658 matches
-
a eșecului existențial. S-a vorbit chiar de o anulare a tragismului tocmai prin faptul că întregul univers cotidian este alienat. Excesul uzează, iar din disperare nu mai rămâne decât spectacolul ei, deși un anume glisaj emoțional face sesizabilă o pendulare pe diverse paliere ale intensității. Însuși discursul poetic este unul cumva detașat, relatând frecvent din mijlocul unui gol de semnificații: "sunt un bărbat singur. nu-i nici o mândrie în asta. doar sunt / hoarde de nefericiți care umblă și caută / alți
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
în opera eminesciană momentele esențiale ale culturii italiene, de la antichitatea romană până la romantismul italian reprezentat de Leopardi. Viziunea politică a lui Eminescu apare și ea confruntată cu "reperul italian", rădăcinile comune și similaritățile istorice dintre cele două țări făcând această pendulare între spațiul românesc și cel italic una firească. În finalul volumului este studiat un caz de epigonism literar: este vorba de Arturo Graf, profesor de litere la Universitatea din Torino, contemporan cu Eminescu. Petrecându-și o parte din copilărie și
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
de acord că unele amănunte le inventăm aproape fără să ne dăm seama."(p. 112) Dacă Tudor Țopa era preocupat de încercarea scriitorului, Costache Olăreanu caută supremația auctorială. Scriitorul are nevoie ca realitatea să genereze ficțiune; creația este tocmai această pendulare (fugă?) între fantezie și autentic într-un continuu joc de transgresie, digresiune și deconstrucție în care realul și imaginarul se susțin și se subminează reciproc. Dintre toți scriitorii târgovișteni, doar Costache Olăreanu face din această problematică o obsesie publică, netrucată
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
aforisme ba că sunt samaritean plenipotențial ba grădinar ba bețiv orice ai spune între noi mereu vor fi cuvintele când eu tac le zici tu pe ale tale când tu taci zic eu eu și iarăși eu defapt viața această pendulare și cu acest înfiorător sentiment de a nu ști despre ce e vorba în fond știi preabine că niciodată nu mă voi putea detașa de nimic și nici exclude ceva eu nu sunt gazelă eu nu pot sări peste nimic
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
intime gânduri ale lui v.înnopteanu și privindu-l fără să clipească. Totuși, în pofida caracterului absurd al celor mai multe situații, se constată că, mai totdeauna, capătă câștig de cauză opțiunea pentru revenirea bruscă la logica obișnuită a lucrurilor. Și tocmai această pendulare poate deveni neliniștitoare. Într-un rând ni se povestește, de pildă, cum mopete, întorcându-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând "să-i sară în spinare și cine știe ce
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
mască tip ,uomo finito", ci și un amestec paradoxal de energie debordantă și retragere în singurătate, în chilia spiritului. Sufletul său profund de artist nu se poate supune unei autoconstrucții liniare, necontenitele sale corsi e ricorsi biografice subsumându-se esențialei pendulări între eros și thanatos. Jurnalul lui Ștefan (nelipsit expedient al naratorului postmodern, alături de Internet, libere exerciții erotice, consemnări de spital, terifiante ș.a.m.d.) aduce în lumină o altă fațetă, definitorie, credem noi, a unui caracter. Protagonistul are cultul muntelui
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
Litanii la plinirea vremii reprezintă tot atâtea chintesențe ale unor asemenea simbioze. de Ștefan Niculescu impresionează prin simplitate și grandoare; prin rigoarea, substanța și frumusețea scriiturii contrapunctice, modal-bizantine și eterofonice, prin spațialitatea metafizică, prin varietatea nuanțelor țesăturii corale, reliefând veșnica pendulare a ființei între certitudine și incertitudine, între interogație, implorare și revelație... Odihnește-te Mântuitorule (partea I, "corespunzătoare oarecum catolicului Requiem aeternam"), pune în mișcare materia (marea compactă de voci, strigându-și rugăciunea de mântuire, la început în canon cu iz
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
identitate de tip nici PDSR, dar nici coaliția de la putere. Știind că nu se poate atinge de nici unul dintre fronturile devotaților, Alianța și-a întors mesajul spre nemulțumiții care cad între PDSR și coaliția de la putere. Și asta cu o pendulare inteligent reglata, astfel încît să trimită la momentul potrivit dinspre centru dreapta sau dinspre centru stînga, așa cum sînt ele percepute la noi. Asta în ciuda faptului că s-a străduit să dizloce din USD partidul de tip breloc al dlui Cunescu
Fenomenul APR si clasa de mijloc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17822_a_19147]
-
