614 matches
-
tu lângă fusta nevestei. Fă te gospodar, că prea ai umblat de frunzafrăsinelului - îl lua peste picior Petrache. Așa-mi trebuie dacă nu am pus hamul pe tine când erai sub comanda mea la tun și nici cât ai fost perceptor - a răspuns Costăchel provocării, cu un zâmbet ghiduș abia ascuns în dosul mustății... Adevărul era că el ședea ca pe ghimpi... Simțea că în țară se petrec lucruri deosebite, iar el nu știe nimic... Moș Dumitru Carpen nu mai putea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
n-o trimis încă pe nimeni pe capul nostru, pentru cine știe ce corvoadă? Vremea nu-i trecută, Costache. Mâine-poimâine trimite goarza să te scoată la curățat șanțurile sau să faci o noapte de strajă la primărie, ca să-l păzești pe Catârcă perceptorul. De data asta, ai dreptate, Petrache, și cu Catârcă, și cu doctorul, așa că pregătește căruța de drum... În zori, au urcat în căruță și au plecat. Nu mergeau nici să vândă, nici să cumpere, ci mai degrabă să scape de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Printre tot felul de hârțoage, a găsit un caiet cam flendurit în care erau înșirate nume ale unor oameni din sat și o mulțime de socoteli. N-a priceput despre ce poate fi vorba și atunci l-a chemat pe perceptorul satului. După ce i-o pus dinainte un deț de rachiu și o bucată de pastramă, l-o întrebat ce-i cu șirul acela de nume și socoteli. Perceptorul s-o apucat să buchisească și până la urmă i-o spus: „Apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
priceput despre ce poate fi vorba și atunci l-a chemat pe perceptorul satului. După ce i-o pus dinainte un deț de rachiu și o bucată de pastramă, l-o întrebat ce-i cu șirul acela de nume și socoteli. Perceptorul s-o apucat să buchisească și până la urmă i-o spus: „Apoi aista-i un caiet în care bunicul tău, moș Pris...Prispă, sau cum îl chema pe el de drept, i-o scris pe cei care beau la el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
până la ultimul șfanț... Costică Prispă o luat terfeloaga și o învârtit-o pe toate fețele. Și o băgat de seamă că toți cei trecuți acolo - până la Vasile Căpitanu - aveau șirul socotelilor tăiat cu o linie apăsată. „Ce înseamnă asta, domn’ perceptor?” - o întrebat Costică. „La toți cei scriși aici socotelile sunt tăiate cu o linie numai la bunicul meu, nu. Ce vrea să însemneze asta?” „Apoi nu știu dacă ai aflat că moș Vasile Căpitanu, pe care de fapt îl chema
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de plată.” „Asta cam așa-i. De aici din catastif se vede limpede că toți și-au plătit datoriile, numai Vasile Capitanu a rămas cu datoria neștearsă... Ceea ce înseamnă bun de plată”. „Și cum se poate cere datoria asta, domnule perceptor?” - a întrebat Costică. „Faci tu o cerere la primărie și percepția îi pune pe urmași la plata datoriei. Adică pe Toader Grindei, zis Căpitanu” - a răspuns perceptorul. „Apoi frumos mi-ar sta mie să-i cer lui Toader banii datorați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ceea ce înseamnă bun de plată”. „Și cum se poate cere datoria asta, domnule perceptor?” - a întrebat Costică. „Faci tu o cerere la primărie și percepția îi pune pe urmași la plata datoriei. Adică pe Toader Grindei, zis Căpitanu” - a răspuns perceptorul. „Apoi frumos mi-ar sta mie să-i cer lui Toader banii datorați de bunicul lui. Eu, care sunt ca și frate cu el! Am făcut armata și apoi concentrările împreună și acum tam nisam - Toadere, băiete, scoate tu gologanii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
banii datorați de bunicul lui. Eu, care sunt ca și frate cu el! Am făcut armata și apoi concentrările împreună și acum tam nisam - Toadere, băiete, scoate tu gologanii datorați de bunicul tău bunicului meu! Așa ceva nu se poate, domnule perceptor!” „Dacă așa spui tu, eu nu pot să-ți fac binele cu de-a sila”. „Nu poți, nu poți, da’ așa în șagă tot poți s-o faci. Nu?” „Adică ce șăguială să fac, măi Costică?” - a întrebat perceptorul, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
