1,388 matches
-
Să vă fac cunoștință, spuse domnul Opie. Dr. Czinner - domnul Q.C. Savory. Întrunim aici toate punctele de vedere necesare pentru o discuție dintre cele mai interesante: doctorul, preotul și scriitorul. Dr. Czinner spuse Încet: — Nu ați lăsat pe dinafară penitentul? Voiam să-l aduc eu În discuție, spuse domnul Savory. Dintr-un anumit punct de vedere, evident că eu sunt penitentul. În măsura În care romanul se bazează pe experiența autorului, romancierul face o confesiune În fața publicului. Astfel, publicul e pus În postura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o discuție dintre cele mai interesante: doctorul, preotul și scriitorul. Dr. Czinner spuse Încet: — Nu ați lăsat pe dinafară penitentul? Voiam să-l aduc eu În discuție, spuse domnul Savory. Dintr-un anumit punct de vedere, evident că eu sunt penitentul. În măsura În care romanul se bazează pe experiența autorului, romancierul face o confesiune În fața publicului. Astfel, publicul e pus În postura preotului și analistului. Domnul Opie Îl Înfruntă cu un zâmbet: — Dar romanul dumneavoastră este o confesiune doar În sensul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dave 2 Numele real al lui Dave 2 era Hobbes, iar părinții lui încă locuiau în Shepton Mallet. Dacă n-ar fi avut norocul să fie alcoolic, probabil ar fi petrecut o grămadă de vreme căutându-și vocația, cea de penitent, de misionar, de promotor spiritual, de comerciant de morală. Pentru că exact asta era Dave 2. Era tipul care sună la ușă, zâmbind, gata să vândă un pont cumpărătorului indecis. Era genul universal. Putea fi situat fără probleme oricând și oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mitul lui Oedip: Teba este cetatea natală a acestuia, unde urmează să i se împlinească destinul orânduit de zei. (n.r.) Penelope Leach, Hugh Jolly: celebri autori britanici de cărți despre sarcină și îngrijirea copilului (n.r.) Personaj din piesa The Fair Penitent (1703) a lui Nicholas Rowe, prototip al seducătorului (n.t.) Personaj supranatural dintr-un basm al fraților Grimm, asociat adesea cu ideea de maturizare a băieților (n.t.) Personaj din Vrăjitorul din Oz de Frank Baum (n.t.) Thomas Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în jos, îl simțeam cum suferă în anonimat. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niște capricii care nu făcuseră altceva decît să provoace nefericirea ființelor iubite făcuse loc, Într-un mod inexplicabil pentru ea, unei senzații tot mai neliniștitoare de bunăstare. Se simțea fericită plătind pentru răul pe care-l făcuse, la fel ca penitentul care duce În cîrcă o cruce grea la procesiunile din Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în Biserica Catolică Italiană, premergătoare Postului Mare. b. Montresor dovedește o anumită predispoziție confesivă în discursul/ narațiunea/textul său. c. Montresor folosește diverse formule religioase, cu tentă creștină, ca "pentru dragostea lui Dumnezeu", "odihnească-se în pace", și apare vag penitent spre finalul confesiunii sale. d. Montresor nu pare să aparțină frăției francmasonice, întrucît nu poate explica gestul ocult al lui Fortunato, fiind mai curînd un creștin catolic tradițional, reticent și opus societăților secrete, de tipul celor rosacruciene sau masonice. e
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
el repersonalizează faptele și simte penitență. Întreaga lui narațiune pare să fie rezultatul acestei pocăințe, povestirea luînd inevitabil conturul unei confesiuni finale în fața unui preot. Supoziția nu exclude posibilitatea ca ultima remarcă - "Odihnească-se în pace!" - să aparțină intermediarului dintre penitent și Dumnezeu, care exprimă sec ideea fundamentală a unei necesități insurmontabile: numele blasfemiat al divinității trebuie răzbunat, oricît de grele ar fi tribulațiile angajate. Și totuși, o analiză relativ recentă, a lui Peter J. Sorensen, asupra textului răstoarnă posibilitatea exegetică
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
nu-l observe pe Mihail Crama și nici pe alții. Dar nu și cine privește de la nivelul solului aceste desfășurări. Cine examinează de aproape momentul imediat postbelic (1945-1948) nu se poate să nu-l vadă pe Mihail Crama, autorul Decorului penitent, cartea premiată de Fundațiile Regale în 1946. A fost unul dintre protagoniștii acelui final de epocă literară (și nu numai de epocă literară, desigur), convulsionat și dramatic, alături de Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, D. Stelaru, Mircea Popovici, Alexandru Lungu, Ion Caraion
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
Biserica Catolică își va alege viitorul conducător. "La moartea Pontifului, toți șefii de congregații din cadrul Curiei romane, adică secretarul de Stat, cardinalii prefecți, arhiepiscopii președinți și membrii congregațiilor respective își încetează funcția. Excepție fac Șambelanul Sfintei Biserici romane și Marele Penitent care continuă să se ocupe de afaceri curente", stabilește articolul 14 al Constituției apostolice. Mandatul papei Benedict al XVI-lea urmează a înceta pe 28 martie.
