262 matches
-
ridice premiul în locul dumnealor" (Cotidianul, 8.12.2005). Oricum, scrisul preferă varianta de transcriere PR-ist; "PR-iștii, advertiserii sunt de obicei în umbră" (wordpress.com). Mai prudentă (și, cel puțin în intenție, mai elegantă) este evitarea derivatului prin utilizarea perifrazei om de PR: "o zi din viața unui om de PR" (wordpress.com); "esențiale pentru un om de PR sunt aptitudinile ereditare" (iqads.ro); "raporturile dintre jurnaliști și oamenii de PR" (22, 8.12.2006). În același text formele pot
Meserii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8788_a_10113]
-
despre Răscóla Românilor Ardeleni sub căpetenia lui Horia în Nérna 1784-1785. Episodô din istoria Transilvaniei. O întreagă poveste, cu subiect, predicat, complement de timp și toate cele ale narațiunii se comprimă în acest titlu, în care trăiește, întreagă, slăbiciunea pentru perifrază a secolului XIX. Modestia lui, un soi de cochetărie de-a nu te spune, cînd ai ceva de spus, iese la iveală în primele rînduri, rostite, de bună seamă, de guest-speaker-ul (sic!) Odobescu după un anume tipic: "Sciô bine că
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
care păsările trec fără să fie zărite și fără cîntec, în care stelele se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță?" Pe același portativ al cogitației antitotalitare, Ben Corlaciu "narează orori, dar litotele și perifrazele lui, veselia foarte suspectă a tonului îi fac ideile suportabile, amuzante în amărăciunea lor, precum în acest distih caricatural și sfîșietor: Ťiar eu voi sta la mijloc drept, între triumf și moarte,/ cu un plămîn la Răsărit și altul la
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
l-a demascat ca subversiv (tot la p. 270; nu mai citez, că ar fi prea mult). Concede, într-un supliment de generozitate, că acela care a contribuit la persecuția lui politică înainte de 1989 este un mare scriitor (desemnat prin perifraza că îl intrigă cei care îl cred un autor minor). Poate că cel mai patetic și mai neașteptat admirator de după 1990 al prozei lui Eugen Barbu este Eugen Negrici, care consacră în sinteza sa Literatura română sub comunism. Proza (Ed.
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
care îi însoțește cuvintele, și de aici impresia de bruschețe aspră pe care o lasă. Căci are directețea supărătoare a oamenilor care nu-și iau măsuri de precauție în exprimare. Scrie cum gîndește și gîndește cum îi vin cuvintele, fără perifraze strategice și fără ocolișuri prevenitoare. Franchețea aceasta goală și ușurința cu care dă cu capul în zid sunt principalele pîrghii ale farmecului lui Nae. Într-un cuvînt e viu, spontan și lipsit de o tehnică a camuflării. Spune ce crede
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
dintre clase, devin înșiși stăpâni absoluți peste sat. Criticii care au comentat romanul înainte de Revoluție nu puteau, din cauza cenzurii vigilente, să pună punctul pe i. Iar structura lui deschisă și polifonia îi ajutau s-o facă. Exprimau prin aluzii și perifraze, ori prin limitări ale perspectivei la o anumită perioadă istorică (obsedantul deceniu, "era ticăloșilor" despre care vorbește, prin intermediul lui Victor Petrini, Marin Preda), adevărul sângelui în care e scăldat F. Minciunile debitate aici nu mai sunt omenești, nevinovate, simpatice; nu
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
stăteau deloc astfel. Pe hîrtia imprimată nu răzbeau toți termenii folosiți în limbajul oral, iar restricțiile din dicționar erau, grosso modo, respectate și în literatură. Excepțiile se puteau ivi spre a contura vorbirea unor personaje, cîteodată cu iscusite ocoliri sau perifraze. Leanca văduva (I. L. Caragiale, Justiție) nu citează ad litteram ofensa ce i-a fost adusă, ci o drapează în straiele decenței: Onoarea mea, domn^ judecător, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-ți și dregu-ți" (s.m.). Procurorul trib. x... (I. L. Caragiale, Telegrama
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
face pe cineva să părăsească această lume, altceva decît a-l trăda, otrăvi, asasina. Iată cum înțelege Doctorul în Crimă să facă inocente acțiunile cele mai negre și mai vinovate: îndulcind termenii. Grecii aveau obiceiul de a se servi de perifraze atunci cînd vorbeau despre moarte, pentru că nu puteau suporta, fără o secretă oroare, tot ceea ce ideea trecerii are mai înfricoșător. Machiavelli perifrazează crimele deoarece inima lui, revoltată împotriva spiritului, n-ar putea digera așa, crudă execrabila morală pe care el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ca să poată primi un diagnostic precis: moare spiritul uman sau mai trăiește? Răspunsul autorilor este: spiritul trăiește, dar în alte forme, mai diversificate, mai multiculturalizate și mai democratice. Dacă trecem peste eufemismele care vor să atenueze nenorocirea numind-o cu ajutorul perifrazelor neutre, atunci putem reține că maxima autorilor e cît se poate de valabilă: nimic nu e pînă într-atît de rău încît să nu-i poți găsi o latură bună. Orice fenomen cultural e contradictoriu în sine: întrucîtva încurajator și vestitor
