149 matches
-
un cadru festiv, asigurat de Biblioteca județeană „Dinicu Golescu”din Pitești, str. Victoriei nr. 18. Iată topul stabilit de juriu pentru fiecare categorie de concurs: Premiul I pentru presă scrisă • MIHAI NICOLAE MIRON, București pentru articolul „Liniștea de după mit”, revista PERISCOP Premiul al II-lea pentru presă on-line • MIRCEA MITROFAN, Chișinău pentru interviul „Am fost împușcat cu gloanțe de cauciuc” Premiul al III-lea pentru presă scrisă • MĂDĂLINA CORINA DIACONU pentru reportajul „Zlatna - gazda festivalului internațional de film etnografic din România
UNIUNEA ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI DIN ROMÂNIA ÎŞI PREMIAZĂ LAUREAŢII de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350674_a_352003]
-
zicea dumbrăveancă. Mă rog, Umberto Eco are dreptate, trandafirul e trandafir indiferent cum îi spui. La un moment dat rămânem înmărmuriți. La un metru de barcă, într-un loc unde până atunci apa era oglindă, iese la suprafață, ca un periscop, un cap de pasăre. Ne studiază o secundă, cu ochii vii, după care plonjează iarăși în adânc. Ca o străfulgerare, îmi amintesc singurul nume de pasăre care se potrivește - scufundac. Pescarul îmi confirmă. Ajungem la un lac - Rotund. L-am
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
Uniunea Scriitorilor din România , consemna în „Caligraf” din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 - 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie ... îi întrezărim - incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu ” În volumule sale „Fotografii la periscop” și „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan”, care cuprind studii și articole despre Radu Grămăticul , Grigore Gellianu, Șt. O. Iosif , Gala Galaction , Ion Pena, Constantin Noica , Marin Preda și Mircea Scarlat , Stan V. Cristea îl numește
Marin Scarlat despre poetul Ion C. Pena () [Corola-blog/BlogPost/339666_a_340995]
-
când pe câte o șenilă pentru a ocoli câte o groapă mai mare. Soldatul Lup fu cel care stătu de gardă în noaptea care veni curând. Cu ochii din când în când pe monitoare el scruta relieful plat înălțând uneori periscopul în vârful căruia se afla o cameră cu termoviziune. Nimic. Totul plat și nemișcat. Doar micile smârcuri pline cu apă, gheață și nămol pe care blindatul le ocolea în modul automat de marș. Neavând nimic de făcut Lup vizionă un
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
le depista . Locotenentul îl privi pe soldatul Lup care nu ceru nici o lămurire dar văzând mina curioasă a subalternului său spuse: -Da... eu nu le distrug din prima. Dacă le-am reperat aștept uneori și o zi. Le observ prin periscop, trimit drona, analizez zgomotele captate în tot spectrul de frecvențe și dacă mi-am făcut o părere atunci lansez un proiectil inteligent sau trimit o rachetă dar nu în fortăreață ci undeva alături. Dacă e doar o imagine fortăreata nu
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
un cadru festiv, asigurat de Biblioteca județeană“Dinicu Golescu”din Pitești, str. Victoriei nr. 18. Iată topul stabilit de juriu pentru fiecare categorie de concurs: Premiul I pentru presă scrisă MIHAI NICOLAE MIRON, București pentru articolul“Liniștea de după mit”, revista PERISCOP Premiul al II-lea pentru presă on-line MIRCEA MITROFAN Chișinău, pentru interviul ,,Am fost împușcat cu gloanțe de cauciuc” Premiul al III-lea pentru presă scrisă MĂDĂLINA CORINA DIACONU, pentru reportajul ,,ZLATNA - gazda festivalului internațional de film etnografic din România
PREMIILE PE 2013 ALE UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346989_a_348318]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Epitaf Un epitaf...Au care i-ar fi scopul ? Să scape de uitare arlechinul, Cum din adânc se-anunță submarinul Care-și înalță mândru periscopul ? Îmi e aproape râsul și seninul - Nu epitaf, ci mărturie-i opul - Nu mă pretind a fi de-acum Esopul, Dar nici să fiu absconsul, sibilinul. De vrem sau nu, oricâte vorbe-am spune, Ar fi precis o laudă deșartă
EPITAF de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348464_a_349793]
-
real interes, cum ar fi:”Să deschidem ușa sufletului nostru”, “Oamenii cinstitori de Dumnezeu și de aproapele”, “ Nevoia rugăciunii - adânc săpată în inima omului”, “Cuvinte despre cinstirea icoanelor”, “Cinstirea Sfintei Cruci”, “Despre Sfânta Liturghie”, “Cinstirea Maicii Domnului”, “Învățături la diverse periscope evanghelice”, “Despre sfinți”, “Tâlcuirea înțelesului unor pilde, legende, proverbe” ... “Am pornit în a scrie rândurile de față de la dialogurile susținute de Î.P.S. Părinte Arhierpiscop Ioan cu reporteri ai mass-mediei românești. De fiecare dată, ascultând cuvintele de învățătură ale Înaltpreasfințitului
