546 matches
-
la timpurile lor, ei le denumesc ca fiind "moderne". În 1330, umanistul și poetul Petrarca a denumit perioada pre-creștină ca fiind "antiqua" (antică), iar perioada creștină a denumit-o "nova' (nouă). Leonardo Bruni a fost primul istoric care a folosit periodizarea tripartida în "Istoria Florentinilor". Bruni și alți istorici târzii au argumentat că Italia a traversat o perioada de revigorare din timpurile lui Petrarca, și de aceea au adăugat o a treia epocă. Termenul de "Evul Mediu" a apărut în latină
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
apărut în latină în 1469 ca "media tempestas" sau "perioada mijlocie". Au existat și alți termeni timpurii că " medium aevum"-perioada mijlocie în 1604, și ca "media saecula"-perioadele mijlocii în 1625. Termenul alternativ "medieval" a derivat din "medium aevum". Periodizarea tripartida a devenit un standard după istoricul german Cristoph Cellarius care a divizat istoria în trei epoci: Antichitatea, Evul Mediu și Epoca Modernă. Cei mai mulți istorici ca Bruni plasează debutul evului mediu în 476, odată cu colapsul Imperiului Roman de Apus. Istorici
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
este disciplina care se ocupă cu studierea felului cum a fost și este scrisă istoria românilor, accentul fiind pus pe teme, abordări, curente, probleme de periodizare, simboluri și mituri fondatoare. Până la 1880, domeniul istoriei era deschis oricui, neexistând o specializare în sens strict. De altfel, în întreaga jumătate secundă a secolului al XIX-lea a fost caracteristică legătura strânsă dintre scrierea istoriei și finalitatea politică și
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
(cunoscută la nivel global ca "Spätantike, Antiquité tardive" sau "Late Antiquity") reprezintă o perioadă de tranziție a Antichității spre Evul mediu timpuriu, cu localizare europeană-mediteraneeană și o periodizare relativă între secolele III-VII d.Hr., uneori extinsă la secolele II-VIII. Henri-Irénée Marrou plasează antichitatea târzie în perioada 303-604, în timp ce Patrick J. Geary o consideră a fi în perioada 400-750 e.n. Istoriografia de specialitate a încercat să dea un răspuns
Antichitatea târzie () [Corola-website/Science/327636_a_328965]
-
în această perioadă au continuat cercetările în situri consacrate ca Gura Baciului, Cârcea dar au apărut și o serie de șantiere noi îndeosebi pe valea Mureșului un proiect internațional recent este cel de la Dudeștii Vechi, în vestul României. În România, periodizarea culturii s-a făcut adoptând periodizarea realizată pentru manifestările de tip Starčevo din fosta Yugoslavie cu anumite modificări, așa cum au fost definite de Vl. Milojčić, Aradelović și Garašanin. Principalul sistemul evolutiv pentru România acceptat de majoritatea arheologilor români este cel
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
în situri consacrate ca Gura Baciului, Cârcea dar au apărut și o serie de șantiere noi îndeosebi pe valea Mureșului un proiect internațional recent este cel de la Dudeștii Vechi, în vestul României. În România, periodizarea culturii s-a făcut adoptând periodizarea realizată pentru manifestările de tip Starčevo din fosta Yugoslavie cu anumite modificări, așa cum au fost definite de Vl. Milojčić, Aradelović și Garašanin. Principalul sistemul evolutiv pentru România acceptat de majoritatea arheologilor români este cel elaborat de Gh. Lazarovici în 1979
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
du bronze de l'Europe centrale et du SE, The Thracian World at the Crossroads of Civilizations, II, Bucharest, 1998; M. Nica, "Noi descoperiri de pe teritoriul Olteniei aparținând culturii Verbicioara", Symposia Thracologica, 2, 1984; idem, Date noi cu privire la cronologia și periodizarea grupului cultural Gârla Mare, pe baza descoperirilor din așezarea de la Ghidici, punctul “Balta Țarova“, Relations Thraco-Illyro-Hellêniques, Actes du XIVe Symposium National de Thracologie (à participation internationale). Băile Herculane (14-19 septembre 1992). (București, 1994) ș.a. ("Romanizarea Munteniei", 1974) și Ioan I.