domnule perceptor!” „Dacă așa spui tu, eu nu pot să-ți fac binele cu de-a sila”. „Nu poți, nu poți, da’ așa în șagă tot poți s-o faci. Nu?” „Adică ce șăguială să fac, măi Costică?” - a întrebat perceptorul, care golea al doilea țoi cu rachiu. „Păi n-ar fi mare lucru. Numai să-l sperii puțin pe Toader, că are de plătit datoria rămasă de la bunicul lui. Îi trimiți prin goarză o țâdulă în care pui atâtea parale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Îi trimiți prin goarză o țâdulă în care pui atâtea parale câte scrie aici în catastiful ista. Și pe urmă las’ pe mine.” - l-a lămurit Costică. Spunând acestea, s-o și dus după al treilea țoi cu rachiu, pentru că perceptorul nu era om care să ducă băutura la ureche... Și uite așa, într-o z, din miez de iarnă, Toader Căpitanu s-o trezit strigat la poartă: „Toadere! Măi Toadere!” „Ce-i ce s-o întâmplat Haralambie?” - a întrebat Toader
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
băutura la ureche... Și uite așa, într-o z, din miez de iarnă, Toader Căpitanu s-o trezit strigat la poartă: „Toadere! Măi Toadere!” „Ce-i ce s-o întâmplat Haralambie?” - a întrebat Toader. „Uite aici o țâdulă de la domn’ perceptor” - a răspuns goarza. „Ce fel de țidulă? Eu am plătit toate dările și nu mă știu dator” - nu s-a lăsat intimidat Toader. „Ba îi ești dator - și încă cu multe parale - lui Costică Prispă”. „Ceee?! De când îi sunt eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pus pe jar, Costică?”. „Asta se vede și după faptul că ai venit fără căciulă pe cap când afară-i gerul Bobotezei!” „D-apoi astai glumă,când te vezi scris colea că ești dator cu o grămadă de gologani? Și perceptorul nu glumește. Când o scris că ești dator, apoi vrei-nu vrei trebuie să plătești și pace!” „Decât să fii așa cătrănit, mai bine hai să întrebăm de sănătate cele țoiuri, care stau colea și se plâng de urât. Îți mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Vai săracu ifanteriu, cum îl strânge moliteriu>. Uite însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului său. Nu ținea la supărare. Îi trecea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Toadere!” „Să trăiești, Costică, da’ să nu mai faci asemenea glume nici cu dușmanii tăi”. „Am să țin seama de sfatul tău... Da’ ia spune, așa ca între prieteni: ți s-o cam înmuiat genunchii când ai văzut țâdula de la perceptor. Nu?” „Ba bine că nu. Tu dacă ai fi văzut că ți se pune sub nas așa o bucurie... Ce ai fi zis?” „Mă tem că o cam sfecleam”... Și uite așa au lungit vorba cei doi prieteni și camarazi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-l caute. Cu primul prilej, taică-su a șters-o din fața puștii, întorcîndu-se în sat a doua zi spre seară, călare, cu piedica metalică pe umăr. Pe vremea cotelor, piedica a stat la porțile mari, că, de cîte ori venea perceptorul să scoată din ogradă căruța, se oprea la porți și înjura piedica și pe cei ce-au făcut-o, iar taică-su îl reclama că înjură pe prietenii noștri, întrucît piedica o avea de la un tovarăș de arme de peste Prut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se dădea grîul cu doi-trei bani kilogramul, preț simbolic, și-n zilele de foame ascultam trenurile pline cu tot ce le încărcasem noi, cei de la țară, cum urcă gîfîind spre Pașcani, ori gonesc spre Iași. Eu, copil fiind, am văzut perceptorii scoțînd din casa mea, dar și din cea a bunicului tău, toate bunurile de valoare pentru o restanță la cotele fixate, într-un an cînd pămîntul s-a răzvrătit și n-a vrut să rodească mare lucru. Cînd te știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
principilor într-un mod învăluit; ei ne spun că Ahile și mulți alți principi din vremurile acelea au fost încredințați lui Chiron, centaurul, ca să-i crească și totodată să-i educe sub disciplina lui. Dar faptul de a avea drept perceptor o ființă care este pe jumătate animal, pe jumătate om, nu înseamnă altceva decît că unui principe îi este necesar să știe să fie și animal și om: căci unul fără celălalt nu poate să dureze. Prin urmare, întrucît un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un impozit direct este vărsat direct serviciilor fiscale, în vreme ce un impozit indirect ar tranzita prin intermediul unor terți. Aceasta nu este decît parțial adevărat deoarece, de pildă, un timbru fiscal este un impozit indirect, deși el poate fi achiziționat direct de la perceptori. La fel stau lucrurile și cu drepturile de succesiune, plătite