Papa Benedict al XVI-lea, după ultima sa rugăciune Angelus: Vom fi mereu apropiaţi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56765_a_58090]
-
simbolicului și a denotativului, a figurativismului și a abstracției, a opacității retiniene și a transparenței spiritualiste. Intervalul, oricum ar fi el cuantificat și indiferent dacă privește fenomenul artistic în ansamblu sau doar destinul unui singur artist, poate oferi surpriza voiajului penitent de la naturalism la Bizanț sau, invers, acela al coborîrii în lume după o acerbă probă a austerității. Ceea ce în zorii modernității românești era o încercare naivă, nu lipsită de un anumit patetism, de ieșire din constricția unor forțe adverse, a
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
har! Și-am rămas redus la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A plecat privighetoarea, panaceul meu de tril! Și-am rămas, fără de dânsa, mai suspect ca un intrus; Mai pocit de solitudini, mai năuc, mai inutil; Mai cu toance-n plâns de dorul
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
reconcilierii cu Biserica, Taina repunerii în starea de membru deplin al Bisericii, din care am căzut datorită păcatului. Tocmai de aceea în rugăciunea pe care o rostește preotul după spovedanie se spune: „... împacă-l Doamne și-l unește pe dânsul (penitent) cu Sfânta Ta Biserică în Hristos Iisus Domnul nostru...” Cine comite păcate grave nu se poate împărtăși decât după spovedanie și după săvârșirea unui canon de pocăință care poate dura mai mulți ani. Bineînțeles că la spovedanie făgăduim lui Dumnezeu
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
Fără îndoială, sunt păcate care necesită o oarecare formă de căinți și pocăință. De aceea Sfinții Părinți au stabilit canoane, care spun: pentru o anumită greșeală, trebuie să se facă următoarea pocăință, oprire de la Împărtășanie, metanii, etc. I se dă penitentului un oarecare canon și acesta, în taina sufletului și a odăii lui, trebuie să facă această pocăință, pentru ca să simtă și în felul acesta iertarea lui Dumnezeu care i-a venit prin duhovnucul său. Părintele duhovnicesc trebuie să ierte, dar trebuie
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
Că sunt unii care vin și-i spovedesc pe alții. Pe asemenea oameni duhovnicul nu trebuie să-i spovedească. Fiecare își spovedește păcatele lui proprii, cele pe care le-a făcut el. Și, odată spuse, păcatele sunt spuse pentru totdeauna. Penitentul nu le mai spune niciodată nimănui. Odată iertate, sunt iertate pentru totdeauna și nu le mai repetă la altă spovedanie. Iar preotul, odată ce le-a auzit, nu și le mai aduce aminte. Nu le amintește nici măcar celui care i le-
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
de haz. Cel ce le făcuse cinste cu atâtea larghețe rămăsese treaz, iar Kerry și Amory l-au scăpat, accidental, făcându-l să se rostogolească pe două rânduri de scări, și l-au vizitat după aceea la infirmerie, rușinați și penitenți, toată săptămâna următoare. — Auzi, cine-s toate tipele astea? l-a Întrebat Kerry Într-o zi, intrigat de volumul corespondenței lui Amory. M-am uitat În ultimul timp la ștampilele de pe plicuri - Farmington și Dobbs și Westover și Dana Hall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
părinți duhovnicești însă erau de părere ca, în vremea noastră de slăbire a credinței, duhovnicii să nu oprească pe cei care se pocăiesc cu adevărat mai mult de trei ani. Duhovnicul trebuie însă să urmărească îndeaproape evoluția vieții duhovnicești a penitentului și să-l ajute să nu se întoarcă din nou la păcatul săvârșit. - Înaltpreasfinția Voastră, acum, la finalul acestui dialog duhovnicesc, mult folositor, vă adresez o întrebare puțin mai delicată ori mai complicată însă deseori întâlnită ca problemă pastorală, și
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]
-
pastorală, constituind pentru preotul slujitor și duhovnic cel mai important mijloc de pastorație individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentințe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