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
îi arată fotografia ei în vitrina unui magazin, care era plină cu fotografii ale celebrităților. Watson afirmă că aceasta fusese soția unui nobil om de stat, cu titluri onorabile, dar Holmes îi face semn cu degetul să păstreze tăcerea. În conformitate cu periodizarea realizată de William S. Baring-Gould a canonului lui Sherlock Holmes, evenimentele din această povestire au loc în 1899. Acestea au loc la nouă ani după moartea stranie a lui Charles Augustus Howell, modelul din viața reală al personajului Milverton (vezi
Aventura lui Charles Augustus Milverton () [Corola-website/Science/325031_a_326360]
-
elaborare, o carte de referință în domeniu. Problematica elementelor lexicale de origine slavă în limba română este reluată într-un context mai larg în volumul "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești" (1973), cu accent pe aspectele referitoare la periodizarea și răspândirea geografică a acestora și a criteriilor ce diferențiază împrumuturile populare de cele cărturărești. Într-o secțiune a cărții consacrată filologiei slavo-române, M. abordează diferitele etape din evoluția disciplinei, de la Ioan Bogdan la Emil Petrovici, evidențiând aportul fiecăruia dintre
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
reprezintă un model de periodizare a preistoriei omenirii în trei perioade consecutive denumite după materialul folosit în fabricarea uneltelor: Acest sistem descrie evoluția societății europene și a fost criticat ca fiind foarte strict legat de tehnologia folosită în preistorie. Introducerea acestui sistem este atribuită cercetătorului
Sistemul celor trei epoci () [Corola-website/Science/303718_a_305047]
-
în special în domeniul istoriografiei. Opere ca ""Historiarum Florentini populi libri XII"" (1420) de Leonardo Bruni și ""Istorie fiorentine"" (1520) de Niccolò Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria și problemele statale. Istoricii Renașterii renunță la periodizarea istoriei după criterii religioase (Creația, Nașterea lui Iisus și Așteptarea Judecății de Apoi); în timp ce învățații Evului Mediu priveau cu neîncredere lumea păgână a grecilor și romanilor, noua generație a Renașterii era plină de admirație față de civilizația antichității și condamna perioada
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Elemente im Rumänischen". Se apreciază că cea mai importantă lucrare în domeniul filologiei este "Crestomația română", lucrare în două volume incluzând reproducerea a peste 200 de texte manuscrise din sec. XVI-XVIII. Ca istoric literar a fost preocupat de vechimea și periodizarea limbii române, de locul și importanța literaturii române și a îngrijit cea mai bună ediție din "Povestea vorbei" a lui Anton Pann. Moses Gaster a elaborat studii despre literatura populară ebraică în lucrări cum sunt "Basme și istorii talmudice", "Tractatul
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
A. G. Baumgarten în 1750 în lucrarea Aesthetica. Conform acestuia estetica este știința cunoașterii senzoriale. Baumgarten distinge între conoașterea senzorială și cunoașterea pură (a gândirii) prin contrastul dintre scopul esteticii și a logicii: prima urmărește frumosul, iar a doua adevărul. 1. Periodizarea istoriei estetice Estetica aplicată în media tratează modul în care sunt structurate imaginile statice și în mișcare pentru a comunica un mesaj cu eficiență maximă. Estetica tradițională și metodele clasice de analiză a textelor media pot fi utilizate în principal
Estetică () [Corola-website/Science/303271_a_304600]
-
Lakatos, în „Catalogul expoziției Haydn”, Cluj-Napoca, aprilie, 1959 "Sigismund Toduță", în „Steaua”, Cluj, nr. 5/1959 "Un document muzical brașovean din secolul al XVI-lea: Odae cum harmoniis de J. Honterus", revista „Muzică”, București, nr. 10/1960 "Contribuții la problema periodizării muzicii românești", revista „Muzică”, București, nr. 5/1963 "Antonin Ciolan", în revistă „Muzică”, București, nr. 2/1964 "Personalitatea lui Constantin Brăiloiu în lumina unor scrisori inedite", în „Lucrări de muzicologie”, vol. ÎI, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj‑Napoca, 1966
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
cadru de organizare și desfășurare a producției întemaiată pe relațiile feudale. Raporturile feudo-vasalice au avut forme variate în diferite zone ale lumii, dar indiferent de instituțiile pe care le-au generat, ele au avut la bază un contract de vasalitate. Periodizarea în cele trei faze ale feudalismului (timpuriu, dezvoltat, târziu) are la bază gradul de dezvoltare a relațiilor de producție feudale, dar limitele cronologice sunt, natural, deosebite în cuprinsul diverselor arii geografice.
