1,714 matches
-
Industria farmaceutică exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului. O colosală rețea, formată din industria farma, medici plătiți de aceasta și un lobby agresiv exploatează temerile atavice ale oamenilor, pentru a-i convinge că sunt bolnavi și trebuie să se trateze. Cu treizeci
Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. [Corola-blog/BlogPost/94316_a_95608]
-
strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur și simplu criminale, ale producătorilor de medicamente. Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de șubrezire fizică, de boală etc. Pe măsură ce, în țările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viață mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi bagă în panică pe
Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. [Corola-blog/BlogPost/94316_a_95608]
-
Răbdător războiul Troiei cum o vită-n jug ne dă prilejul atîtor glose referiri aluzii sporește într-atît bibliografia simțurilor încît uneori joacă rolul unui afrodiziac dar ce închide-n sinea sa? ce-nvîrte în spadele-i elice în reveria scuturilor cum perfide oglinzi uzurpînd lumina din pieptul lui Ahile ce oracole instilă-n ochii halucinați ai profeților? ce ne aduce-n afara faimei neroade ca orice faimă de-a fi în mijlocul tribului prin ce ne strică petrecerea prin ce ne face să
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
mulți ani, funcția de consilier juridic. Îi sprijinise lui Boldun urcușul social pentru că-l socotise om dintr-o bucată, pornit de jos însă dispunând de multe calități, energic, bun organizator, om cu simțul dreptății. În realitate era discreționar și rapace, perfid, abil mânuitor de relații, ilustrând o carieră tipică de activist al vremii, poate prea tipică în felul cum este proiectată literar, prea în spiritul unei formule de personaj care i-a tentat și pe alți prozatori în epocă, pe un
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
de hac dușmanilor, grei de mulți ce erau, aliindu-și natura noroioasă a patriei. Și chiar dacă Gigi Becali n-a scos decît un meci nul, nu înseamnă că noi, contemporanii, am fi mai prejos decît ei, străbunii. Înseamnă doar că perfidul Albion a învățat ceva din a Turchiei floare scuturată. Așadar, ne-a învățat istoria. La asta folosesc victoriile. Ca să ne învețe străinii la școală. Înfrîngerile nu folosesc la nimic, fiindcă nici măcar noi nu le învățăm la școală. Iar meciurile nule
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
Barbu erau derizorii. Dacă plecăciunea ancilară era nemijlocit înjositoare, celălalt, visul "grandorii", nu depășea nici el un artefact de îndoielnic gust. "în acest sens avea ceva de pașă bosniac sau de cneaz muntenegrean". îl distingea așijderea pe "patron" o tactică perfidă a intimidării celor socotiți a-i fi adversari, prin intoxicarea opiniei publice, similară cu cea practicată de Securitate (dacă s-ar pune, azi, chestiunea relațiilor sale cu poliția politică, mai mult ca sigur că autorul Săptămînii nebunilor ar susține sus
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
cu postura de consilier sau mentor al sbirilor): Știa cum se lansează un zvon; cunoștea perfect gradul de credulitate dus pînă la tembelism al virtualilor Ťreceptoriť. Monumental a fost acela că deține dosarele cîtorva zeci de scriitori. Nu avea nimic". Perfidă a fost și atitudinea față de autorul Cronicii de familie, căruia pe de o parte îi declara "admirație" și "recunoștință", îl trata cu o "reverențiozitate incontinentă", ca răsplată pentru generozitatea pe care i-a arătat-o ca începător, iar pe de
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
conștientizeze misiunea istorică și îi constrânge să se autodefinească în raport cu ceilalți și cu propriul ideal. Văzuți din perspectivă latină, cartaginezii se trag din Orientul fastuos, strălucitor și lasciv, în timp ce romanii incarnează virtuțile austere și virile ale Occidentului; cartaginezii sunt orgolioși, perfizi și cruzi, pe când romanii rămân fideli legămintelor făcute și acționează mereu în spiritul dreptății; cartaginezii aparțin unui univers barbar, romanii - lumii civilizate; cartaginezii reprezintă o forță obscură și irațională, iar romanii - ordinea și claritatea. Putere a răului, simbol al corupției
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
