KorAP: Find »[drukola/base=pentatonic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

77 matches

Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153

mod blând). Fluiditatea modalității de revenire la același cadrul hexatonal de început se realizează printr-un procedeu ce optează pentru rezonarea exclusivă a cinci din cele șase entități ale scării în tonuri, creându-se astfel o tranziție subtilă dinspre spațiul pentatonic al părții mediane. La nivel interpretativ, distribuirea sunetelor formative ale temei între cele două mâini solicită o atenție sporită îndreptată spre menținerea coerenței de exprimare a ideii melodice din plan superior. Într-o atmosferă de calmă risipire Très apaisé et

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
Astfel, același sunet-pivot al preludiului anterior va rezona în auzul ascultătorului și pe parcursul acestor pagini, realizând o tranziție fluentă între cele două tablouri sonore. Debussy recurge la un proces de distincție a celor două planuri independent-evolutive determinată de suprapunerea seriei pentatonice hemitonice a motivului tematic principal (, cu centru „gravitațional”) peste rezonanța de dominantă a tonului de bază afirmată de ostinato-ul introductiv, precum și de aportul decisiv al diferitelor configurații ritmice expuse simultan. În acest sens, investirea liniei principale cu un ritm

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
de-a doua apariție a motivului tematic dobândește o culoare tensională inedită prin alunecarea cromatică descendentă a sunetului inițial ( devine ), adăugând în expresivitate prin augmentarea implicită a primului interval melodic (cvarta perfectă devine mărită) și transformând, în același timp, scara pentatonică introductivă într-o configurație anhemitonică. Secțiunea secundă a structurii macro-formale se delimitează prin opțiunea pentru elemente de limbaj inedite în raport cu evoluția sonoră anterioară: scriitura în tonuri; desfășurarea cu preponderență în registrul mediu grav, urmată apoi de o incursiune spre registrul

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
de „armonie melodică” intens promovată de scriitura debussyistă (mixturile acordice din plan superior se suprapun celor intervalice ale cvintelor perfecte din registrul grav). Finalul secțiunii mediane afirmă o nouă ipostază a motivului tematic principal reeditat în spațiul altor două scări pentatonice (sol# la - si - do# mi și mi - fa - sol - la do), pentru ca ulterior, debutul celei din urmă secțiuni să reproiecteze afirmația în scara pentatonică originară. Pe fundalul unei pedale sonore de , coda (măsurile 53 - 59) va descrie o ascensiune cromatică

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
secțiunii mediane afirmă o nouă ipostază a motivului tematic principal reeditat în spațiul altor două scări pentatonice (sol# la - si - do# mi și mi - fa - sol - la do), pentru ca ulterior, debutul celei din urmă secțiuni să reproiecteze afirmația în scara pentatonică originară. Pe fundalul unei pedale sonore de , coda (măsurile 53 - 59) va descrie o ascensiune cromatică de acorduri majore, însoțită concomitent de o reducere dinamică progresivă, ale cărei etape intermediare apar indicate cu remarcabilă meticulozitate (p - pp - più pp - ppp

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
de compozitor. Deși expusă într-o tonalitate de si major recent stabilizată, tema principală difuzează totuși o culoare modală înrudită cu sonoritățile de început. Acest modalism îl recunoaștem în linia melodică a planului superior ce oscilează inițial într-un spațiu pentatonic (măsurile 14 15), pentru ca ulterior să avanseze în mod preponderent prin tonuri cu evitarea ostentativă a cvartei (sunetul mi apare atins în mod pasager). O trăsătură esențială ce potențează în mod semnificativ aspectul vocal-melodic al temei o reprezintă fraza de

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
tematic își va afla ulterior ipostaza unei declarații spuse cu „voce tare” ( f - ff ) și cu o pasiune nestăpânită, receptată odată cu proiecția strategică a acestuia în prim-planul registrului acut. Diminuarea ritmică la care este supusă noua ipostază a motivului pentatonic introductiv (măsurile 42 - 43) transformă natura inițial decorativă a expresiei sale și deopotrivă purtătoare de semnificații decisive la nivelul viziunii conceptuale. Acesta își pierde astfel caracterul pregnant, dizolvându-se într-un element secundar, subordonat, în mod evident, planurilor complementare din

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
al claviaturii potențează stridența sonoră până la limita violenței. Închizând arcul circular al traseului armonic, coda readuce rezonanța introductivă a acordului de fa# minor cu sextă și treapta a V-a coborâtă, ce împrumută de această dată inflexiunile modale ale scării pentatonice do - re - mi - fa# sol#, rezultată prin evitarea ostentativă a sunetului si, precum și atingerea pasageră a sunetului la (inițial conținut doar în acordurile arpeggiate ale planului superior). La nivel interpretativ, aspectul „esențializat” al motivului melodic, precum și caracterul său arid și

