7,336 matches
-
costumul de vară nisipiu, de in, cu ceva mătătos în el sclipind în bătaia luminii electrice, ce observasem mai demult, într-o seară, când ardea lumina electrică, nu ca acum, în ziua luminoasă de iunie cu soare generos, când, trăgând perdeaua de pluș, dădusem față în față cu autorul Moromeților. Ne întâlneam prima dată de când îmi apăruse Galeria. Și chiar mă gândeam, mă tot gândeam, cum avea să fie când mă voi întâlni cu Preda. Pe care îl admiram de mult
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
și dacă mă temeam de ceva, mă temeam că marele prozator, ar fi putut avea în ziua aia cine știe ce clipă meschină, să spună nu știu ce, iar eu, - ce-aș fi făcut, atunci? ce i-ași fi spus, ca să nu rămân dator?... Perdeaua trasă, ne privirăm tăcuți cât ai număra până la patru, cinci... Pe urmă, Marin Preda îmi pusese mâna pe umăr zicându-mi liniștit: monșer, te felicit. Dar sentința, de bază, avea să cadă puțin peste... Treceam pe Calea Victoriei, când m-am
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
această voință de construcție e ceea ce atrage în primul rînd, ci minunățiile care se organizează instantaneu dintr-o dezinvoltură a memoriei afective: prima dată cînd a fost împreună cu mama la un mort ("Dar n-am înțeles lacrimile și nici fierbințeala perdelelor. Abia la întoarcere, după ce am ieșit pe ulița învelită în praf, am știut că trecusem pe la mort. însă mortul adevărat l-am văzut mai tîrziu..."); disperarea de-a se simți urîtă și nepopulară în adolescență ("dacă te uiți în oglindă
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
cantitatea de vulgaritate și nuri de pe ecranele noastre - fie că e vorba de știri, reclame sau divertisment ca Academia vedetelor - nu e de natură să protejeze intimitatea vedetelor care se scaldă în ea. Granița dintre emisiunile de divertisment decente, cu perdea, și acele nesfîrșite ore în care singurul rîset îți este provocat de gîdilitura hormonilor e tot mai greu de distins. Gustul și nevoile telespectatorilor și ale cititorilor de ziare și reviste sunt, pînă la urmă, în mare măsură, rezultatul modelelor
Andreea Marin în pijama și alte voluptăți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15282_a_16607]
-
în pofida sclipirilor festive, a fioriturilor ce amplifică entuziasmul părelnicei aderențe: „Bucătării, bucătării de vară,/ Creme de zahăr ars strălucitoare,/ Mari șervete de-azur dulapuri-sfinxe,/ Dulci utopii din linguri vechi prelinse;/ Sînii aici sînt plini, coapsele grele,/ Miresmele iau foc de la perdele,/ Luminile se-așează lin pe scaun,/ Din cratițe bea lapte prins un faun,/ Nasturii cad subțiri de la cămașă,/ Bucătării încinse, pătimașe...” (Elegie). Acest miraj amintind pictura flamandă al unui concret similireal (de facto opus realului, în stare polemică cu cel
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
aceleași fălci osoase, aproape inert și inexpresiv, Krapp face cam aceleași lucruri, aceleași gesturi, aceiași pași. Are aceleași trasee, fixe, într-o încăpere uscată ca și el. Mănîncă ticăit două banane, mereu două, trage cîte-o dușcă, sau două, după o perdea, mereu după perdea, lumea lui este amorțită și întoarsă către trecut, definitiv. Parcurge un ritual ca un prolog, ca o pregătire înaintea întîlnirii cu scene din viața lui. Cu el însuși. Așa cum fiecare are o sumă de gesturi pe care
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
aproape inert și inexpresiv, Krapp face cam aceleași lucruri, aceleași gesturi, aceiași pași. Are aceleași trasee, fixe, într-o încăpere uscată ca și el. Mănîncă ticăit două banane, mereu două, trage cîte-o dușcă, sau două, după o perdea, mereu după perdea, lumea lui este amorțită și întoarsă către trecut, definitiv. Parcurge un ritual ca un prolog, ca o pregătire înaintea întîlnirii cu scene din viața lui. Cu el însuși. Așa cum fiecare are o sumă de gesturi pe care o traversează cu
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
palmă, privește în același punct, cu ochii pe jumătate deschiși, își așează tacticos banda, o înfășoară puțin cu degetele, îi dă drumul, se ascultă, mut, oprește, se înfurie, reia, oprește, plînge, se înjură, se ascultă, oprește, trage o dușcă după perdea, tușește, se șterge la gură cu dosul palmei, dă drumul, plînge, se revoltă... Nu mai e loc de cuvinte. Ci doar de senzații. După stingerea luminii pe scena de la Act, plec în mine. Simt nevoia să împrumut o bandă. Dar
