113 matches
-
a îndurat în anii de detenție Gheorghe Tatu, numai el și Dumnezeu au știut! Condițiile din închisori și ororile unui regim draconic din interiorul lor au făcut multe victime. Scapă cine poate sau cine rezistă! După aproape zece ani de perindare prin temnițele comuniste de la Sibiu, Codlea, Aiud, Gherla, Salcia și Periprava, este eliberat în toamna anului 1962. Arestarea preotului Tatu a avut o puternică rezonanță în rândurile enoriașilor săi. Fusese un om de omenie, un preot dedicat meseriei sale și
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! (CAPITOLUL XXIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358008_a_359337]
-
ca pe la carnavalurile clasice din Veneția, Köln sau Rio de Janeiro. Maurii și creștinii defilează încet și sobri, salutând cumpănit la intervale regulate plebeimea bulucită pe margini. Chiria pentru un scaun în față e scumpă, dar merită banii, căci spectacolul perindării sutelor de personaje ține peste trei ore. Trec agale caruri alegorice flancate de alaiuri răsărite parcă din basm, unii călare pe armăsari superbi, alții chiar și pe dromaderi. Bubuie asurzitor tobele heralzilor și țiuie bicele păzitorilor ordinii, un fel de
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
se contopește cu viața infinită care animă universul, sfârșește prin a coincide cu Dumnezeu.) 2) „Timpul domnește asupra universului desfășurat, asupra existențențelor invididuale, dar nu are nicio putere asupra celor două principii veșnice: materia și forma, care rămân neschimbate îndărătul perindării indivizilor și destinelor.” (Bruno afirmă că există un Intelect activ (n-m: Intelectul angelic și universal) care dă fiecărui lucru esența sa, pe care pitagoreicii și Timaios îl numesc „dătător de formă”; că există un suflet și un principiu formal
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
tineri dintre noi poate le vine greu să creadă (mai ales având în vedere modestia până la invizibil a realizărilor politicii externe contemporane), dar noi, ceilalți, ne amintim de nesfârșitele vizite ale tovarășului în țările în curs de dezvoltare, de constanta perindare a liderilor altor țări pe la București (mai ales a celor din Grupul celor 77), de tiradele lui interminabile pe teme de pace și dezvoltare internațională. Singura problemă era că țara lui avea o populație prea mică. Visul lui prin anii
Aberația din Senat. După ce le veți plăti pe „mamele eroine”, ce veți face cu copiii lor, domnule parlamentar? () [Corola-blog/BlogPost/338407_a_339736]
-
înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...// (Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o neliniște transformată într-un pilon pe care și-a așezat trăirile. Lumea a devenit una a sinelui, nu mai este o realitate
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
zadarnice. Korotkov se află mereu în mișcare, în tramvai, registratură, administrație, multe etaje, birouri cu funcționari surzi. Pierderea actelor, a indentitatii, poate fi benefică în ultimă instanță, salvandu-l de la eroarea functionarlor. Eroare care se comite la transcrierea numelui său, perindarea amețitoare, prezentarea unor instituții care își schimbă mereu sediul, toate aceastea amplifica și mai mult încurcăturile în plasă cărora se zbate personajul. Goana aceasta se transformă într-un labirint grotesc al lumii exclusive și date peste cap, al instituțiilor statului
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
Mariana Gheboianu, Elena Poștoacă, Elena Frățilă, Petrinia Mădulărea, Tomiță Neacșu, Iulia Țuțuianu și Valeria Radu. Încadrarea a fost asigurată îndeobște cu personal didactic calificat recrutat din zonă (Rucăr, Dâmbovicioara, Dragoslavele, Câmpulung). Au fost desigur preferați și necalificații, ceea ce va permite perindarea, în decursul celor 12-13 ani de funcționare, a peste 30 de cadre didactice, educatoare, învățători și profesori, suplinitori sau titulari, calificați sau necalificați. Acestea au instruit și educat un potențial școlar deloc de neglijat - peste 300 de elevi, care au
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340764_a_342093]
-
părea mai strălucitor sub gătelile colorate, iar pălăriile cu mărgele și panglici sângerii - adevărate odoare vii, menite să-i împodobească doar pe acești aleși! Dar jocul răsunator al pintenilor și clopoțeilor?! Dar îndemnurile Vătafului!? Dar vorbele rostite ca răspuns?! Și perindarea între plimbarea lentă și începutul mișcării ritmate?! Dar toiul dansului în zbor de zvâcnete scurte, rotiri în aer?! Toate-i plăceau! Toate-l făceau să creadă că e frumusețe de vis! Și totuși, Filu simțea c-ăl mai grozav lucru
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