oricînd posibil, cu condiția să-l genereze o epifanie. Din păcate, uneori e reversibil. Aceasta pare a fi morala romanului lui Vladimir Volkoff Le trêtre, tradus de Mircea Ivănescu drept Struțocămila. Cartea înfățișează unul dintre cele mai interesante cazuri de pendulare fără preget între două căi. Ambele sînt primejdioase și la capătul fiecăreia te așteaptă o răsplată (firește, altfel de răsplată, de la caz la caz). Trebuie doar să ai voința și puterea de a alege. Dar tocmai pentru că echivalențele sînt aproape
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
cînd se lansează o navă în cosmos. Unele femei mai în vîrstă, săsoaice bătrîne, cine știe cum scăpate de urgia deportărilor, se închinară repede, cum se închină ei de-a-ndoaselea. Una șoptea dusă un Pater. Și,...cînd nimeni nu se mai aștepta, după pendularea limbii clopotului ce părea fără vreun capăt sau fără vreo consecință cît de cît vrednică de a fi luată în seamă ori de a imprima aerului din preajma clopotniței imense o vibrație sacră ori importantă,... - ca și cum Evenimentul, în sine, moartea veneratului
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
apocrifele de secvențele petrecute cu adevărat, apte să edifice un portret creditabil. Încearcă să mențină dreapta cumpă- n-a gândirii Nichita Danilov, propună torul unui volum hibrid, cu generic duios-autoironic, dens în amintiri, dar mai ales tensionat ideatic prin permanenta pendulare între contabilizarea tendințelor de zeificare a autorului Necuvintelor și explicitarea pornirilor demolatoare. Rezultă, benefic pentru statutul unui eseu ponderat, un Nichita realmente viu, un inspirat plin de păcate și un cetățean „pe linie“, la care simțul social a învins, cumva
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
de stilistică duc la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui Dan Mănucă ascunde sub o fațetă eseistică (și ea cam demodată) o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice", "discipol" etc.) îi facilitează acestuia pendularea între planul biografic și cel al operei propriu-zise. Aceiași termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste eseistică". Locurile comune din receptarea critică a lui Eminescu sînt incomplet camuflate în acest "pelerinaj" al filologului spre eseul
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
cel puțin în cazurile pomenite, dar și în alte cîteva nu mai puțin semnificative). Și o dată cu transformarea simbolismului - apariția plină de fantezie, de acuitate antididactică, de civism al sensibilității expresioniste ca o modalitate distinctă de a scoate de la periferia înțelegerii pendularea între suferință și refuzul ei, aparent la fel de maladiv. Pentru că ce s-a obținut la noi în ultimii ani este radicala receptare a modernității postsimboliste, nu ca o regresiune în inconștient, ca o ipostază a decepției neputincioase, ci ca un activ
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
Îngenunchere etc.), care se adresează, într-un neliniștit, mereu neliniștitor discurs sufletului. Cele două "entități" ale poeziei din Călăuza tăcerii - corpul și sufletul - nu doar comunică, ci se substituie reciproc într-un balans baroc, pe o punte foarte subțire, în pendularea permanentă dintre ființă și neființă, spre ceea ce - cît de îndrăzneț? - ar putea să se cheme a-fi-nefiind. Autoarea punctează clar această "țintă" ghicită la capătul glisării spre metafizic: "E liniște în ceruri/ căci am murit/ în tine" (Liniște); sau: "Am văzut
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
blestemul comunist, securitatea, turnătoria, iar părinții lor - unii vinovați, alții rușinați - nu vor să pornească pe drumul Damascului. Păstrînd și chiar punctînd limitele deriziunii unei situații aproape banale, ordinare, regizorul dezvoltă filonul demenței, al patologicului introdus de Kovacevic în piesă. Pendularea între normalitate și boală, deraierile schizoide din societatea comunistă, suspiciunile și ambiguitățile de tot felul, conviețuirea victimelor cu torționarii, nasc în cea mai tipică familie un scenariu fabulos ce le modifică traiul cotidian. Nu și conștiințele. Soț-soție-copil-străin în gazdă. Tîrcoalele
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
reluate într-o propoziție scurtă care le precede: Puțină lumină, vă rog!" Este o parodie ce problematizează proiectul Luminilor, subliniind declinul acestora, neîncrederea într-o ,,narațiune care să dizolve toate diferențele și contradicțiile" (Linda Hutcheon). În același timp este o pendulare între viitor, prolepsele prin care cititorul află cum vor sfîrși eroii cărții, datorate Creatorului și trecut, prin analepsele ce survin, inserate în prezentul narațiunii. Nu numai că cititorul este pus la curent cu tot ceea ce gîndește fiecare personaj dar află
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