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
cît și slugile (țigan împuțit). Doamna casei o face și ea dobitoacă, dar este auzită de apriga femeie ce nu rămîne datoare. La alt nivel social, se vorbea mai crud. Topârceanu descrie un conflict de stradă comercială printr-o minunată perifrază: un combatant își exprimă dorința de a face amor cu Paștele matern al celuilalt. Nici văduva ultragială a lui I.L. Caragiale nu îi va reproduce judecătorului insultele lui Iancu Zugravul rezumîndu-le sub: facu-ți, dregu-ți. Nu se înjură deloc la
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
care dispar iau cu ele atâtea cuvinte, iar limba devine tot mai puțin expresivă... Bine, viață, dragoste, iubită, partizan, patrie, a ajunge, târziu, a minți, nebunie - acestea sunt vorbele simple care au fost îngropate și trebuie să fie înlocuite prin perifraze. Scribul se gândește ce cuvânt să ia cu el când va muri, adică ce să scoată din limba vorbită de compatrioții săi. Nu ni se spune direct, dar prin repetiție finalul cărții sugerează care ar fi acela: "Apropo, nu m-
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
Negrea îi convinge întâi pe ceilalți și abia la urmă, prin contagiune de idei, pe sine. Există, între personajele Dicționarului, unul care, literal, nu-și are corespondentul în opera lui Caragiale. E vorba despre Poetul romantic, obținut, sagace, printr-o perifrază categorială. Reproduc un pasaj, căruia îi alătur deconspirarea finală: Se insinuează cu finețe sugestia naturii schizoide a personalității scriitorului de factură romantică, însă identificarea geniului cu nebunia aparține tot fondului de Ťidei curenteť care domină mentalul colectiv, gândirea de serviciu
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
fie ca termen generic, fie ca denumire specifică. În română, termenul burqa nu este foarte frecvent, ziariștii preferând până de curând sintagma vălul islamic („Parlamentul francez va interzice purtarea vălului islamic în public", hotnews.ro, 11.05.2010) sau chiar perifrazele libere: „portul în public al vălului cu care se acoperă femeile musulmane" (Cotidianul, 3.04.2010). Nefind familiar cititorului român, termenul arab (devenit internațional) este, de multe ori, introdus sau urmat de sintagma explicativă: „Belgia ar putea interzice complet purtarea
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
prin titlul ei alternativ, succesiunea întâmplărilor prea aduce a demonstrație. Comentând corosivele, spuneam, Eugen Simion se lasă purtat de spiritul lor. Nu însă și de inventarul lexical al acestora. E vorba, desigur, de pudoare. Dar o pudoare cumva coțcărească. Fiindcă perifrazele lui Eugen Simion sunt de un umor irezistibil. (Și, s-o recunoaștem, neașteptat la un critic de obicei atât de sobru.) Iată, de exemplu, cum sună Povestea poveștilor pe scurt: „Personajul central al povestirii nu-i nici țăranul nerușinat și
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
au înregistrat în sfera vieții noastre culturale de atunci încoace și se mai înregistrează încă. O decizie bărbătească, o asumare eroică a unei cauze ce, în ochii scepticilor, se putea înfățișa ca una pierdută, străbat aceste rînduri subsecvent pilduitoare. Fără perifraze divagante, fără eschive stilistic-comportamentale, lucrurilor li se spune pe nume. Arătînd că „o cultură dirijată și sever controlată de Stat își pierde caracterul esențial al libertății creației artistice, pentru a se asimila cu o producție economică etatizată oarecare", George Ciorănescu
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
Fixarea ca masculin, cu pluralul în -i - singura variantă în circulație azi -, s-a petrecut, probabil, sub influența termenului înrudit semantic munte (masculin, cu pluralul munți). În textele din secolul al XIX-lea sunt interesante și explicațiile termenului științific, prin perifraze sau compuse care ar fi putut face concurență împrumutului neologic: „munții vulcanoși (...) răsuflă focurile de pe sub pământ prin vârfurile lor" (Gr. Pleșoianu, Cele dintâi cunoștințe..., Sibiu, 1828); „fenomenile acele mărețe a vulcanilor (munților vărsători de foc)" (Albina românească, Iași, 1829); „un
„Munte focovărsătoriu“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6358_a_7683]
-
limbi europene (italiană, greacă). Explicațiile de mai sus ar putea fi, la prima vedere, argumente pentru acceptarea noii expresii: uzul nu dispune de un mod mai simplu de a denumi colaborarea dintre un ins și o bancă, ci recurge la perifraze complicate și instabile; o formulă mai scurtă și stabilă ar avea deci șanse să fie adoptată de vorbitori. Lucrurile nu stau însă chiar așa. Pentru ca o expresie verbală să se impună în uz trebuie ca acțiunea pe care aceasta o