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
generatoare, împrumută o accentuată nuanță arhaică prin frecventa inserare a diferitelor modele cadențiale (plagale și autentice). Ceea ce se distinge ca particularitate la nivelul limbajului debussyist reprezintă o concepție proprie de tratare a spațiului modal. Astfel, impunerea unui element al scării pentatonice ca „centru gravitațional” este asimilat ca un fenomen sonor înrudit celui manifestat cu prioritate în armonia tonal-funcțională. În mod adițional, formula clasică de armonizare în acorduri, precum și prezența constantă a cadențelor în finalul articulațiilor tematice ale acestui preludiu accentuează corespondența

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
armonia tonal-funcțională. În mod adițional, formula clasică de armonizare în acorduri, precum și prezența constantă a cadențelor în finalul articulațiilor tematice ale acestui preludiu accentuează corespondența ce se stabilește în raport cu sfera tonalității. Debutul preludiului aduce în prim-plan articulația primei structuri pentatonic anhemitonice , având ca punct central sunetul . Evoluția armonică ulterioară va opera un prim transfer de centre sonore prin intermediul cadenței autentice (măsurile 6 - 7), care conduce în finalul articulației tematice la acordul de . Simplitatea enunțului inițial monodic al materialului tematic difuzează

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
limitat al indicației Cédez (Cedați) ce anticipează această apariție tematică secundă constituie o modalitate subtilă de atenționare, de semnalizare a unui „eveniment” sonor, ce se dorește astfel evidențiat în mod suplimentar. Prin intermediul repetiției insistente a celei de a treia structuri pentatonic anhemitonice se realizează avansarea precipitată (Un peu animé) spre registrul acut odată cu debutul secțiunii mediane. Alături de aportul timbral perceput prin modificarea de registru, punctul culminant al construcției arhitecturale (mf) apare subliniat expresiv prin transferul inedit al accentului metric pe cea

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
prin modificarea de registru, punctul culminant al construcției arhitecturale (mf) apare subliniat expresiv prin transferul inedit al accentului metric pe cea de-a patra a măsurii (măsurile 22 și 23). Parafonia acordurilor de cvinto-cvartă desfășoară o ipostază originală a afirmației pentatonice introductive, recurgând la transformarea semnificativă a configurației ritmice inițiale. Indicația Mouvt sans lourdeur (mișcare fără greutate) previne asupra unei eventuale tendințe de trenare a tempo-ului, fapt ce ar denatura imaginea sonoră concepută într-o atitudine interpretativă ce vizează menținerea

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
sans lourdeur (mișcare fără greutate) previne asupra unei eventuale tendințe de trenare a tempo-ului, fapt ce ar denatura imaginea sonoră concepută într-o atitudine interpretativă ce vizează menținerea nealterată a fluidității de discurs. Secțiunea finală a preludiului proiectează expresia pentatonică a introducerii pe o armonie prelungită a acordului de subdominantă a tonalității de . Menținerea acordului larg spațiat într-o suprapunere de rezonanță cu articulația pentatonică marchează momentul decisiv al incidenței dintre cele două spații armonice distincte tonal și modal, bazele

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
interpretativă ce vizează menținerea nealterată a fluidității de discurs. Secțiunea finală a preludiului proiectează expresia pentatonică a introducerii pe o armonie prelungită a acordului de subdominantă a tonalității de . Menținerea acordului larg spațiat într-o suprapunere de rezonanță cu articulația pentatonică marchează momentul decisiv al incidenței dintre cele două spații armonice distincte tonal și modal, bazele traseului oscilatoriu parcurs de evoluția discursului. Fragmentul pare desprins dintr-un act empiric de investigare a fenomenului de rezonanță, un real punct de atracție ce

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
viziunii conceptuale prin delimitarea celor trei secțiuni, cu evidente corespondențe la nivelul conținutului tematic: A1 măsurile 1 27; A2 măsurile 28 71; A3 măsurile 72 89. În demersul evocării acestei lumi arhaice, Debussy recurge la utilizarea cu prioritate a scării pentatonice, la expresivitatea vocalmelodică a modurilor cantus planus, la evitarea deliberată a anumitor trepte (do, fa) și folosirea insistentă a parafoniilor intervalice în stilul medieval al organum-ului (sec. XII). Acesta din urmă reprezintă o practică medievală consacrată a polifoniei occidentale

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
În acest context, la nivelul actului interpretativ, o problematică esențială o constituie realizarea unui echilibru optim între sonoritate difuză și transparență, astfel încât să se evite cu prioritate menținerea unei sonorități constant confuze sau o permanentă fuziune a agregatelor armonice. Statismul pentatonicului și simetria avansării armonice (cu multiplele sale forme de paralelisme), asociate în mod organic cu uniformitatea ritmului izocron al evoluției și menținerea constantă a unui nivel dinamic extrem de redus (ppp - p) își confirmă „adecvarea” în contextul reprezentării acelei imagini statice

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
octave, interval ce are o contribuție suplimentară în crearea efectului sonor de rarefiere; țesătura sonoră desfășurată pe spațiul a trei portative; dinamica extrem de redusă (p, più p, pp) - simbol al imaterialului; secvențările arpegiate (predominant descendente) ale aceleiași configurații de structură pentatonică (3m + 2M + 2M + 2M + 3m), interpretate cu un atac moale și un sunet abia rezonant, difuzând impresia diafană a imponderabilului sau redând gesturile pline de senzualitate ale dansatoarelor (figurațiile arpegiate sugerează tehnica de chitară rasqueado, specifică interpretărilor muzicii flamenco); frecventa

