531 matches
-
demisionează, la 1 august 1882, și proiectul a rămas baltă. Știm din vechiul stoc de epistole ale Veronicăi că ea vorbise cu Emilia Humpel și că aceasta era de acord să-l angajeze pe poet profesor de limba germană la pensionul ei de fete din Iași. Nici acest proiect nu s-a înfăptuit, probabil tot din cauza reticențelor lui Eminescu. Deși o asigura în scrisori (ca într-una din 26 martie 1882) că vor locui în București împreună, "ș-apoi nu ne
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
gândurile ascunse ale celor ce ni se împotrivesc... La cei mai drastici și mai puri intelectuali din epocă, observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție, nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
pingelește singură pantofii, "o medicinistă ambițioasă, albă la față, răsfățată de antecesori, hrănită numai cu porumbei pasați, cu ochi mari, negri, buze mici, orgolios strînse, cu o grimasă a lor, un fel de bufniță arctică", Fifi, care "nu făcuse decît pensionul, la călugărițe" și se lasă sedusă de un Bebe năbădăios - toate sînt personaje-femei cu o existență de cîteva pagini, dar care reușesc să trăiască literar o viață de roman. Observațiile autorului sînt atît de strînse, de economicoase și de precise
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
în continuare nu sînt în nici un caz niște duduci în sensul peiorativ al cuvîntului, mai bine zis nu sînt cu adevărat așa ceva, pentru că undeva la suprafață atît Doina Ioanid, cît și Simona Tache mimează foarte bine rolul unor domnișoare de pension dedate la scrisul pentru oamenii mari. Amîndouă nu se feresc de o anumită ușurătate, nu se feresc de a ieși în lume cu niște cărți subțirele, de cîteva zeci de pagini care le pot descalifica în ochii literaților români obsedați
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
Cronicar "Verișoară, fată de pension" Cine și-ar fi închipuit că Samuel Rosenstock, născut în 1896 la Moinești într-o familie de evrei cu stare, școlit la București, emigrat în Elveția, cu un an înainte ca România să intre în război, și stabilit ulterior în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
toate astea, am fost toți, la început, Eluard, cred, Philippe ca și Soupault și André Breton puțin nedumeriți: nu era omul nostru..." Nu era și totuși era. Cel ce scrisese cîndva delicata și ironica poezie despre o verișoară, fată de pension, n-avea cum să se schimbe cu totul, în pofida teribilismului de care va da dovadă întreaga viață. De la Priboi la Versoix Cine ar fi crezut, chiar și cu o lună în urmă, că din stiloul republican al președintelui Iliescu ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
nu te gândești că poate, săracul, tocmai a suferit un infarct și stă să dea colțul în direct. Iar discursul îi e și el sufocat de epitete, de metafore și de patetisme extrase, parcă, din manualul de impresionat fete de pension. Nu-ți zice că “vine Madonna”, îți zice că “diva, steaua, regina, prințesa, Dumnezeea... va păși... va pune pasul ei sfânt, unic și de neprețuit, pe pământ românesc... pe glia noastră, înroșită de sângele strămoșilor, sânge cu care, iată, stimați
Gata! Au venit ţânţarii cu West Nile în trompe. Iar murim. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20100_a_21425]
-
deasupră de far-papion,/ Mâna dreaptă și stângă, ascunse în albe/ Mănuși mângâie lanțul. De salbe./ Iar pe deget - inel cu piatră subțirică -,/ Roșu crud, sălbatic, ochiul de pisică. Discreția nu-i deloc vioară ruginită Nu spun, zise bicicleta domnișoară de la pension,/ Cin’ sfielnic astăzi m-a luat de ghidon/ Și mi-a trimis buchet de romanițe/ Să mi-l pun diseară între spițe,/ Dar, vă rog, la valsurile vieneze,/ Când dansez cu el,/ N-aruncați, în sală, pioneze. Din cauza gravitației, căderea
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
Văscăuți. Și că încă există prea mulți oameni, din pătura intelectuală a societății, care strâmbă cu superioritate din nas la auzul cuvântului “depresie”. Fiindcă - nu-i așa? - fie e un moft, o bagatelă, o impresie, un ifos de domnișoară de pension, care are prea mult timp liber și își caută de treabă, fie... da, ok, hai să zicem că e o boală, doar că lor nu li se poate întâmpla. De ce nu li se poate întâmpla? Pentru că e rușinos să ai
Depresia este o boală și… da, te poate lovi chiar și pe tine! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20281_a_21606]
-