A face banking... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5683_a_7008]
-
care mi-a fost profesoară de compoziție la Chicago acum vreo 60 de ani, dansa în fața clasei, bătea din palme și intona (pe o melodie împrumutată din corul Aleluia! al lui Händel): La o-biect!” Domnișoara Ferguson nu accepta redundanța, prolixitatea, perifrazele sau stilul bombastic. Ne învăța să ne limităm la ceea ce era necesar și să evităm superfluul. Ei bine, am ținut sau nu cont de avertismentele ei, i-am urmat oare sfatul?” Cartea de față este o ilustrare perfectă a acestui
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
sfîrșitului își făcuse loc, pentru a deveni apoi acaparantă. Sub cele mai neașteptate forme și sub cele mai curioase pretexte, ne ciocnim de aceeași realitate, absența Divinității, disperarea poetului. Familiar al morții mereu interogate, Philippide găsește pentru ea zeci de perifraze metaforice și inedite: marea clipă fără viitor, existența fără amintiri, marginea de noapte a vieții, țărmurile somnului cel lung, culmea cea mai înaltă, pragul porții, în preajma ultimului prag, marea ispășire, capătul de dincolo al lumii etc. Refugiile umane obișnuite i
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
valențele poetice ale expresiei aparent triviale ,dusă-n pizda mă-sii", în versurile citate. În pofida sonorității șocante, nimic nu este trivial, totul este încărcat de tensiuni existențiale. Cum ar suna aceste versuri, dacă în locul expresiei poetul ar fi folosit o perifrază, sau, mai rău, ar fi apelat la ticăloasele puncte de suspensie (care nu ascund nimic, dar subliniază roșeața din obrajii ,rafinatului" care citează astfel, în fața ,grosolăniei", ,mitocăniei" unui autor excesiv de teluric, gest sinonim cu grațioasa ridicare a degetului mic la
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
curentă folosirea cuvîntului moca pentru noțiunea de ,gratis, gratuit". Seria sinonimică a gratuității nu e prea bogată în română, nici în varianta standard, nici în cea populară și familiară - lucru oarecum surprinzător, dată fiind importanța practică a conceptului. Există desigur perifraze - fără bani, fără plată, de pomană; expresia pe blat indică (în limbaj argotic) doar soluția ilegală; gratis și gratuit - termenii standard - sînt împrumuturi moderne din franceză (forma gratis motivându-se și prin latină); mai vechi și popular e turcismul geaba
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
Pe măsură ce treceau zilele, într-un mod la început aproape imperceptibil, începu să se observe că vorba alb, ca ceva care ar fi devenit obscen sau care suna prost, înceta să mai fie folosită, că oamenii se serveau de ocolișuri sau perifraze ca s-o înlocuiască. Despre o foaie de hârtie albă, de exemplu, se spunea că era lipsită de culoare, un prosop care toată viața fusese alb deveni de culoarea laptelui, zăpada încetă să mai fie comparată cu o mantie albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
biblică Tehilym (Psalmii), primul din Psalmul 91, iar cel de al doilea din Psalmul 121. Fără a fi poet, am încercat o traducere versificată în limba română, inexistentă până astăzi. Nu am putut reda textul în distihuri. Datorită necesității utilizării perifrazelor, am fost nevoit să transform distihurile în catrene (lucru relativ și prin intonația cântării), cu excepția ultimei strofe, în care o asemenea intonație, ritm și rimă nu există, iar o subîmpărțire a distihului în catren este imposibilă. Altfel, versurile ar fi
ŞALOM ALEIKHEM de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368418_a_369747]
-
a ei, sub autoritatea și spiritul Scripturilor, din care preia motive și simboluri. Viziunea asupra lumii și chiar modul în care poetul frazează discursul, cu grija de a pune permanent o surdină tonurilor mai dure, mai fruste, construind, printre altele, perifraze și analogii, ne conduc spre aceeași sursă. În centrul recentei plachete, se situează ființa, atât în postura ei empirică, în contact direct cu realitatea materială (“...cum să scrii poemul în miezul zilei/ când unii oameni mănâncă bucate gustoase,/ le înghit
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
înțelegerea lui Iisus Hristos și urmarea Lui. Pentru Matei „viața cu Dumnezeu și în Dumnezeu este ceva inițiat și susținut de Dumnezeu”. Mesajul pe care atât Iisus cât și Ioan îl proclamă este al venirii „împărăției cerurilor”, care este o perifrază pentru venirea lui Dumnezeu. Există o puternică subliniere a rolului ascultării și al lucrării binelui în spiritualitatea mateiană ; aceasta se produce în interiorul unei teologii narative care subliniază, întâi de toate, harul mântuitor al lui Dumnezeu. Nu este deloc o coincidență
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]