mărturie spirituală a unei reconcilieri a omului cu sine însuși și cu moartea”. Citindu-l pe acest mare poet contemporan, un alt gigant al literaturii spaniole, Juan Goytisolo, încerca să-l definească în acești termeni: „Goliciunea universului de dinaintea creației omului, perindarea repetată a ciclurilor solare prin fața ochiului timpului sînt evocate [de Sánchez Robayna] pornind de la conștiința extincției privirii, fără nici un pic de melancolie. Străin de orice retorică și de orice sentimentalism, Andrés Sánchez Robayna concepe și definește viața noastră ca un
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]
-
Proza > LABIRINT AUTUMNAL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Caut. Destinul m-a repezit în obstacole dure! Le-am surmontat! Sau am căzut alteori?! Succedare între degringoladă și ruinare, reiterată, ațâțătoare perindare... Aud zvonuri. Schimbările vieții? Mă-mping spre un culoar... Întreaga ființă se întreabă. Ce?! Aspir din spațiu așteptată lămurire. Rămân pentru-o clipită nemișcat. Un clic pornit dinspre tâmplă țiuie degrabă... Și poartă cu el cascadă sangvină. Activat, reacționez. Conștientizez
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
gălăgioase, dureroase atingeri aduse calmei austerități montane. În urmă-le, câte-o crenguță-două își scutură teama într-un mic nor de cetină smaraldină... Pașii-mi cântă egală măsură în corzi de violoncel. E uvertura pentr-o mică vacanță feeric-autumnală. În perindarea de peisaje, înregistrez o peliculă în minte și-n suflet... Lacom savurez întinderea de frumuseți! Lăsate în urmă, avid peste poate, absorb altele noi fără nici o măsură! Imponderabil mă simt! Plutesc între cer și pământ, gata-gata să mă cred fir
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile uieră/ Săpând grote uriae în tot./ M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...//”( Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o neliniște transformată într-un pilon pe care și-a așezat trăirile. Lumea a devenit una a sinelui, nu mai este o realitate
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
acea interacțiune și luptă a contrariilor, fără de care mișcarea nu este posibilă, iar progresul de neconceput"14. "Schimbarea" în interpretarea lui M. Eminescu devine progres sub gând auroral hegelian: Ideea generală, categoria ce se înfățișează în primul rând cu această perindare neîncetată de indivizi și popoare, care ființează o bucată de timp, pentru ca apoi să dispară, este schimbarea. Înțelegerea acestei schimbări, în latura sa negativă, o dobândim privind mai îndeaproape rămășițele a ceea ce a fost cândva măreție. Care călător rătăcind printre
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
moartea-mi, / Ne caută amândouă. Dea Domnul să fi fost această ultima zi de așteptare" (Labirintul trad. de Victor Șter). Într-o proză (Celălalt Borges), cele două dubluri stau liniștite de vorbă. Se simte doar o oarecare "oboseală" în continua perindare de "forme": "Mereu alte amăgiri, alt miracol: / simt oboseala oglinzii / care nu se-odihnește-ntr-un singur chip" (Vorbe în gol). Există însă o ieșire din labirint: "ieșirea prin vis", care apropie și mai mult cele două poetici în discuție. La Eminescu, visul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ce se aude în politică. Așa că în ziarele românești, la sosirea delegației, apărea Declarația de condamnare a acțiunilor imperialiste împotriva Cubei. Sesiunea Adunării generale a ONU pe care o lăsam în urmă, deși umbrită de criza rachetelor, fusese remarcabilă. O perindare de oameni politici care făceau istorie, ca Ben Bella al Algeriei, Sekou Touré al Guineei, Krishna Menon din India, Mongi Slim din Tunisia, Spaak din Belgia și Kreisky din Austria, Fawzi al Egiptului. Colaborasem bine și amical cu colegii din
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
roeslerienilor, mai vechi și mai noi, că Aurelian a retras întreaga populație a Daciei, în 275, nu mai pot fi astăzi susținute, fiind contrazise de realitatea istorică. Nordul Dunării (Dacia) nu a devenit o țară pustie (terra deserta), culoar de perindare a migratorilor, deoarece în regiunea intrași extracarpatică au dăinuit numeroase așezări rurale anonime. Elemente de continuitate s-au păstrat, în secolul al IV-lea, chiar și în unele așezări urbane din Dacia și Sciția (Dobrogea), deși orașele au decăzut și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a epocii, tenebroșii infractori sunt trădători de țară, agenți ai spionajului străin, șantajiști, sabotori atentând la avutul obștesc. Urmăritorii, în schimb, lucrătorii Securității în speță, sunt blagosloviți cu sumedenie de calități, între care nu lipsesc umorul și spiritul de omenie. Perindarea martorilor și a suspecților oferă prilejul unor schițe de portret, într-o creionare cam de serie. Ca să-și „umanizeze” fauna de păcătoși, B. recurge la un alt clișeu, ca de melodramă, unii dintre cei căzuți în greșeală (hoțul, prostituata) dezvăluind