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
dialogurile susținute de Î.P.S. Părinte Arhierpiscop Ioan cu reporteri ai mass-mediei românești. De fiecare dată, ascultând cuvintele de învățătură ale Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioan, rostite cu diferite prilejuri și ocazii, mi-au rămas în suflet explicații deosebite în legătură cu diverse periscope din Sfintele Evanghelii ori sfaturi sau îndemnuri referitoare la diverse situații de natură duhovnicească și bisericească” - după cum afirmă autoarea, Doamna Profesoară Luminița Cornea, din municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna - care este profesoară de grai și limbă românească, după cum îi plece
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
debutează cu excluderea sa din partid și se va încheia cu întemnițarea urmată de sinucidere; martor al unui timp ieșit din țâțâni, însoțit de conotații apocaliptice, care va fi consemnat în „jurnalul de bord” - declanșatorul pierzaniei lui Chiril și, totodată, „periscopul lui, prin care se uita deasupra, el navigând în ape atât de înșelătoare”. Romanul este îmbibat de simboluri ale diluviului istoric, ce pot fi reperate încă de la intrarea în scenă a personajului („Dar ce era Chiril? Păcătosul Chiril?... Nu era
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Facultății de Medicină din Freiburg. Debutează în „Iașul literar” (1963) cu traduceri din Omar Khayyam. Colaborează cu poezii, articole și traduceri la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Poezia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Dacia literar㔄Journal des poètes”, „Fantasmagie”, „Periscop” (Belgia), „Sinteza-Krușevaț” (Iugoslavia) ș.a. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici (1967) și al Uniunii Scriitorilor (1970). A obținut mai multe premii literare, printre care Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru opera omnia (2003). Coordonatele esențiale
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
inițiatic - din păcate, à rebours - era deja Încheiat și că peste puțin aveam să revăd lumea, nu cum trebuie să fie ea, ci așa cum este. Și, Într-adevăr, am observat că În colțul din dreapta, În fața unei ferestre, se afla ghereta Periscopului. Am intrat. M-am trezit În fața unei plăci de sticlă, un fel de panou de comandă, pe care vedeam mișcându-se imaginile unui film, foarte șterse, o porțiune de oraș. Apoi mi-am dat seama că imaginea era proiectată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mișcându-se imaginile unui film, foarte șterse, o porțiune de oraș. Apoi mi-am dat seama că imaginea era proiectată de un alt ecran, aflat deasupra capului meu, unde ea apărea răsturnată, iar acest al doilea ecran era ocularul unui periscop rudimentar, făcut, ca să zicem așa, din două cutii mari incastrate În unghi obtuz, cu cutia mai lungă ce se Înălța În loc de tub În afara gheretei, deasupra capului meu și În spate, ajungând la o fereastră din partea superioară, prin care, desigur, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
meu și În spate, ajungând la o fereastră din partea superioară, prin care, desigur, printr-un joc interior de lentile ce-i permitea un unghi larg de vedere, capta imaginile exterioare. Calculând parcursul pe care-l făcusem urcând, am Înțeles că periscopul Îmi permitea să văd exteriorul ca și cum aș fi privit prin vitraliile de sus ale corului de la Saint-Martin - ca și cum aș fi privit atârnat de Pendul, ultima viziune a unui spânzurat. Mi-am adaptat mai bine pupila la imaginea aceea albicioasă: acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Montgolfier, spre stânga, și rue de Turbigo, spre dreapta, cu două baruri În colțuri, Le Week End și La Rotonde, iar drept Înainte o fațadă pe care se profila o inscripție, abia am reușit s-o descifrez, LES CRÉATIONS JACSAM. Periscopul. Nu era prea evident de ce se afla În sala sticlăriei, În loc să fie În aceea a instrumentelor optice, semn că era important ca prospectarea exteriorului să se petreacă În acel loc, cu orientarea aceea, dar nu Înțelegeam motivele alegerii. De ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tineri ieșea din La Rotonda. O fată trecea pe rue Conté, cotind apoi pe rue Montgolfier. Nu era o zonă prea frecventată, puteam să rezist oare ceasuri În șir privind lumea insipidă pe care o aveam În spate? Dar dacă periscopul era acolo, n-ar fi trebuit să-mi trimită mesaje de o anume Însemnătate secretă? Simțeam cum se apropie nevoia de a urina: trebuia să nu mă gândeasc la asta, era ceva nervos. Câte lucruri nu-ți vin În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trimită mesaje de o anume Însemnătate secretă? Simțeam cum se apropie nevoia de a urina: trebuia să nu mă gândeasc la asta, era ceva nervos. Câte lucruri nu-ți vin În minte când te afli singur și clandestin Într-un periscop! Pesemne e ca senzația cuiva care se ascunde În cala unei corăbii pentru a emigra departe. Într-adevăr, ținta finală avea să fie Statuia Libertății, cu diorama New York-ului. Putea veni fără veste somnolența, poate ar fi fost un bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
