133 matches
-
cuvinte (sintagma lexicala), clausulă, propoziție, frază, text -, pentru că problemele ordinii unităților lingvistice sînt diferite la diferite niveluri de combinare. De pildă, unele clausule-comentarii (de tipul: dacă vreți, de altfel, ca să zic așa etc.) pot fi înserate într-o formă verbală perifrastica a clausulei comentate; sau faptul (nelipsit de motivație tipologica) că în franceză, ca și în germană, o propoziție relativă poate fi plasată în exteriorul principalei (adică după verbul acesteia: la fleur s'est fanée, qui...), fapt care nu este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
341, 342, 359, 363 etrusca 119, 226, 244, 259, 260, 263, 279, 290, 312, 313 eurasiamericană 121 eurasiatica 119, 121, 122, 128, 149, 175, 219, 225 eurolang 232 Eva mitocondriala 16 ewe 61, 88, 212, 228, 259, 323, 336 expresie perifrastica 65, 79 F faroeză, feroeză (faeroysk) 162, 260, 321, 322 feniciana 153, 169, 170, 239, 255, 260, 266 fijiana 196, 198, 260, 322 filipino (pilipino) 197, 198, 260, 270, 307, 313, 322 filozofie a limbajului 12, 25, 29, 38, 40
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
247, 250, 276, 299, 304, ~ auxiliar 88, 90, 118, 205, 210, 212, ~ intranzitiv 94, 95, 139, 141, ~ modal 84, ~ tranzitiv 94, 95, 96, 139, 141, cadraj ~ 98, categorie gramaticala ~a 63, flexiune ~a 55, 68, 92, 93, 174, forma ~a perifrastica 79, morfologia ~ului 118, 158, 166, 195, 201, 248, prefixare ~a 83, sistem ~ romanic 26, 64, 126, 157, sufix post~ 187 vietnameza 77, 88, 92, 190, 192, 193, 313, 327, 337, 340 viitor 117, 118, 242 vitalitate 114, 342, ~a
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de către sophos, adică de cel inițiat. Citatul din Sofocle este grăitor În acest sens: „Înțeleptul deslușește Întotdeauna enigmele zeilor/ Pentru proști chiar și Învățăturile sale clare sunt zadarnice”5. 2. Caracterul misterios al oracolului, Întărit de stilul ambiguu (loxon) și perifrastic, stârnește la cei profani o reacție de profund respect religios (sebesthai). 3. La un moment dat se produce o ruptură Între conținutul sacru al mesajului și poezia ca modalitate de expresie, fenomen care a fost foarte bine descris de M.
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Sofocle: „Înțeleptul deslușește Întotdeauna enigmele zeilor/ pentru proști, chiar și Învățăturile clare sunt zadarnice”. O dată cu limpezirea sensului oracolelor, s-a schimbat mentalitatea oamenilor și În alte privințe. (407) În vechime, stilul oracolelor era straniu și aparte, cu totul ambiguu și perifrastic, pentru a te convinge de caracterul lor divin. Ascultându-le, mulțimea era plină de admirație 1 și de respect religios. Mai târziu totuși, oamenii s-au deprins să Înțeleagă mesajul fiecărui oracol, În mod corect, cu ușurință, fără emfază sau
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
al temei de participiu, trecut-ai; auxiliarul își pierde accentul propriu. Observații: • În limba vorbită există sintagme sinonime perfectului compus, constituie din verbul a fi și participiul verbului liber: „Gligori-i dus de azi dimineață.” (C. Hogaș) • Regional se întâlnesc forme perifrastice de perfect compus, cu auxiliarul a fi la perfectul compus și tema de participiu a verbului liber: „Am fost cumpărat o carte.” Perfectul simplu Este un timp absolut, sinonim cu perfectul compus. Prezintă acțiunea verbului ca încheiată în momentul vorbirii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Voi cântaseră-ți etc. Ei, ele cântaseră etc. Accentul: Cade totdeauna pe sufixul temei perfectului: cântàsem, cântàserăm, dormìsem, dormìserăm, părùsem, părùseși, părùse, prinsèsem, prinsèseși, prinsèserăm etc. Observații: În limba vorbită și în limbajul artistic se mai pot întâlni două forme perifrastice de mai mult ca perfect: a. construită din auxiliarul a fi, la perfectul compus, și tema de participiu a verbului: „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă” (M. Eminescu) b. construită cu auxiliarul a fi, la imperfect
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
puternică precum cea a unui pronume (un pronume nu ar permite nerealizarea acordului în persoană). Nu este o trăsătură de tip pronominal, ci una de tip lexical. 117 Aceleași probleme de acord le pune și participiul verbului la diateza pasivă perifrastică (Femeia și câinele au fost fotografiați de Ion). 118 Pentru regulile de acord în gen descrise de gramaticile normative și descriptive, vezi Iordan (1954: 606-607), Avram (2001: 344-345), GALR (II: 385-386). 119 Exemplul este Britney Spears a suferit ieri un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
are un caracter metaforic și un contur imprecis, datorită definițiilor variate sau chiar contradictorii ori înfruntărilor polemice dintre curentele ideologice și politice (de exemplu formula terorist în opoziție cu formula erou). Prin urmare, conținutul formulei poate avea transformări sau variații perifrastice. V. frazeologie, slogan. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FRAZEOLOGIE. Termenul frazeologie desemnează, în funcție de spațiul lingvistic în care este utilizat, disciplina lingvistică ce studiază unitățile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, "culegere de locuțiuni", "ansamblu de expresii proprii