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
care-și umflau buzele încercând să țină în loc, preț de câteva interminabile clipe de pozat, acel trecător farmec franțuzesc. Murmurând „petite pomme”, încă mai credeau că viața ce avea să vină va fi urzită numai din asemenea clipe de grație... Perindarea aceea de priviri și de chipuri era curmată din când în când de figura unei femei cu trăsături regulate și fine, cu ochi mari, gri. Mai întâi tânără, în albumele mai vechi, cu zâmbetul pătruns de vraja misterioasă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adierea caldă lipea pe obrazul tinerei femei când vălul alb de mireasă, când vălul negru de văduvă. Mai târziu, timpul acela năstrușnic și-a reluat mersul lui regulat și a fost ritmat de nopți fără somn și de o lungă perindare de trupuri mutilate. Orele aveau acum rezonanța sălilor mari de clasă de la liceul din Neuilly, transformat în spital. Primul trup de bărbat cunoscut a fost o masă de carne sfârtecată și sângerândă... Iar cerul nocturn al acelor ani s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
apropiat (Fiodor va intra în încăpere, va vedea portțigaretul pe masă și, lovindu-se ușor cu palma peste frunte, va exclama: „Ce prost sunt! L-am căutat peste tot...”), da, dimineața aceea de iunie va fi prima dintr-o lungă perindare de zile fericite... Aveau să se revadă peste patru ani. Iar Fiodor nu avea să-și mai regăsească niciodată portțigaretul, schimbat de Charlotte, în plin război, pe o pâine neagră. Cei mari vorbeau. Televizorul, cu actualitățile lui radioase, cu ecourile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Țara asta e prea mare ca să poată fi învinsă. Liniștea din câmpia asta nemărginită va rezista bombelor...” Niciodată nu se simțise atât de apropiată de pământul acesta. În timpul primelor luni de război, somnul i-a fost străbătut de o neîntreruptă perindare de trupuri mutilate pe care le îngrijea lucrând paisprezece ore pe zi. În orașul acela, la vreo sută de kilometri de linia frontului, erau aduse convoaie întregi de răniți. Adesea, Charlotte îl însoțea pe medicul care mergea la gară ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
seara aceea de iunie, pentru prima oară în viață, avea să se dăruiască unuia dintre tinerii ei prieteni, unuia dintre dansatorii care țopăiau pe platoul de pe Muntele de bucire. Era mai degrabă plăpândă. Chipul ei avea trăsăturile neutre care, în perindarea umană, trec neobservate. Părul ei roșcat-deschis lăsa să i se ghicească nuanța doar la lumina zilei. Sub proiectoarele de pe Munte sau în nimbul albăstrui al felinarelor părea pur și simplu blondă. Descoperisem practica aceea amoroasă doar de câteva zile. În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nostru amorțit, că toți locuitorii lui nu vor mai vorbi decât despre fuga mea, că o nouă epocă avea să se deschidă, începând cu primul meu gest, cu prima mea vorbă rostită de cealaltă parte a frontierei. Trăiam deja din perindarea de chipuri noi pe care aveam să le întâlnesc, din strălucirea peisajelor visate, din surescitarea primejdiei. Cu egoismul infatuat al tinereții, am întrebat-o pe un ton puțin hilar: - Dar și tu ai putea să pleci în străinătate! În Franța
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Europei albe, năvălirea noilor barbari („incluzându-ne și pe noi, slavii”, adăugase el ca să fie drept), un nou Mahomed „care va arde toate Beaubourg-urile lor” și un nou Genghis-Han „care va pune capăt tuturor ploconelilor lor democratice”. Inspirându-se din perindarea neîntreruptă a oamenilor de culoare prin fața terasei la care eram așezați, vorbea amestecând previziunile apocaliptice și speranța într-o Europă regenerată de sângele tânăr al barbarilor, promisiunile unui război interetnic total și încrederea într-un metisaj universal... Subiectul îl pasiona
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trecut modestă, în vârful picioarelor, ca și când ar fi voit să nu scoale din somn pe soră - sa, cestiunea Dunării. Și românii au lăsat-o să treacă ca și când n-ar fi fost niciodată, ca și când nu acum un an ar fi fost perindarea alaiului care se 'ncepea cu istoria românilor de la Decebal pân la cei din urmă Basarabi, dar se 'ncheia vai! cu lungul, aproape nesfârșitul șir al societăților ovreești, într-un mod pe cât de ominos pe atât de puțin cuvenit. Parcă ne-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]