1,124 matches
-
în arhivele epocii. Ceea ce se poate, dintru început, vedea este că timpul, la începutul anilor 1870, trece încet. Deși revoluțiile, războaiele, răsturnările de situație nu lipsesc, se întâmplă multe și se rețin multe, presa neavând încă atât de acut conștiința perisabilității evenimentelor. În al doilea rând, Bacalbașa își organizează capitolele ca pe niște coloane de ziar. De pildă, secțiunea Bucureștiul în 1871 se deschide cu Revolu- ția din Ploiești și se diluează (un fel de a spune...) în Tipuri bucureștene, Viață
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
culorile de ulei, pielea și metalul. Lucrările ultimilor cinci ani, care figurează în expoziția „Legende”, se caracterizează prin conjuncția complexă dintre pop-art, neo-avangardă, realismul sintetic și referințele abstracte. Sinteza practicată în aceste lucrări tratează numeroase probleme contemporane: identitatea de gen, perisabilitatea vieții, dar și a marilor „legende” evocate prin sculptura clasică, opoziția perisabil/permanent sau canoanele erotice actuale. Din punct de vedere ideatic, lucrările expoziției „Legende” se caracterizează printr-un discurs critic pronunțat, specific neo-avangardelor postbelice, iar din punct de vedere
Albert Weber [Corola-blog/BlogPost/99213_a_100505]
-
a înfățișa cu o voluptate împinsă până la naturalism urâtul, morbidul, scabrosul în adevărate prefigurări argheziene, cu dorința de a sugera terifiantul - în construcții de mare forță de impresionare precum celebra poemă Complotul bubei (Conjurațiunea leproșilor) - sau de a da contur perisabilității materiei în comparație cu eternitatea ideii." Cea mai caracteristică notă distinctivă a creației poetice hasdeene este considerată "deschiderea ei extraordinară spre experiment, spre încercarea de noi și noi forme prozodice, mergând până la transformarea căutărilor ritmico-grafice într-un scop în sine." Trecând la
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
care, deși erau specifice fiecărui limbaj sonor, clarificau diferențele, atribuind fiecărui taxon un statut (cel mai adesea ierarhic) și proprietăți definitorii. Stabilirea unor ierarhii era suficientă pentru a legitima o ordine axiologică corespunzătoare unei ordini dictate de dispoziția de gust, perisabilitatea celei de a doua reflectând stabilitatea cele dintâi. Muzicologia romantică propunea o epistemă bazată nu pe diversitatea propriu-zisă, ci pe evoluția muzicii de la o formă la alta, de la o categorie la alta. Genurile încetau astfel să fie etanșe, schimbările efectuându
Prudenta diversitatea by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83974_a_85299]
-
alternează, în funcție de strofă, cu ultragiul înțelept, dar fără ca stabilitatea ideatică să fie, ca urmare a acestei aparente labilități, periclitat. E, în poezia română, una din puținele arte poetice care, în loc să afirme cu aroganță permanența mesajului, negociază, infinit tolerant, omeneasca lui perisabilitate. În ciuda manevrelor sintactice făcute cu o eleganță puțin vetustă, îndoielile Constanței Buzea au o derutantă prospețime. Căci ele privesc, dacă respectăm algoritmul dual al textelor cu adresă, mai departe de - o dată - gloria personală, - a doua oară - obtuzitatea de ordin estetic
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
Riscul normal al serviciului este de două feluri: normat și nenormat. Riscul normat are În vedere acele pierderi inerente procesului de producție care se Încadrează În limitele prevăzute de lege. Reglementările privind riscul normat poartă diferite denumiri, astfel: - normele de perisabilitate care stabilesc, sub formă de procente, pierderi materiale admisibile În operațiunile de transport, manipulare, prelucrare și depozitare etc.; - normele și normativele de consum prin care se determină consumurile specifice de materii prime, combustibil, energie etc.; - normele de uzură la mijloacele
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
d'un seul trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare, perisabilitatea. Un dicteu fulgurant a fost și poezia de mare densitate metafizică, Peste vârfuri. Exemplu extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer Maria Rilke le-a scris în numai trei zile sub impresia morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ontologic eternitatea entităților ontice, nici ea nu poate fi atinsă. Ființa se află într-o devenire continuă, o moarte de la o clipă la alta, urmând o nouă renaștere, iar pe de altă parte, entitățile individuale poartă in formula lor ființială perisabilitatea. Sunt Seine zum Tode ca să reluăm formula lui Heidegger, care nu face decât să repete un adevăr știut de întotdeauna și dese ori repetat, de Heraclit la modul profund tragic: "Noi toți trăim moartea, și toți ne trăim propria moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