Feudalism () [Corola-website/Science/299103_a_300432]
-
corului actual. Presupunerile lui Wentzel au fost contrazise din motive stilistice de către Peter Anstett, care a susținut o datare a vitraliilor pe la 1330. Odată cu aprofundarea cercetărilor privind producția de vitraliu din regiune în timpul fazei de înflorire a goticului german problema periodizării a putut fi pusă mult mai diferențiat. Astfel, Becksmann, corifeul cercetării moderne de vitraliu în Germania, a ajuns la o clasificare a complexului în trei grupe, datate în jurul anilor 1280, 1300 și 1330. Conform acestei clasificări cele mai vechi vitralii
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]
-
este o perioadă din preistoria României împărțită în Epoca bronzului timpuriu( cca. 3500-2200 î.H.), Epoca bronzului mijlociu (cca.2200-1600/1500 î.H.) și Epoca bronzului târziu( cca. 1600/1500-1100 î.H.). De-a lungul vremii au existat mai multe periodizări ale Epocii bronzului aplicate spațiului românesc. A fost folosită periodizarea lui Paul Reinecke pentru spațiul central-european, care împărțea epoca bronzului în patru faze (A, B, C și D), pe baza asocierilor obiectelor de bronz. Societatea neolitică se caracterizează prin economie
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
timpuriu( cca. 3500-2200 î.H.), Epoca bronzului mijlociu (cca.2200-1600/1500 î.H.) și Epoca bronzului târziu( cca. 1600/1500-1100 î.H.). De-a lungul vremii au existat mai multe periodizări ale Epocii bronzului aplicate spațiului românesc. A fost folosită periodizarea lui Paul Reinecke pentru spațiul central-european, care împărțea epoca bronzului în patru faze (A, B, C și D), pe baza asocierilor obiectelor de bronz. Societatea neolitică se caracterizează prin economie de tip predominant agrar, practici funerare specifice și o religie
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
homerice,Iliada și Odiseea. Dispariția centrelor palațiale și întreruperea marilor rute de schimb mediteranean a fost comparat de istorici cu Evul Mediu european. Epoca se remarcă prin prăbușirea demografică, afectând cam 70% din totalul populației. Din punctul de vedere al periodizării arheologice, epoca homerică aparține primei vârste a fierului, cu perioadele submiceniană, protogeometrică și geometrică. Odată cu prăbușirea centrelor palațiale , nu mai erau clădite monumente din piatră , pictura murala a încetat să mai fie practicată , scrisul de tip "Linear B" a încetat
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
Nestor a contribuit la fundamentarea procesului de formare a poporului român, constituind totodată un prețios îndreptar metodologic pentru mai tinerii colaboratori prin modul de analiză, de sinteză, de susținere a tezelor enunțate. Ion Nestor a avut contribuții majore în domeniul periodizării culturilor neo și eneolitice a perioadei de tranziție care a condus la epoca metalelor. Contribuțiile sale au fost integrate în tratatul Istoria României, vol. I, 1960 și în Istoria poporului român, 1970. Pedant publicist, cele încredințate tiparului constituie un permanent
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
de transformări profunde care au înlăturat treptat ansamblul de concepte mai mult sau mai puțin științifice, atât antice cât și medievale, permițând întemeierea științei moderne. Transformările radicale care au avut loc în domeniul științei în secolele menționate reprezintă revoluția științifică. Periodizarea Revoluției științifice este destul de aproximativă. Aceste transformări care o caracterizează apar încă din timpul renașterii timpurii, ating apogeul în secolul al XVII-lea și se sfârșesc, în Anglia, odată cu nașterea revoluției industriale și începutul epocii victoriene. Exemple concrete, adevărate „pietre
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
pentru artiștii noii mișcări, neagreate de conducerea politică pentru izul său occidental: „pe Eminescu nu-l contesta nimeni”; apoi, formațiile sprijineau valorile naționale. În plus, publicul îi putea acompania pe artiști în concerte, versurile fiind deja familiare celor mai mulți. Încercăm o „periodizare” în funcție de dominantele stilistice regăsite în piesele și lucrările care fac obiectul articolului de față. În cadrul unei astfel de perioade, compozițiile vor fi ordonate alfabetic după numele autorului; în cazurile când este cunoscută cronologia pieselor compuse de un autor, ea va
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
circulație acest termen în cadrul unei lucrări întitulate Palaeographia graeca (Paris, 1708). Metodă folosită de acesta se referea la observarea grafiei textelor datate și aplicarea rezultatelor obținute asupra textelor nedatate. Acest manual de paleografie discuta despre material și instrumentele de scris, periodizarea scrierii, prescurtările, critică textelor și datarea. Paleografia este absolut indispensabilă oricărui specialist care se cercetează scrierile vechi; citirea corectă a acestor izvoare permite înțelegerea exactă a fenomenelor specifice diverselor perioade istorice. Paleograful trebuie, prin urmare, să deosebească copia de autentic
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
energia. Vezi și dualitatea Pontryagin pentru o formulare generală a acestui concept în contextul grupului abelian local compact. Formula de sumare Poisson furnizează o legătură între studiul transformatei Fourier și seriile Fourier. Fiind dată o funcție integrabilă "ƒ" putem considera periodizarea lui "ƒ" dată de: în care sumarea este făcută pentru toți "intregii k". Formula de sumare Poisson leagă seria Fourier a lui formula 42 de transformarea Fourier a lui formula 42, și anume stabilește că seria Fourier este dată de: Transformarea Fourier
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
informându-ne astfel exact asupra modului în care arătam și noi, "civilizații", în zorii umanității. Principalele teorii antropologice ale epocii sunt cele datorate lui Herbert Spencer ("organismul social"), Karl Marx ("determinismul social și evoluția umanității ca luptă între clase"), Morgan (periodizarea culturii și a etnicității), Tylor (definirea culturii). În perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea se impune treptat metoda etnografică a cercetării vieții oamenilor prin locuirea pentru o perioadă împreună cu aceștia și urmărirea lor
Antropologie () [Corola-website/Science/296527_a_297856]