă titlul „Limba pelasgă”. Printre contradicțiile și inconsecvențele acestui capitol se conturează o schemă prin care autorul intenționează să demonstreze că limba română este, contrar celor care afirmă latinitatea ei, continuatoarea nemijlocită a substratului tracic. 1. Punctul de plecare îl reprezintă tradiția conform căreia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
înțelege unul cu altul: „că Iova amestecă acolo limba a tot pământul” și îi împrăștie pe oameni pe toată suprafața acestuia (p. 672). 2. În etapa următoare, niște triburi pastorale au constituit undeva în Asia „poporul pelasg și limba națională pelasgă” după care triburile pastorale ale acestui popor au migrat „răspândindu-se peste partea cea mai mare a Asiei de apus, a Europei și a Africii de nord” (Ib.). Pe întreg acest spațiu pelasgii au impus limba lor, „tipul căreia este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din gramaticalizarea locală a expresiei aglutinante ale cărei componente s-au morfologizat, căpătînd aspectul a ceea ce numim rădăcină, prefix, sufix, terminație etc. Cu alte cuvinte, la baza limbii flexionare grecești se află aceeași limbă aglutinantă pe care autorul o numește pelasgă. Nici autorul nu poate omite faptul că „Herodot vorbește de pelasgii care locuiseră odată pe teritoriul Elladei și de coloniile acestor pelasgi stabilite pe țărmurii de nord ai Mării Egee”, de pelasgii „care locuiau odată în regiunea numită astăzi Thessaliotis”, de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
athenienii” (p. 673). Pe de altă parte Homer vorbește de prezența pelasgilor în zona Caria din Asia Mică aflată în apropierea „marelui oraș a lui Priam” (Ilion), precum și pe insula Lemnos din nord estul Mării Egee (p. 672 urm.). Faptul că pelasga nu este o limbă adusă de un popor migrator rezultă și din relatarea lui Herodot despre regele Psametich din Egipt, „care făcuse diferite experiențe ca să afle care a fost cel mai vechi popor de pe pământ și ce limbă vorbea și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limba barbară veche” (p. 676). 5. Din punctul de vedere al istoriei limbii prezintă importanță faptul că N. Densusianu caută o explicație pentru coincidențele lingvistice din spațiul euro-afro-asiatic, explicație pe care o găsește, înfruntând teoria arborelui genealogic, în baza lingvistică pelasgă a acestui spațiu. Unitatea limbilor romanice, și a întregului spațiu pomenit, nu se datorează latinei clasice care ar fi fost dusă de romani în teritoriile cucerite. Această unitate se datorează continuității pe spațiul euro afro-asiatic, în perioada premergătoare cuceririlor romane
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Unitatea limbilor romanice, și a întregului spațiu pomenit, nu se datorează latinei clasice care ar fi fost dusă de romani în teritoriile cucerite. Această unitate se datorează continuității pe spațiul euro afro-asiatic, în perioada premergătoare cuceririlor romane, a limbii barbare pelasge, care cuprindea și vechiul teritoriu al peninsulei italice, limbă pe care Densusianu o numește și latină barbară. Latina scrisă sau cultă este o creație artificială. Ea a rezultat din coruperea dialectului pelasg latin din Italia prin influența limbii grecești. „Coloniile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
i rotunjească concepția: „Limba romană barbară, ce se vorbea în timpurile republicii și ale imperiului prin diferite provincii ale Europei și Africii, nu-și trăgea originea sa din limba vulgară a Italiei, ci era numai o continuare a dialectelor barbare pelasge, pe baza cărora s-au format și s-au dezvoltat mai târziu limbile romanice moderne” (Ib.). Teoria lui Nicolae Densusianu urmărește demolarea concepției neogramatice prin înlocuirea latinei, ca factor unic sau preponderent în constituirea limbilor romanice, cu limba autohtonă ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
imaginarea a două limbi latine cu istorii diferite: pe de o parte latina cultă (coruptă) cu istoria sa orientată în întregime spre limba greacă, pe de altă parte latina necoruptă, veche sau bătrână (lingua prisca), care este totuna cu limba pelasgă sau barbară, pe care o vorbeau toate populațiile ce nu făceau parte din lumea greacă. Dacă istoria latinei culte s-a putut face dintr-o trăsătură de condei, istoria limbii pelasge-latine-barbare i-a dat multă bătaie de cap lui Densusianu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
arborelui genealogic inventată de neogramatici. Orientarea generală a acestei scheme trebuie însă cunoscută întrucât ea este, în limitele gândirii tradiționale, o încercare de a pune în valoare substratul. Capitolul în care Densusianu face această încercare se intitulează „Cele două dialecte pelasge, latin și arimic” (pp. 715720). Se pornește de la ideea că „din timpurile preistorice foarte depărtate, limba barbară a pelasgilor se afla divizată în două dialecte principale, unul latin sau prisc latin, și altul arimic, adică prisc-roman, după cum era împărțit și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se afla divizată în două dialecte principale, unul latin sau prisc latin, și altul arimic, adică prisc-roman, după cum era împărțit și poporul pelasg în două familii mari și extinse, una a latinilor bătrâni și alta a arimilor”. Aceste două popoare pelasge proveneau din același „trunchi național”, dar trăiseră în timpurile preistorice în condiții geografice și sociale diferite, de unde și „deosebirile dintre temperamentul lor fizic și caracterul lor moral; chiar și formele limbii difereau unele de altele în multe privințe”. Latinii bătrâni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvintele latine barbare, ce au trecut în limbile slavice, în limba germană, galică, britanică și hispanică”. Acest glosar ar arăta „că o mulțime de cuvinte românești, considerate de unii ca provenite din limba slavonă, au fost de fapt proprietatea limbii pelasge, barbare, încă cu multe sute de ani, mai înainte de venirea slavilor în Europa”. Iată un exemplu din glosar: „Καμάρα (Camara), oraș în insula Creta. La autorii grecești καμάρα, cameră boltită, lat. camara și camera. Cuvânt barbar. În regiunile Pontului Euxin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]