care Manchester United merită să fie o echipă adorată de un număr incomensurabil de femei. L-am expus și ieri, aici, însă destul de sumar și - așa cum mi-a sugerat o cititoare! - l-am ilustrat cu o fotografie mult prea “de pension”. Revin în cele ce urmează, cu fotografii mai potrivite și mai motivante ale celui mai cunoscut cetățean care a jucat vreodată la Manchester United. O parte mi-au fost sugerate chiar de doamna în cauză (Mulțumesc, Delia!): Ne-am lămurit
De ce iubim Manchester United by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20879_a_22204]
-
prețul de a jigni sensibilități? Păi, haideți, de exemplu, să vă arăt un fragment din “Povestea pulei” a lui Creangă, rescris de mine în termeni călduți și dulcegi, ca reacție la ocările unor oameni jigniți de orice cuvânt nefolosibil la pension. Mă autocitez, așadar, ca să nu vă mai trimit la articolul cu pricina: Am scris acum câteva zile o scrisoare deschisă căcatului de pe trotuar, care a provocat stări de leșin câtorva cititori mai prețioși. “Ma gândesc serios sa nu mai citesc
E ok să folosim cuvinte ca “retardat”, “cretin”, “idiot”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18232_a_19557]
-
mele, De o vreme încoace nu prea grele, Îmi văd de casă, de grădina ei, Prin ea îmi plimb adeseori idei Și versurile gem prin buzunare, Poetul alte mărunțișuri n-are, M-a întrebat în treacăt un amic, „Ce face...pensionul?” Eu-nimic! Ce puteam în treacăt să-i răspund Când l-am văzut postându-se rotund, Privindu-mă de undeva de sus, Ce sunt nu-i o rușine eu i-am spus, O viață întreagă de-am purtat servieta Am muncit
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
săltă puțin mai sus pe canapea sprijinind perna de brațul canapelei și luă și el o gură de bere. Imediat făcu o strâmbătură. - Ce-i cu asta, de ce-i așa amară? - Acum te mai și strâmbi ca o domnișoară de pension? Ți-am făcut o surpriză și am adus o marcă cehească, din care eram sigur că n-ai mai băut - Ceske pivo. Pentru cei neobișnuiți cu sortimentul acesta, cred că ar merge excelent cu covrigei sărați, sau poate cu alune
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
1905-1909, a fost elevă a Școlii Româno-Germane din Tg-Jiu al cărei director era Ștefan Bobancu. Începând din anul 1909 a frecventat, timp de 7 ani, până în vara anului 1916, cursurile liceale la București. Inițial s-a înscris la un gimnaziu/pension de lângă Cișmigiu, dorind să devină învățătoare. Ulterior, și-a continuat studiile într-o școală pentru infirmiere. După izbucnirea primului război mondial, Ecaterina Teodoroiu s-a înrolat voluntar într-una dintre primele unități de cercetași din București, cohorta „Păstorul Bucur“, comandată
EROINA DE LA JIU (1894 – 1917) de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378166_a_379495]
-
putem închipui astăzi: prin literatură. "Literatura e tocmai paradigma eretică care începe să-i lipsească unei filozofii construite pe modelul eminamente abstract al raționalității, unei filozofii repliate în veșmintele sale puritane încheiate pînă la gît. Asemenea unei fete crescute la pension, filozofia vremurilor noastre își supraveghează cu emoție fiecare mișcare, e terorizată la gîndul greșelii, e înspăimîn-tată de posibilitatea de a comite o eroare de sust. Cuvintele pe care le rostește sunt alese și fade, expresiile străine sunt folosite cu maximă
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
foarte tînărul Barbu Știrbei), sau de glavir. Dacă primii primesc 200 de taleri pe an, plus casă și masă, profesorii de muzică fac pînă-n 500 de taleri anual, în aceleași condiții. Mănăstirea Ursulinelor, din Sibiu ajunge, în aceeași epocă, un pension de soi, unde învață fiica lui Constantin Varlaam, a lui Constantin Otetelișanu, nepoatele lui Pană Costescu, copilul baroanei de Montesquieu. Nume cu sonorități vagi, astăzi, dar care făceau pîrtie în vremea lor. În străinătate, sînt Zamfirache al lui Hagi Constantin
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]
-
foarte tînărul Barbu Știrbei), sau de glavir. Dacă primii primesc 200 de taleri pe an, plus casă și masă, profesorii de muzică fac pînă-n 500 de taleri anual, în aceleași condiții. Mănăstirea Ursulinelor, din Sibiu ajunge, în aceeași epocă, un pension de soi, unde învață fiica lui Constantin Varlaam, a lui Constantin Otetelișanu, nepoatele lui Pană Costescu, copilul baroanei de Montesquieu. Nume cu sonorități vagi, astăzi, dar care făceau pîrtie în vremea lor. În străinătate, sînt Zamfirache al lui Hagi Constantin
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