trecut veac ce ar fi putut să fie al unei strălucitoare înfloriri, când Moldova dintre Prut și Nistru și chiar de peste Nistru n-ar fi suferit acea vitregă soartă ce a rupt-o din trunchiul națiunii, la cheremul celui mai perfid deznaționalizator, așa încât, de-a lungul trecutului secol bunăoară să cunoască, după arătările d-lui Nicolae Leahu, șase schimbări de regim politic - 1917, 1918, 1940, 1941, 1944, 1991 - cu masa de urmări: "...războaie, degringoladă, refugii, deportări, epurare etnică, masacre colective, expropriere
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
cîndva acordat de însuși Șerban Cioculescu!) care e Barbu Cioculescu nu s-ar putea situa ,dincolo de bine și de rău", nutrindu-se chiar din disocierea și aneantizarea formală a Răului. Criticul ca atare se instituie prin stilul său ghiduș-pamfletar, cu perfide ape care apar ca niște gratuități, atunci cînd sentințele de ordin estetic și moral, de regulă geminate, nu se îndură a se rosti tăios. Nu ,dincolo de bine și de rău", ci binișor dincoace, pe solul încă umed de prea numeroasele
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
nu-i sînt împlinite. în depresie este inevitabil sentimentul frustrării. Depresivul a avut dorințe, dar nu s-au împlinit. A avut nevoi, dar nu i-au fost satisfăcute. A avut vise, dar ele s-au izbit de o lume rece, perfidă, translucidă. A avut speranțe, dar și acestea s-au spulberat în vînt." Ce-i de făcut împotriva depresiei? Național ne învață: Panaceul nu se pitește în buline și nici măcar în tehnici capabile să amorțească vigilența conștiinței, ci într-o schimbare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
Rodica Zafiu Exemplul tipic de limbaj de specialitate perfid și deghizat e cel al "cărților de bucate": rețeta culinară își selectează nemilos cititorii, fără a-și pune probleme de accesibilitate, de comunicare, de atragere a publicului. Chiar mai mult decît în cazul textelor juridice, s-ar părea că premisa
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
vârstei împlinite, am strâns destule dovezi și mărturii ale acestei stări, ale acestei imagini, când naturale, când artificiale, iar în Artifex... băgăm (vorbă învățată de la mocofanul Rânzei) în primul rând ideea de Artă.... Rău, răzbunător, laș, porniri asasine, chiulangiu, infidel, perfid, animalic, în ciuda unei oarecare nobleți masculine, însă studiată, mitocan de multe ori, neam prost, nu mă țin de cuvânt decât dacă respectarea lui mi-ar aduce folos, dur cu femeile, gata a le părăsi la iuțeală, trădător înăscut, in nuce
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
prudență, a transmite interlocutorului o senzație de relaxantă intimitate, asemenea unui consilier matrimonial optimist, dar, în același timp, de a pătrunde cu agerime și răceală sub pielea străinului: Era oare un impostor? Un șarlatan amator? Sau un escroc experimentat și perfid? Sau poate doar un țicnit mărunt, inofensiv? Un neamț covîrșit de vinovăția istorică? Un idealist care visa să reformeze omenirea? Un dement, bolnav de ambiție? O femeie hărțuită care se pretează la un act disperat? Un evreu din diaspora superentuziast
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
vădit potrivnică puterilor centrale", pentru că e prea sever în opinia despre trupa germană de la Teatrul Național. Nenorocirea nu așteaptă prea mult și ea i se trage de la cearta cu un scriitor, Henric Adler, care pornește împotriva lui o campanie din ce în ce mai perfidă, până la a-i reproșa "rușinea de a fi transilvănean". Denunțul de care Remus Lunceanu s-a temut vine și "poliția de siguranță" e pe urmele lui. Speră să se poată "strecura" (p. 71), se iluzionează că ar exista o scăpare
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
fără bună știință descendenta lui Jane Austen. Distincția importantă este cea dintre prospețimea în substanță, metodă și sentiment pe de o parte și, pe de altă parte, ceea ce derivă din preconcepții sau împrumuturi tehnice. Cred că, de fapt, cel mai perfid este convenționalismul radical, politic sau artistic. Ceea ce vrem să facem este să modificăm ceva în starea romanului de până la noi, dar să și intrăm în canon, așa încât literatura să nu fie completă fără cartea pe care tocmai am scris-o
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
-se asupra ei, strigă cu înfocare: "- Liniștește-te,... fosu mu... lumina mea, liniștește-te, al tău voi fi în veci, crede-mă, fosu mu!..." Rânzei aprinsese lampa cu becul de 150 de wați. Nu înțeleg de ce, cu gura strâmbată, zâmbea perfid, recitind textul știut pe dinafară...