opt straturi succesive de civilizație câte au descoperit săpăturile arheologice în orașul babilonian Ur ? Până unde trebuia să ajungă Turnul lui Babel pentru a putea găzdui întregul șir de omenet ce urma să se tot nască până azi ? Nu intră perisabilitatea într-o logică a naturii ? Chiar dacă acest lucru ar putea fi o "imensă fraudă", cum scria Tagore, care gândea că există totuși o compensație într-o altă lume, o supraființare eternă. Este posibil ca omul să poată aclimatiza și locui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prezent peren, eliberare metafizică ultimă. Astfel, justiția poetică salvează Natura de eșecul ei, salvează Ființa, o înveșnicește totodată, o poartă spre cea mai înaltă frumusețe. Căci poezia este o compensație din partea justiției universale, care încearcă să repare destinul uman al perisabilității și al nesemnificativului. Poezia este o experiență entelechială a unui mai înalt posibil. Cassius Longinus scria în Tratatul despre sublim: sublimul poeziei ne înalță tot atât de sus ca și Dumnezeu. El ne deschide al treilea ochi, ochiul transcendental sau simțul spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Feciorul de împărat va afla unde se află acel tărâm fabulos al vieții fără pieire, dar până la urmă pierde această șansă pentru o eroare de ordin moral: uciderea unei făpturi. Prin urmare, răul intrinsec omului este vinovat a priori de perisabilitatea sa. Ca atare, omul se naște cu condamnarea sa la moarte. Nu merită nemoartea pentru că, în mod originar, ucide. De ce este rău? Legenda biblică imaginează un păcat adamic, iar alte scenarii, printre care cel din gândirea heideggeriană, împrumutată de la Empedocle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nemurirea, neliniștea Demiurgului de a-și pierde statutul de increat, neliniștea astrului întemnițat în anistoricitate eternă. O undă de neliniște cuprinde și pe cei doi fericiți fugari și care cer binecuvântarea luceafărului, iar acesta le amintește condiția norocului plătit cu perisabilitate. Neliniștea decăderii și apunerii străbate civilizațiile din Memento mori, încheiată cu marea neliniște "Poate că în văi de haos ne-am pierdut de mult... de mult", din moment ce astăzi trăim apusul zeilor și a marilor idei filozofice, profețite de Eminescu. Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
conștiința transcendentală a unei chemări, a unei misiuni cosmice, și anume, transsubstanțierea poetică a lumii. Au spus-o în primul rând Platon, Pindar, apoi Hölderlin, Eminescu. Poezia este o compensație din partea justiției universale, care încearcă să repare destinul uman al perisabilității și al nesemnificativului. Împacă timpul eroziv cu veșnicia. La marii creatori ai diferitelor arte, dar mai ales în arta verbului, în poezie, există o conștiință superioară care îi impulsionează să creeze în numele acestei justiții de ordin poetic chemată să salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
premers abdicării regelui și proclamării RPR. Cu siguranță, în acești ani, strategiile s-au concentrat mai mult pe mijloacele de comunicare rapidă (presă, conferințe, spectacole, manifestații "spontane" etc.), dar și pe cărțile agitatorice, de consum imediat, expuse mult mai mult perisabilității. Cifrele încep să crească din nou din 1948, primul an al dictaturii proletare. Nu e deloc întâmplător că în anii 1949-1952 avem un vârf de creștere (149 în anul 1949; 130 în 1950; 207 în 1951 și 122 în 1952
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
public. (Vezi citatul reținut din preambulul la Raport!) Cu atât mai mult cu cât Caragiale a rămas în posturile postumitate cu o dublă victorie: o dată, că n-a fost contrazis de evoluția ulterioară a Miticilor săi; a doua oară, că perisabilitatea operei sale, sumbru profetizată de Lovinescu, nu s-a confirmat. Pe de altă parte, nu se poate susține că în această îndoită izbândă n-ar fi - din punctul de vedere al strictei actualități, cel puțin - o substanțială doză de amărăciune
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
sau de la înălțimea vârstei maturității. Așa cum bine remarca Alex Ștefănescu, el este conștient de faptul că se află în perioada paradisiacă a vieții și trăiește din plin bucuria clipei. Această neobișnuită maturitate de gândire, care presupune o acută înțelegere a perisabilității ființei umane (câți copii și adolescenți problematizează scurgerea timpului și sunt conștienți de faptul că tocmai își trăiesc cei mai buni ani ai vieții lor?), te face să te întrebi dacă aceste poeme au fost scrise cu adevărat de un
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