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
moale și un sunet abia rezonant, difuzând impresia diafană a imponderabilului sau redând gesturile pline de senzualitate ale dansatoarelor (figurațiile arpegiate sugerează tehnica de chitară rasqueado, specifică interpretărilor muzicii flamenco); frecventa menținere prelungită, cu efect de pedală armonică, a scărilor pentatonice afirmate; motivul ostinato repetat cu intermitențe, evitând de această dată statornicirea unei permanențe. Discontinuitatea pregnantă care se distinge la nivelul ansamblului imaginilor sonore se conturează ca o modalitate rafinată a scriiturii compoziționale de a ilustra o viziune conceptuală privată de

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
motivului tematic în registrul mediu (corespondent celui inițial) confirmă o dată în plus predilecția compozitorului de a plasa elementele tematice într-un registru stabil, conturând astfel o calitate esențială a expresiilor acestora. Printr-o secvențare a configurației intervalice prezentă în structura pentatonică a arpeggiato-urilor plasate pe timpul întâi al măsurilor 25 - 28 (vezi exemplul 166), imaginea de final va avansa 206 spre registrul extrem acut al claviaturii într-un tempo ușor trenat (un peu retardé), care, asociat indicației de dinamică extrem de redusă (pp

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
octave; triplarea liniei melodice principale prin imitația acesteia la cele două octave inferioare; prezența unui nivel de dinamică evident amplificat p cresc.mf în măsura 24; configurația armonică a evoluției sonore îmbogățite prin juxtapunerea unor agregate armonice diferite: structura inițial pentatonică de (măsura 24), ce avansează ulterior spre (datorită apariției sunetelor do și fa din măsura 25) și apoi, spre înlănțuirea unor acorduri micșorate cu septimă mică (în cazul primului acord de , intervalul de cvintă micșorată și cel de septimă micșorată

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
următoare (ilustrat în exemplul 179) va explora aceeași concepție componistică de anexare sau suprapunere de agregate sonore distincte. Astfel, linia ascendentă a planului inferior se va construi prin juxtapunerea elementului cromatic cu scriitura în tonuri și o configurație de scară pentatonică (si - re - fa - sol - la), căreia i se va adiționa ulterior sunetul do ca notă de pasaj (măsurile 30 - 31). Peste această mixtură de culori armonice se vor suprapune parafoniile de acorduri minore în stare directă, înlănțuite prin mers cromatic

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
discursului în registrul mediu semnifică deopotrivă sfârșitul poveștii și reîntoarcerea în spațiul material al lumii terestre. IV.5. Bruyères (Mărăcini) Atmosfera de seninătate se prelungește prin înfiriparea unei scene pastorale plină de calm și luminozitate, evocată de simplitatea unei melodii pentatonice, într-o evidentă corespondență sonoră cu acel chip al Inocenței din La fille aux cheveux de lin. De altfel, cu paginile acestui preludiu, Bruyères împărtășește nu numai aspectul monodiei pentatonice introductive, ci și prezența frecventelor cadențe plagale ce delimitează frazele

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
plină de calm și luminozitate, evocată de simplitatea unei melodii pentatonice, într-o evidentă corespondență sonoră cu acel chip al Inocenței din La fille aux cheveux de lin. De altfel, cu paginile acestui preludiu, Bruyères împărtășește nu numai aspectul monodiei pentatonice introductive, ci și prezența frecventelor cadențe plagale ce delimitează frazele, impregnând discursului un deliberat caracter arhaic. Memoriile pianistei Marguerite Long ne dezvăluie stimulul olfactiv ce provocase imaginația compozitorului, în viziunea căruia mirosul mării se asocia cu cel al mărăcinilor uscate

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
diferite centre tonale: A (măsurile 1 - 20) - fa major cu frecvente „reflexe” de re minor; B (măsurile 21 - 40) - do major ce avansează spre ; A’ (măsurile 41 - 54) - re major (evitarea deliberată a sunetului sol împrumută discursului o vădită culoare pentatonică) și fa major. Explorarea abundentă a efectului sonor produs de relația tonică-dominantă constituie un mijloc inspirat de a sugera o parodie sonoră, o caricatură ce își propune ridiculizarea personajului dickensian. De altfel, acest detaliu de limbaj se înscrie printre modalitățile

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
culminant (più f - ff - cresc.). Secțiunea finală debutează cu aceeași melodie amabilă în fa major, brusc întreruptă de expresia unei intervenții discrete, ce surprinde prin caracterul străveziu al discursului melodic expus în pp lointain et léger (îndepărtat și ușor). Tendința pentatonică a unui re major imprevizibil desconspiră autorul acestor imagini sonore, ce reușiseră printr-o prelungită evoluție în spațiul „îngust” al diatonicului să disimuleze identitatea acestuia. Dar, accentul violent (mf) ce restabilește tonalitatea inițială anunță rememorarea concentrată a elementelor tematice ce

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]