direct la fisc, dar fiind tot impozite indirecte. Este necesar, deci, să cunoaștem adevăratele definiții: un impozit direct nu privește decît o persoană fizică sau juridică și fapte caracterizate prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și întemnițat ). În Spania însă, scriitorului îi este hărăzit un nesfîrșit șir de dezamăgiri și amărăciuni: în locul recunoștinței oficiale, primește doar funcții mărunte, prost retribuite, ajungând și la închisoare în urma unor nereguli privitoare la banii pe care îi strângea ca perceptor pentru aprovizionarea renumitei Invencible Armada. Activitatea sa literară cunoaște un tardiv dar strălucit debut, la 38 de ani (în tinerețe scrisese doar câteva sonete): romanul pastoral Galateea, care se bucură de succes, nu numai în Spania (în secolul al XVI
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
meu nu au fost cuantificate încă, dar știu sigur că o parte din el este evreu. Tatăl mamei mele a fost evreu. Era cunoscut în oraș chiar și după moartea lui - care se petrecuse înainte să mă nasc eu - drept Perceptorul. Bunica din partea mamei și-a înfuriat părinții când le-a mărturisit dragostea pentru el. Era încăpățânată și a făcut ce a vrut până la urmă, în ciuda așteptărilor și dorințelor modeste ale părinților. I-a anunțat destul de calm că-și pune capăt
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
femeile în fiecare zi de târg, că vrea să-l sărăcească; apoi buza ei începe să tremure, la fel și mâinile, și deodată mi-e frică pentru ea. Tocmai a auzit o femeie strigând în spatele ei: - Ia uite la fata Perceptorului, nenorocita, cum încearcă ea să se tocmească! Mama îi dă vânzătorului monedele cerute și se grăbește să plece. Ridic geanta pe care a scăpat-o pe jos, iau varza cumpărată și mă uit la femeia care a făcut-o pe
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
în piele de bucurie - da, aceasta este expresia pe care o folosesc acum, dar pe care atunci nu o cunoșteam -, e bucuroasă și mândră de răul făcut. Mă holbez la ea. Oare vreau să mă strige și pe mine nepotul Perceptorului? Aștept. Vreau să-mi dea un motiv să o scuip. Mutra ei se întoarce spre vânzător și o aud cum îi spune că dă varza prea scump cu aproape aceleași cuvinte folosite și de mama ceva mai devreme. Mama era
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
se vor rupe. Vino, Andrew. Lasă-i pe oamenii aceia umili cu supa lor. Nu-i puteam spune că pictura mă trimisese înapoi la liniștita seară cu ciorba de varză și la îngrozitoarea zi de dinainte. Ia uite la fata Perceptorului, nenorocita, cum încearcă ea să se tocmească! - vocea femeii îmi răsuna în cap în timp ce pășeam alături de unchiul Rudolf, nerăbdător să-mi arate adevăratele capodopere. Acele personaje rămase pentru totdeauna necunoscute au alungat-o pe fata Perceptorului, nu pe devotata și
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
Ia uite la fata Perceptorului, nenorocita, cum încearcă ea să se tocmească! - vocea femeii îmi răsuna în cap în timp ce pășeam alături de unchiul Rudolf, nerăbdător să-mi arate adevăratele capodopere. Acele personaje rămase pentru totdeauna necunoscute au alungat-o pe fata Perceptorului, nu pe devotata și inocenta mea mamă. Când ne-am oprit în fața Rondului de noapte, am strâns ușor mâna unchiului într-un semn de tăcută recunoștință pentru protecția lui. Cerul era negru când am pornit în călătoria noastră. Zăpada era
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
justificative, pentru defecte și omisiuni în conturi, pentru ordonanțări, neregulate, pentru îngăduințe acordate ilegal debitorilor Statului, care îngăduințe au provocat pagube administrațiunilor, pentru necomunicarea la termenul fixat a documentelor și lămuririlor cerute de Curte, pentru necercetarea conturilor de gestiune ale perceptorilor de venituri dependințe de ei, precum și pentru orice alte calcări de legi sau neregularități constatate în gestiunile lor. Pentru neîndeplinirea acestor obligațiuni ei vor putea fi condamnați la o amendă egală cu retribuțiunea lor de la 15 zile pînă la 4
LEGE din 31 iulie 1929*) pentru reorganizarea Înaltei Curţi de Conturi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106063_a_107392]