că și cel al autoarei față de unchiul său, de cărțile acestuia, de lumea în care a trăit) și, deseori, vădit ironic. Ludicul, dublat de luciditate, se regăsește și în titlurile primelor două capitole: "IL-JE-LIS-JE" și "JE-TU-TUÉ-JE". Dacă în cel dintîi pendularea între "el"/ "eu" (autoarea) trece prin lectură (actuala sau trecută, lis putînd fi atît formă de persoana I singular prezent, cît și cea de perfect simplu), în cel de al doilea, "el" este recuperat, apropiat și apropriat că TU, a
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
The Sweet-Shop Owner. Vi se par importante procedeele pe care le folosiți, sau sunt simple unelte scriitoricești? Este în intenția dvs. să inovați tehnica narativă? G.S.: Nu mă simt în largul meu cu narațiunea directă, lineară. Aceasta pentru că, în parte, pendularea în timp, întreruperile și întârzierile sunt mai interesante și au un mai mare potențial dramatic, dar e și mai veridic, având în vedere modul cum percepe timpul inteligența umană. Memoria nu e lineară, sare de la una la alta și nu
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Müller-Funk raportează eseul la particularitatea perioadelor de criză, cînd experiența devine categorie radicală a comprehensiunii moderne a lumii, iar eseismul una din formele prin care experiența eului și a lumii ajung subiecte de reflecție: "tacticii eseiștilor îi aparține "ca și cum-ul", pendularea între nemediere și rafinament, între plăcere și durere. El șeseismulț nu reprezintă gîndirea naiv, ca proces, dar lasă gîndirea să devină vizibilă în procesualitatea sa, ca factor perturbator integral al existenței, fără să dezavueze polemic gîndirea și nivelul de raționalitate
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
proiectare în prim-planul vieții noastre publice, ideatice și chiar literare a unui social-democratism vag și ezitant, atent la semnalele de la Moscova, jucînd, pe de altă parte, și cartea unei oarecari deschideri declarative către Apus". O asemenea degringoladă, o asemenea pendulare între centrele de putere și între varii concepții politice a favorizat dezlănțuirea naționalismului (pe urmele aberantului național-comunism), a antisemitismului (ridicol, deoarece numărul evreilor din România este mai scăzut decît oricînd), antimaghiarismul (evident, desuet) și chiar antiamericanismului (ca o altă reminiscență
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
cele câteva personaje pasagere cum e bătrâna trecută de 90 de ani care vorbește pe drumuri cu moartea, ademenind-o, implorând-o, blestemând-o că nu mai vine să-i dea odihna și liniștea. Prima parte a romanului este o pendulare între reconstituirea adolescenței plină de erotism, abstrasă istoriei care se insinuează însă de fiecare dată în fantele istoriei personale a liceeanului și meditația asupra menirii literaturii a scriitorului ajuns la o vârstă când privirea evaluativă apare de la sine. Reconstituirea e
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
sprijină în exclusivitate pe personajul-pivot care e Howard Hughes. Or, în acest caz, sau îi amplifici aura de mister (vezi Cetățeanul Kane, cu care Aviatorul a fost deja comparat) sau îl elucidezi. Scorsese pare indecis și tot lungmetrajul este o pendulare între aceste două alternative. Sau poate că regizorul a fost atât de subtil încât nimeni nu s-a prins de intenția lui de a demistifica faima acestui personaj care e portretizat ca destul de găunos. Oricum, lipsa de substanță a personajului
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
Sociu. Nici gând. Sunt absolut convins că Vino cu mine... le-a plăcut (așa cum mi-a plăcut și mie). Fără, însă, să-și poată explica prea bine de ce. Adevărul e că, în ciuda politropismului său (care nu se referă numai la pendulările între poezie și proză, ci și la felul în care își administrează formulele poetice), numele lui Dan Sociu e în continuare asociat minimalismului cotidian pe care l-a practicat la început (în Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
la București o a patra Romă. Un proiect istoric fără nici o șansă de realizare. La ortodocși, după ce li s-a răpit Constantinopolul, iar cea de a treia Romă a eșuat în retardări feudale, se continuă rătăciri confesionale prin negări doctrinare, pendulări între vest și est, până la poartă Pacificului.(p.159) Ideea construirii Casei Poporului și Mântuirii Neamului există deja sub regele Carol II, și era reverența făcută Parisului, Occidentului, iar cea a Bizanțului după Bizanț e încă și mai veche, exhaustiv
ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ŞI VEST de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381571_a_382900]
-
al plajei cu turiști. Cercând să prind o muză, pășesc prin scoici și alge. Cu pescăruși în jur, plutind pe marea fără muget, Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În șuierul de șarpe al valului adorm Și mă visez statuie de nisip, pe malul Ce briză cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici? Mă recunoaște versul
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]