că a și reușit, să prezinte sensul ortodox al epitimiei și caracterul ei pedagogic, precum și diferite criterii ce stau la baza fixării canonului ori (a) epitimiei. Bineînțeles că actul stabilirii și fixării canonului nu este ușor pentru duhovnic, pentru că fiecare penitent este o persoană unică și irepetabilă și, deci, are nevoie de un tratament individualizat, cu alte cuvinte, cât se poate de personalizat. Chiar dacă în aparență păcatele sunt aceleași, tratamentul însă, trebuie să difere de la caz la caz, adică de la un
RECENZIE PARINTELE EMIL CIOARA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367331_a_368660]
-
pastorală, constituind pentru preotul slujitor și duhovnic cel mai important mijloc de pastorație individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentințe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 15). Pe tot parcursul ei, firul roșu al cărții scoate în evidență adevărul și realitatea că „pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate
RECENZIE PARINTELE EMIL CIOARA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367331_a_368660]
-
acestei Sfinte Taine, cu sugerarea și propunerea redescoperirii importanței acesteia pentru mântuire. Cum am spus și la început, cartea aceasta se adresează în egală măsură slujitorilor sfintelor altare, studenților teologi, ca viitori slujitori și părinți spirituali, dar și credincioșilor, ca penitenți și fii duhovnicești. Observăm că abordarea acestei serioase probleme respectă toate normele științifice, susținută de un aparat critic și bibliografic foarte bine întocmit, urmărind o structură complexă, lucru care-i sporește valoarea. Expunerea temei este cursivă, clară și coerentă, folosind
RECENZIE PARINTELE EMIL CIOARA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367331_a_368660]
-
controlul voinței autentice a noastre! Deoarece „în voința noastră stă mântuire noastră”. Cum am spus și la început, cartea aceasta se adresează în egală măsură slujitorilor sfintelor altare, studenților teologi, ca viitori slujitori și părinți spirituali, dar și credincioșilor, ca penitenți și fii duhovnicești. Observăm că abordarea acestei serioase probleme respectă toate normele științifice, susținută de un aparat critic și bibliografic foarte bine întocmit, urmărind o structură complexă, lucru care-i sporește valoarea. Expunerea temei este cursivă, clară și coerentă, folosind
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
Fără îndoială, sunt păcate care necesită o oarecare formă de căinți și pocăință. De aceea Sfinții Părinți au stabilit canoane, care spun: pentru o anumită greșeală, trebuie să se facă următoarea pocăință, oprire de la Împărtășanie, metanii, etc. I se dă penitentului un oarecare canon și acesta, în taina sufletului și a odăii lui, trebuie să facă această pocăință, pentru ca să simtă și în felul acesta iertarea lui Dumnezeu care i-a venit prin duhovnucul său. Părintele duhovnicesc trebuie să ierte, dar trebuie
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
Că sunt unii care vin și-i spovedesc pe alții. Pe asemenea oameni duhovnicul nu trebuie să-i spovedească. Fiecare își spovedește păcatele lui proprii, cele pe care le-a făcut el. Și, odată spuse, păcatele sunt spuse pentru totdeauna. Penitentul nu le mai spune niciodată nimănui. Odată iertate, sunt iertate pentru totdeauna și nu le mai repetă la altă spovedanie. Iar preotul, odată ce le-a auzit, nu și le mai aduce aminte. Nu le amintește nici măcar celui care i le-
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
Fără îndoială, sunt păcate care necesită o oarecare formă de căinți și pocăință. De aceea Sfinții Părinți au stabilit canoane, care spun: pentru o anumită greșeală, trebuie să se facă următoarea pocăință, oprire de la Împărtășanie, metanii, etc. I se dă penitentului un oarecare canon și acesta, în taina sufletului și a odăii lui, trebuie să facă această pocăință, pentru ca să simtă și în felul acesta iertarea lui Dumnezeu care i-a venit prin duhovnucul său. Părintele duhovnicesc trebuie să ierte, dar trebuie
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]