neschimbare în roi: "cînd o figură mi se arată alterată de vîrstă, cînd fotoliile nu sînt la locul lor sau încep să șchioapete, cînd un vas de Boemia sau o ceașcă de Limoges crapă simt o strîngere de inimă. Ideea perisabilității tuturor formelor pe care le ia materia mă cutremură, și atunci devin foarte romantic. Aud cu fantazia acustică miliarde de cari rozînd lemnul, văd ca la microscop cum se svîrcolesc și mor celulele. Așez frumos pe biroul meu în marcheterie
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
disperată cu însăși alcătuirea firii. Ca în lupta lui Iacob cu Îngerul Domnului, pe care pictorul o invocă încă de la începutul albumului pentru a da dimensiunea luptei sale disperate cu tainele culorilor, Baba se războiește cu marile fisuri ale creației: perisabilitatea, autoamăgirea, veșnica proximitate a dispariției prin degradarea substanței și prin pierderea identității. în acest sens, dincolo de ponderea sa obiectuală și de voluptățile vizuale pe care le stimulează, albumul Baba , această expoziție încremenită, aruncă în jur o lumină palidă, de amurg
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
ani. Atunci, într-o dimineață, am observat că între sprâncene mi-a apărut, din senin, o cută. Era prima "imperfecțiune" vizibilă pe un chip altminteri nu prea expresiv, dar cu trăsături calme și piele netedă. Astăzi, acel prim semn al perisabilității mele a devenit ditamai adâncitura. Nici nu-mi mai pot imagina cum aș arăta altfel. Evident că lucrurile nu s-au oprit aici. Cearcănele care, până pe la treizeci de ani, apăreau și dispăreau, în funcție de orele de somn, acum sunt prezențe
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
document: Ø noutatea și calitatea informației, Ø calitatea și exactitatea informației difuzate (domeniul informatic, domeniul centrelor de informare și documentare pe probleme: UNESCO, Uniunea Europeana, Case ale Corpului Didactic), Ø nevoia beneficiarului la o informație complementară cărții care poate avea dezavantajul perisabilității dar și calitățile noutății. 45. Ce modalități de achiziție există? R: Modalități de achiziție Tipurile de achiziție sunt de două feluri: achiziție cu plată și achiziție gratuită. 1. Achizițiile cu plată sau cumpărăturile se fac în diferite feluri: 1.1
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prezentă, a istoriei în curs de desfășurare, și una viitoare, de cu totul altă natură și calitate. Între cele două vârste nu încape absolut nici o asemănare. Ele sunt substanțial divergente. Vârsta de acum (ho aion autos) se caracterizează prin vremelnicie, perisabilitate, efemeritate. Vârsta viitoare (ho aion mellon), dimpotrivă, are toate atributele durabilității: veșnicie, trăinicie, soliditate. Vârsta de acum e alcătuită din succesiunea imperiilor terestre (patru, după Daniel, 4Ezdra și Baruh); vârsta viitoare, atemporală, de fapt, e reprezentată de Împărăția lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este, în afara oricărui dubiu, unul de factură mistico-ințiatică. Într-o logică a formelor și a expresiilor , și nu într-una a cronologiei, Maxim Dumitraș pornește de la pămînt, de la piatră, de la lemn, trece prin apă și prin foc, se afundă în perisabilitatea cărnii și a vegetalului, traversează efemerul prin experiența urmei, sancționează precaritatea și inconsistența lucrului gata făcut care, oricînd, poate fi înglobat într-o structură mai mare și supus unui nou metabolism care-i anulează nu doar identitatea, ci și existența
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
este, în afara oricărui dubiu, unul de factură mistico-inițiatică. Într-o logică a formelor și a expresiilor, și nu într-una a cronologiei, Maxim Dumitraș pornește de la pamînt, de la piatră, de la lemn, trece prin apă și prin foc, se afundă în perisabilitatea cărnii și a vegetalului, traversează efemerul prin experiența urmei, sancționează precaritatea și inconsistența lucrului gata făcut care, oricînd, poate fi înglobat într-o structură mai mare și supus unui nou metabolism care-i anulează nu doar identitatea, ci și existența
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
scăderea din evidență a bunurilor materiale consumate sau uzate în procesul pregătirii de luptă sau în alte activități, declasarea și casarea bunurilor materiale din înzestrare, inclusiv tehnică militară, scăderea pierderilor din rebuturi, precum și a scăzămintelor procentuale pentru pierderile determinate de perisabilități sau de transformarea acestora." ...
DECRET nr. 269 din 4 septembrie 1980 pentru modificarea articolului 50 din Decretul Consiliului de Stat nr. 207/1976 privind răspunderea materială a militarilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106569_a_107898]