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
în șir reportaje cu câteva mii de nenorociți plângându-și neputincioși agoniseala de-o viață înghițită de puhoaie? -Fin'că, zice Haralampy, ia imaginează-ți, bade, ce s-ar întâmpla dacă miniștrii ar cădea în capcana demobilizării întinsă atât de perfid de televiziuni? Dezastru - de-zas-tru! Înțelegi? Noroc că avem oameni cu caracter puternic și li se rupe de... ...Îi torn repede un pahar de trăscău, fiindcă prietenul e pe cale să spună ceva ce nu trebuie și simt că iar i s-
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
cum se aude la t.v., când se caută să se ia legătura prin satelit cu cine știe ce persoană, se auzi clar o voce bine timbrată, cu un accent de epocă, răsunând ca în Scoica unei scene uriașe: ... Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții/ Toți se scurseră aicea și formează patrioții/ încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații/ Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații. Glasul romantic cu ochi de foc și cu plete bogate al înseși
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
doi la fel n-au fost, unii au dus-o chiar mizerabil, rezistând și supraviețuind în condițiile de lipsuri și teroare din Epocă, răul stresând cu lentoare și metodă și activându-se la toate nivelele societății, în forme tot mai perfide și halucinante cu trecerea timpului. Criticii tineri au preluat cu veselie și conservă în scrierile lor imaginea rea a șaizeciștilor, citindu-le cărțile prea în răspăr, ca unor tolerați, și într-o cheie ușor alterată de prejudecăți de dată recentă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
tot de-al lor, pentru care sovieticii îi înjurau neîncetat. De fapt, din invidie, ori din neputința. Potrivit zicerii cum că vulpea, neajungând la struguri, îi consideră acrii... Dar relativismul einsteinian, iudeo-masonic, care, după ruși, era metoda idealista cea mai perfida de a adormi planetă, ca să pună americanii mâna pe ea mai ușor... Avea dreptate generalul: Ori de câte ori în gândirea oamenilor politici apare câte un complex de inferioritate, personal sau național, de vină trebuie să fie, si urâtă, tot America... Apoi, cei
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
Nu e o poveste care să nu se mai fi spus. Un "călău" (mărunt, totuși...) care face pe "victima". De-am cita (și citi..) doar Fețele tăcerii, originalitatea situației se risipește într-un soi de "consolare": se poate și mai perfid. Doar că prozele lui Alexandru Vlad nu au vreo pretenție de "exemplaritate" a întîmplărilor de care se ocupă. Poate doar o pretenție de terapie, personală și de grup. Așadar, nu-și fac un principiu din a denunța lucruri ce îmbină
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
întrebările, fiind o simplă "mașinărie de reprodus lozincile învățămîntului politico-ideologic". în acest roman figurează și o revoltă a țăranilor "de pe arie" împotriva împilării noilor ciocoi care sînt politrucii. Dar sub condeiul lui Preda, evenimentul apare minimalizat, deturnat într-un sens perfid de la conținutul său vădit anticomunist: "Maniera aleasă este aceea de a transpune întîmplarea într-un cadru donquijotesc. Dramatismul este alungat cu precauție. }ăranii sînt mai degrabă ridicoli în acțiunea lor, pe care o bănuim disperată". Nu e doar opinia d-
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
Melmont ajunse în Rutenia, urcat pe un morman de pături pentru refugiați dintr-un camion al Crucii Roșii. Uitase cât de măruntă era sărăcia și acum aceasta îi devenise inaccesibilă. Ca să ajungă acasă, trebuia să parcurgă drumeaguri întortocheate, cu serpentine perfide și pante înfricoșătoare, cu trecători prin munți, alunecări de teren și podețe de piatră atât de înguste încât puteau fi trecute doar de asini. Abandonă camionul și o porni pieptiș. Valea de obârșie a lui Melmont se întindea pe un
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
a înghițit postum ceva critici percutante din partea feministelor. Imperialismul britanic și Anglia-ca-centru al lumii sunt expuse prin intermediul ironiei și al exagerării, în momentul în care ducele de Moray îl informează pe Orlando - reiterând teza barbariei a tot ce nu e "perfidul Albion" - că rușii se mânjesc cu ceară pentru a-și păstra temperatura corpului constantă. Și politica colonialistă a regelui William este aspru criticată printr-un personaj episodic: hanul care comentează că englezii au o reputație de colecționari de țări. Filmul
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]