veste somnolența, poate ar fi fost un bine. Ba nu, căci aș fi putut să mă trezesc prea târziu... Cea mai de temut putea fi o criză de neliniște: când ai certitudinea că peste o clipă vei scoate un țipăt. Periscop, submersibil, ești blocat pe fund, poate că În jurul tău deja navighează pești mari, negri, ai adâncurilor și nu-i vezi, și numai tu singur știi că Începe să-ți lipsească aerul... Am respirat adânc de mai multe ori. Concentrare. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doi ani, confundându-se cu amintirile de acum patruzeci de ani, așa cum le regăsisem violând creierul electronic al lui Jacopo Belbo. Mi-amintesc (și-mi aminteam), ca să dau un sens dezordinii creației noastre greșite. Acum, ca și alaltăieri seară În periscop, mă retrag Într-un punct Îndepărtat al minții ca să scot de acolo o istorisire. Ca și Pendulul. Diotallevi mi-o spusese, primul sefirot e Keter, Coroana, originea, golul primordial. El a creat mai Întâi un punct, care a devenit Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de calmă În noaptea asta de Început de vară. Fusese cu mult mai aventuroasă, nesigură, dementă reconstituirea pe care o Încercam, ca să păcălesc timpul și să mă țin treaz, alaltăieri seară, de la cinci la zece, stând drept, În picioare, În periscop, În timp ce, pentru a-mi pune sângele În circulație, mișcam Încet și lin picioarele, ca și cum aș fi urmat un ritm afro-brazilian. Să mă gândesc iarăși la anii din urmă lăsându-mă În voia ruliului incantatoriu al atabaques-urilor... Poate ca să accept revelația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-mă În voia ruliului incantatoriu al atabaques-urilor... Poate ca să accept revelația că fanteziile noastre, Începute ca un balet mecanic, acum, În templul acela al mecanicii, aveau să se transforme În rit, posesie, apariție și dominație a lui Exu? Alaltăseară, În periscop, nu aveam nici o dovadă că ceea ce-mi dezvăluise imprimanta era adevărat. Încă mai puteam să mă apăr prin Îndoială. Către miezul nopții aveam să-mi dau seama că venisem la Paris, că mă ascunsesem ca un hoț Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care populau Tora și păreau să o facă explicită. Sunt aici, acum, după ce am atins - sper - seninătatea și acel Amor Fati, ca să reproduc istoria pe care o reconstituiam, plin de neliniște - și de speranța ca ea să fie falsă - În periscop, acum două seri, din cauză că o citisem cu două zile Înainte În apartamentul lui Belbo și pentru că am trăit-o, În parte fără să am cunoștință de asta, În ultimii doisprezece ani, Între un whisky băut la Pilade și praful de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e vorba, mai bine corectezi cărți de filosofie. 9 În mâna dreaptă ținea strâns o trâmbiță de aur. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreuz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1) Găsesc În sus-pomenitul file menționată o trompetă. Alaltăieri, În periscop, Încă nu știam cât e de importantă. Aveam doar o referință, destul de palidă și de marginală. În timpul lungilor după-amiezi de la Garamond, câteodată Belbo, Împovărat de vreun manuscris, ridica ochii de pe foi și Încerca să-mi abată atenția și mie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Un proces plin de tăceri, de contradicții, de enigme și stupidități. Stupiditățile erau cele ce apăreau mai pregnant și, fiindcă erau inexplicabile, coincideau de regulă cu enigmele. În acele zile fericite credeam că stupiditatea dădea naștere enigmei. Alaltăieri seară În periscop mă gândeam că enigmele cele mai teribile, pentru a nu se dovedi ca atare, se maschează În nebunie. Acum cred În schimb că lumea e o enigmă benignă, că nebunia noastră o face teribilă pentru că pretinde să o interpreteze după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
maeștrii voiau să-l apere, să o facă, Însă Înainte de arestare el fusese În ordin timp de numai nouă luni. (Depoziția din 27.11.1309) Găsisem În Abulafia și relatarea altor fugi. Și mă gândeam la ele alaltăieri seară În periscop, pe când În Întuneric percepeam o succesiune de foșnete, scrâșnete, scârțâituri - și-mi ziceam să stau liniștit, pentru că acela era modul În care muzeele, bibliotecile, vechile palate Își vorbesc la adăpostul nopții, și că nu-s decât niște dulapuri vechi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]