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o mare diversitate, motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate, generatoare de terminologie și de exigențele impuse de cercetători în formularea unor termeni mai preciși și mai expresivi. Dintre aceștia amintim: asociație metaforică, element metaforic, expresiune metaforică, idiotism; paremiologie, proverb, zicătoare, expresie perifrastică, locuțiune; ansamblu frazeologic, expresie, unitate frazeologică; expresie figurată, grup sintactic stabil; izolare; expresie idiomatică, clișeu, îmbinare de cuvinte sudate, îmbinare stabilă, perifrază, perifrază proverbială, idiom, expresie frazeologică, locuțiune frazeologică, frazeologism. Eterogenitatea opiniilor exprimate în cadrul demersului teoretic, privitoare la descrierea criteriilor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se produce un proces indică dacă el este necesar, obligatoriu, posibil sau probabil și se realizează cu auxiliare de modalitate precum a trebui, a putea, unele întrebuințări ale lui a vrea etc. Există, de asemenea, numeroase echivalente adverbiale, circumstanțiale și perifrastice ale acestor modalizatori, astfel încît reglarea de probabilitate a enunțului: El trebuie să vină se poate reda și prin El va veni, desigur (sau după toate probabilitățile), E posibil (sau Sînt toate șansele) ca el să vină. În seria modalizatorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al XVIII-ea - oferiseră pretexte generoase fraternizării dintre proza de observație și metaliteratură. Groșan este printre puținii creatori de școală nouă care n-au devenit prizonierii unei singure formule epice, asimilând, cu o complicitate matură, atât experiența intertextualității, cât și stilul perifrastic faulknerian ori minuția cehoviană în descrierea platitudinii existențiale. Convergența aceasta nu e câtuși de puțin stridentă, fiindcă nu eclectismul definește prozele acestui autor, ci predispoziția, savant întreținută, de a amesteca în pasta perfidă a ironiei cele mai diverse maniere. RADU
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
viitor), cît și paradigmele de conjugare (perfect compus, imperfect etc.) Aceasta constituie o sursă de confuzii, căci aceluiași timp cronologic pot să-i corespundă mai multe paradigme: astfel, în franceză, viitorul este marcat prin viitorul simplu ("Paul dormira") și viitorul perifrastic ("Paul va dormir"). Pentru a lămuri lucrurile, vom face distincția între timp (prezent, trecut, viitor) și paradigme, un fel de sertare de conjugare. Vom spune deci că în cadrul timpului viitor din franceză putem identifica două paradigme, viitorul simplu și viitorul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Paul va dormir"). Pentru a lămuri lucrurile, vom face distincția între timp (prezent, trecut, viitor) și paradigme, un fel de sertare de conjugare. Vom spune deci că în cadrul timpului viitor din franceză putem identifica două paradigme, viitorul simplu și viitorul perifrastic. Paradigma de bază a planului deictic este în mod necesar prezentul deictic, care permite să situăm trecutul (anterior acestui prezent) și viitorul (posterior acestui prezent). Planul deictic face apel pentru trecut la două paradigme: perfectul compus și imperfectul; la fel
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în mod necesar prezentul deictic, care permite să situăm trecutul (anterior acestui prezent) și viitorul (posterior acestui prezent). Planul deictic face apel pentru trecut la două paradigme: perfectul compus și imperfectul; la fel și pentru viitor: viitorul simplu și viitorul perifrastic. Resursele planului non-deictic sînt mult mai limitate în materie de paradigme: el utilizează mai ales prezentul, dar folosit cu o valoare non-deictică (de exemplu, proverbele sau definițiile) și în textele narative perfectul simplu, asociat cu imperfectul. În aceste narațiuni non-deictice
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în evoluția spre limbile romanice, în ciuda modificărilor pe care le-a suferit de-a lungul timpului. S-a produs, desigur, și de data aceasta o trecere de la sintetic la analitic, fiindcă multe forme sintetice latinești au în limbile romanice corespondente perifrastice, dar uneori reorganizarea formelor s-a făcut tot prin mijloace sintetice. Pe de altă parte, evoluția fonetică a fiecărei forme a dus în cazul unor verbe frecvent întrebuințate la o slăbire a relațiilor paradigmatice, pînă la apariția unor situații de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu modificări importante. Conjunctivul a cunoscut restrîngeri din mai multe puncte de vedere, în primul rînd prin înlocuirea lui în unele situații de condițional, un mod inexistent în latină. Condițional-optativul are, în limbile romanice, un prezent și un perfect, ambele perifrastice fiind alcătuite dintr-un auxiliar și dintr-o formă nominală a verbului de conjugat (infinitivul la prezent și participiul trecut la perfect). Auxiliarul este "a avea" în majoritatea limbilor romanice și "a vrea" în limba română și stă la imperfect