o minusculă cutie de fursecuri. Așa cum fusese împachetată în grabă de către buna mătușe Mariți, carenu-și putea veni în fire cu plecarea aceasta pe nerăsuflate. Pare că o văd încă în pragul ușii frângându-și mâinile. La Timișoara sosind, locuiesc la Pension Central, foarte bine și confortabil. Seara trebuia să cânt în Lugoj și pentru aceasta plecăm la ora șease după amiază, însoțită fiind de Alma Cornea, muzicantă și profesoară de pian la Conservatorul Sabin Drăgoi (Comunal) din Timișoara. Descindem la gară
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
a încetat vreo clipă să-și facă politica pe blogul personal. Aproape că am putea spune că a fost 9 luni la sanatoriu, la recuperare, dacă mizeria și sărăcia din astfel de stabilimente în România s-ar putea compara cu „pensionul” boieresc al detenției d-lui Năstase.", a scris CTP, pe Gândul.info. Jurnalistul a subliniat că închiderea lui Năstase în condițiile deja menționate n-a făcut decât să creeze imunitate și față de închisoare pentru "Sistemul Roș-Albastru". CTP concluzionează că "greucenilor
CT Popescu: Le-a trecut la toți răul de pârnaie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79842_a_81167]
-
asocierii dintre prostituție și jaf. Am propus însă, cu altă ocazie, o explicație prin modelul metaforic (alegoric) al furtului sau înșelăciunii ca nuntă: în viziunea ironică, antifrastică, a limbajului familiar și argotic, în care cârciuma e numită biserică și închisoarea pension, nu e nefiresc ca relația dintre victimă și agresor să fie descrisă în termeni amoroși, iar victima să devină aspirantul pasionat al întâlnirii fatale. În vreme ce fraier și-a lărgit extrem de mult sfera de circulație, devenind un cuvânt familiar de bază
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
muște sadice, violate în fragedă copilărie -/ Dar nici nebunii nu-l credeau mereu și îi ziceau/ Mai las-o, Popescule./ Dar ce e mai curios e că îl credeau burghezi distinși și se/ Înfiorau citin-du-l și fiicele lor, domnișoarele cu pension,/ ziceau/ Oh! și se prăpădeau cu firea și criticii îl lăudau./ Mai ales Lucian boz" (pp. 142-143). Cine a citit volumașul lui Bogza va râde suplimentar. Absolut toate mărcile lirismului său programatic-șocant sunt prezente aici, în actualizări desigur îngroșate. Ironia
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
Vălenii de Munte, o culegere de scrisori ale doamnelor, din Evul Mediu până la Regina Elisabeta. Din toate treptele sociale și punând pe foaia de hârtie îngrijorări diverse, expeditoarele fac mai mult decât să le învețe istorie pe urmașele lor din pension. Scriind, conturează o lume a femeii, care se pârguiește în cele patru secole care despart misivele, scurte și funcționale, ale soțiilor de domnitori, de impresiile literare, în franceză, ale Dorei d’Istria. Nu știm ce vor fi învățat școlărițele lui
Ăste foi de dânsa scrise... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3923_a_5248]
-
cele care nu depind de ambiția personală, nu-și pune toată energia în mize mici. Când citești povestea la vârsta, cum se spune, a eroilor cărții, Monica e cea nesuferită. Olguța e voluntară, rebelă, vie, incomparabilă cu această floare de pension care, cu toată delicatețea purtărilor ei, pare că se pune bine cu familia care a primit-o, după ce a ei nu mai există. La relectură, lucrurile apar exact invers. Monica nu se potrivește cu rolul de copil, exact în aceeași
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
un scop suprem. Scriitoarea se reflectă în imaginea unor eroine din roman, ele vor fi reflexii ale sinelui în diferite ipostaze. Adolescenta marcată de impulsul intelectual, va deschide drama tinerei fete cu înzestrări excepționale, care după “anii de paradis” ai pensionului, întrerupea studiile. Regretul se va manifesta ca un ecou: “Îmi place grozav să învăț, atât știu eu să fac bine”, îi comunica lui Garabet Ibrăileanu în 1914, “Sunt timpuri când judec aproape cu necaz pe cei ce mă stăpâneau atunci
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
soacra sa.Aceasta o considera o aventurieră. Acuzațiile erau numeroase.Faptul că Duia nu se pricepea la gospodărie se transformase într-o tragedie.Pentru unii era o adolescentă întârziată,dar versată.Și plină de ispită. Crescută strict în regim de pension. Alintată. Contactul cu viața a schimbat-o total. Bărbații o sorbeau din priviri.Era elegantă. Ea le spunea ștrengărește tuturor „că nu-și dorește să rămână cu sexul nefolosit”. Visa la un bărbat de rezervă,în caz de divorț. Căsnicia
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]