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
des pe picioare cu simțuri atrofiate/ omul-haină mai bine îmbrăcat decât tine”. În contextul dat, dificil de impudic, am găsit încă un poem aproape inocent: „Tu nu ai de unde să știi câtă durere e în mine mă doare și cuta perdelei/ pliată ca lama unui cuțit mă vâr sub birou și simt forcepsul în jurul gâtului/ îmi ard părul îl împletesc cu moțul tău de la un an mama mă gâdilă cu părul pe față/ acum părul nostru încolțește în carne se ghemuiește
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
Bestia dlui deputat Diamandi, piesa în care autorul a țintuit la stîlpul infamiei o femeie din aristocrația de astăzi, iată-l acum pe alt deputat, pe dl Ionescu-Quintus, introducîndu-ne, aproape cu aceleași mijloace rudimentare, în viața elitei române. Ridicînd o perdea după cealaltă, ne lasă să privim o serie de scene, de figuri și moravuri, ne denunță taine de culise și ne zugrăvește mentalitatea acestui mediu, cu o sinceritate aproape brutală. Ceea ce putem observa mai întîi în această scriere este lipsa
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
a materialelor pentru costume, în tăietura lor precisă, în opulența lor orientală, în asamblarea celui mai mic detaliu. Lumina pusă de Buhagiar mențne impresionant misterul pe scenă. De la început și pînă la sfîrșit. Lumină caldă, filtrată, cîteva fascicole care străpung perdelele grele, lumina lumînărilor, sfeșnicelor, felinarelor. Jocul cu umbra-lumina-întunericul-consistențele diferite ale corpului, obiectelor, materialelor este răvășitor și straniu, totodată. În opțunea lui Buhagiar, scena sălii Toma Caragiu devine rotundă. Este un fel de farfurie cu patina vremii și a vremurilor desenată
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
parc, locurile promenadei, exterioarele, cum se spune. Impactul vizual, și nu numai, este extraordinar. Pașii sună într-un anumit fel pe lemnul bătătorit și uzat. Interiorul din primul act, odaia lui Ilia Ilici - iatac, birou, salon - este elegant, somptuos, cu perdele din mătase care filtrează lumina, covoare și "o mulțme de nimicuri încîntătoare". În centrul acestei lumi încremenite și în centrul spectacolului stă un obiect gîndit extraordinar, un semn foarte puternic: patul lui Oblomov. Un alcov care îl înghite cu totul
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
fi neapărat nereușită, poezia Liei F. Faur este plată. Se vrea erotică ( de unde și fotografiile), dar lipsită de curaj, inexplicabil de reținută, e doar sexi și neinteresantă. Exercițiul de striptease e doar o fâțâială în halat, fără machiaj și cu perdelele trase. Doar câteva fulgurații în poemul care dă și titlul cărții: "deseară e numărul ei / se dezbracă pentru cei mulți și goi / va fi organic de sexi / e bombă și place / vine aproape și pipăie aerul / oricine o vrea și
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
o casă obișnuită, pe-o stradă laterală. Dacă n-ar fi câinii feroci care-și arată colții prin gardurile cam dărăpănate, ai putea trece pe-acolo fără să observi nimic. Dar obligat să-ți ridici privirea, vezi geamurile nespălate, fără perdele, cu vopseaua scorojită, treptele murdare, acoperite de-un covor de coji de semințe, plantele uscate și mizeria indescriptibilă din curte. De regulă, locul mișună de indivizi fioroși, pe care, instinctiv, îți vine să-i ocolești, deși uniforma e menită să
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
și-mi dau seama că n-am chei. Bag sticlele pe sub gard și mă asigur că nu s-au spart. Mă cațăr cu greu, sar și ajung în altă lume. A mea. Simt privirea și dezacordul țîțîit al vecinilor de după perdea. Ce ți-e și cu insomniile astea... {i Pianistul își părăsește ascunzătoarea și sare un gard în plină noapte. Coboară în ruinele uluitoare ale Varșoviei, în pustiul unui oraș de cenușă, lăsînd în spate luptele și tancurile germane. Un gard
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
baia și mai ales oala imensă de noapte, din noptiera pe care se ferea să o mai deschidă după ce, cotrobăind prin ea, descoperise vasul greu de porțelan al cărui miros îl persecuta ori de câte ori și-l amintea. Odihna de după-amiază cu perdelele toate trase, la care îl obliga fără drept de replică bunica lui, atât aici cât și în hotelul de la băile din apropierea orașului, unde își petreceau vara în anul acela, era mult mai puțin amuzantă decât joaca bună din grădina casei