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
iar din perspec-tiva timpului simultaneitatea (măcar parțială) cu momentul vorbirii este prezentul, care continuă a fi folosit în limbile romanice cu aceleași valori din latină. Insistența asupra caracterului durativ al acțiunii, redată în limbi precum româna și franceza prin mijloace perifrastice, a fost gramaticalizată în italiană, spaniolă și portugheză, prin construcții cu anumite verbe, it. stare, sp., pg. estar: rom. Citesc o carte interesantă.; fr. Je lis un livre intéressant. it. Leggo / sto leggendo un libro interessante.; sp. Leo / estoy leyendo
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literară a fost refăcută pe baza unor dialecte din Londra și într-o formă ce urma alte principii decît limba literară veche. Această nouă limbă engleză literară a renunțat în foarte mare măsură la tipul sintetic, flexionar, în favoarea celui analitic, perifrastic, ceea ce a produs instituirea unei topici tot mai rigide în interiorul propoziției. O dată cu creștinarea, limba engleză a renunțat la scrierea runică în favoarea celei cu litere latine, bazele ortografiei actuale avîndu-și originea în secolul al XVII-lea, dar fiind codificate abia la mijlocul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o mai redusă manifestare a creației prin derivare, fiind aproape lipsită de posibilitatea de a realiza diminutive, așa cum se constată, în cadrul grupului limbilor romanice, în cazul francezei, în ambele idiomuri, puținele diminutive care se realizează fiind de cele mai multe ori construcții perifrastice cu ajutorul adjectivului "mic". Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne Între trăsăturile care le particularizează, limbile istorice înscriu și modul specific de organizare a elementelor pe axa sintagmatică în constituirea structurilor determinative și a propozițiilor, mod care este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
obicei cu originea în greacă sau în latină), dar ele au în uz și multe afixe proprii moștenite din limba-bază. Dintre acestea din urmă se remarcă prin deosebita lor creativitate și prin faptul că realizează derivate care se redau uneori perifrastic în limbile romanice, îndeosebi sufixele substantivale, engl. -ness, germ. -heit și -keit, neer. -heid, dan., norv., sued. -het, care, adăugate adjectivelor, creează nume pentru calitatea denumită prin ele. Aceste nume au în general în română corespondente în -(ă/i)tate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
refac limba pe baza unor principii de coerență structurală și funcțională. Din această perspectivă, se poate constata că limbile uzează de anumite tipuri de procedee, care le asigură coerența lor structurală, încît unele recurg la flexiune, iar altele la exprimarea perifrastică și, ca atare, limbile în care este dominant procedeul flexiunii sînt sintetice, iar cele în care este dominant procedeul perifrastic sînt analitice, și, pe această bază, limbile romanice sînt analitice în raport cu latina. În grupa limbilor romanice situația nu este însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de anumite tipuri de procedee, care le asigură coerența lor structurală, încît unele recurg la flexiune, iar altele la exprimarea perifrastică și, ca atare, limbile în care este dominant procedeul flexiunii sînt sintetice, iar cele în care este dominant procedeul perifrastic sînt analitice, și, pe această bază, limbile romanice sînt analitice în raport cu latina. În grupa limbilor romanice situația nu este însă uniformă, deoarece franceza este mai analitică decît celelalte limbi romanice. Cu toate acestea, și aici, în cazul verbului, dacă au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și, pe această bază, limbile romanice sînt analitice în raport cu latina. În grupa limbilor romanice situația nu este însă uniformă, deoarece franceza este mai analitică decît celelalte limbi romanice. Cu toate acestea, și aici, în cazul verbului, dacă au apărut forme perifrastice (analitice), ele au evoluat uneori spre sintetic, încît construcțiile cu habeo, la viitor și la condițional, au ajuns la reducerea auxiliarului la o simplă desinență, deci je chanterai, la viitor (în mod asemănător prezentîndu-se situațiile în italiană, spaniolă și portugheză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au ajuns la reducerea auxiliarului la o simplă desinență, deci je chanterai, la viitor (în mod asemănător prezentîndu-se situațiile în italiană, spaniolă și portugheză: io contero, yo cantaré, eu cantarei). Dar, totuși, și la verb, diateza pasivă se exprimă numai perifrastic în toate limbile romanice, în vreme ce în latină se exprima sintetic la prezent (amor "sînt iubit"), iar mai mult ca perfectul din franceză și din italiană se exprimă tot analitic, în vreme ce latina îl exprima în mod sintetic. Apoi, perfectul compus, care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]