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de ajutor soțului ei, se ridicase și, fără să arunce către el vreo privire, se făcuse nevăzută. Nu mai înțelegea nimic. După cum bătrâna doamnă cu părul alb și ochii șiroind într-una, de parcă ar fi vorbit și râs printr-o perdea de lacrimi, nu se potrivea cu imaginea Dittei Vogelsang, prietena poznașă din povestirile bunicii, tot astfel nu pricepea cum de fata atât de asemănătoare cu Gretel, care se aplecase gingaș spre el, îi prinsese obrajii între mâinile ei delicate și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
nu are, confirmă și Gabi, și Lorena, și Radu! Inscripțiile bilingve și strada bilingvă, copacii bilingvi și fațadele bilingve, berea bilingvă și micii bilingvi se aștern la picioarele noastre ca niște motănași cu pielea pufoasă, afară e soare, muzica sparge perdeaua de nori, corturile albe se întind pînă-n zare, ochiul privește și constată că e bine așa! Și astfel s-a scurs prima oră pe străzile Sfîntului Gheorghe! (Lorena se duce să vadă o trupă sosită de la Budapesta, vata de zahăr
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
nu pară de pe altă lume. Dar va uza cu energie de privilegiul ca, printr-o simplă apăsare pe buton, să închidă gura gureșei vestitoare de calamități. Va renunța până și la buletinul meteo, repede închizând ferestrele, ca să nu-l ajungă perdeaua de ploaie în mijlocul casei. Schimbarea climei nu-i spune nimic, depopularea României nici pe atât: vremea când fiecare românaș posedând câte un automobil vom avea douăzeci și două de milioane de mașini, nu-i pare de ordinul ficțiunii. Cum vor
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
care apasă o umanitate generică precum o damnare blajină: "Este o seară identică serii de ieri/ identică tuturor serilor din orășelul/ care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior// este o seară cu iz de untură rîncedă/ îndărătul perdelelor îndărătul cuvintelor/ idealurile se contopesc cu fluidul televizorului/ visele au culoare incertă aspirațiile/ încap într-un singur intestin dimineața/ golit cu fervoare// este preludiul nopții identic nopții de ieri// vii sînt numai păsările nocturne se încrucișează/ stîrnind pudră de harfă
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit de viață?/ timpul s-a poticnit în rinichii săi?/ nimeni nu știe// din cînd în cînd se oprește/ privind spre locul stelei sale oarbe// se întoarce spre mine:/ lumea
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
stăpânire totul, demolează nu doar zidurile instituțiilor/ edificiilor intrate în tradiție, ci întregul sistem de valori clădit de omenire de-a lungul mileniilor. În prima parte a spectacolului, scena este dominată de imensul fundal - stop-cadru al unui prag de infern: perdeaua celor 9 brazi despuiați de veșnicia verde a frunzelor pârjolite de un suflu incendiar trecut că fulgerul prin pântecul pădurii seculare. Brazii aceștia, dezbrăcați de orice urmă de demnitate, fără crengi și cu vârfurile retezate, au culoarea alb-gri. Nu este
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
picamăre în visul meu de sub frunte - mîine acolo se vor repezi-n groapa de gunoi să se întîlnească, numai acolo va fi foarte curat - Karl, singur, Fredrich, singur, Vladmir Ilici, fără sprijin din Vest, singur, Iosif, Iosif va spînzura de perdele ferestrele prin care vor ieși cîțiva ochi holbați să se îngroape ca lumina în becul prin care dispare puterea care cîntă bolșe bolșe oceni haroș nașa balșaia rodina ca într-un contrabas sacîzul pe arcușul pierdut într-o zi pe la
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
carte de versuri, și gulerul alb al cămășii mele se îneacă și el, în aerul gripat dintre coroana vișinului și laptop, nevasta mea nu vine săptămâna asta, stă cu strănepoții; parfumul osiilor de lemn ce trec azi prin fața casei trage perdeaua în fața zilei de mâine, în timp ce canonul s-a așezat în pereții albi ai caselor și a adormit pentru totdeauna; iarna te trimite aici să țeși pânze pentru iile bacantelor viitoare; în timp ce zăpada se așeză netulburată de nimeni peste fostele urme
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]