143 matches
-
acizi rezultați din metabolismul tisular și al hormonilor locali de tipul histaminei, serotoninei, polipeptidelor vasoactive etc. Mult mai variat este modul de terminare a filetelor vegetative intraviscerale. În afara fibrelor amielinice extrinseci, ajunse la celulele efectoare direct sau pe calea plexurilor perivasculare, un loc important ocupă la nivel visceral elementele vegetative intrinseci. Acestea sunt reprezentate de microganglionii intraparietali din diferitele organe, înconjurați de filetele terminale ale plexurilor viscerale corespunzătoare. Astfel de structuri ganglionare se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fibrele amielinice senzitive situate în majoritatea cazurilor pe traiectul nervilor vegetativi eferenți (motori). Nervii simpatici și parasimpatici sunt de fapt structuri nervoase mixte cu conținut vegetativ atât centrifug, cât și centripet. Astfel de nervi sunt splanhnicii, vagii, plexurile prevertebrale și perivasculare etc. În afara acestora, fibre vegetative aferente se găsesc și în grosimea unora din nervii somatici ai regiunii cefalice, musculaturii striate și pielii. Indiferent de calea urmată, ele conduc informațiile chemo- și presoreceptoare pornite de la nivelul arborizațiilor terminale sau corpusculilor Vater-Paccini
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Reprezentând axonii neuronilor din coloana intermedio-laterală a măduvei toracice și lombare, fibrele preganglionare simpatice fac sinapsă cu cel de-al doilea neuron în ganglionii cei mai apropiați sau îi traversează pentru a se articula sinaptic într-unul din plexurile vegetative perivasculare sau periviscerale. Uneori, fibrele preganglionare se termină în ganglionii situați proximal față de trunchiurile simpatice, așa-zișii „ganglioni intermediari", numeroși la nivel cervical și lombar inferior. Ele se distribuie ca atare, sau sub formă de varicozități („în mătănii”), realizând „sinapse în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
principală la organul sau țesutul efector, se pot atașa prin ramurile comunicante cenușii la nervii spinali pentru a fi distribuiți vaselor, glandelor sudoripare și mușchilor piloerectori ai firelor de păr din teritoriul respectiv, sau se pot ramifica într-o rețea perivasculară și continuă, până la organul situat adeseori la mare distanță de corpul neuronal. Ganglionii cranieni parasimpatici sunt traversați de fibre aferente, fibre simpatice postganglionare și, în cel otic, chiar de către fibre eferente, dar nici una din acestea nu fac sinapsă în ganglionii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plexurile: cardiac, pulmonar, solar, mezenteric, hipogastric etc.). Plexurile viscerale intramurale sau parietale sunt continuarea plexurilor prevertebrale la nivelul diverselor organe și viscere. Ca și acestea, ele conțin elemente nervoase atât simpatice, cât și parasimpatice, dispuse fie sub formă de rețea perivasculară intraviscerală, fie de butoni terminali la nivelul celulelor efectoare (contractile, secretoare, parenchimatoase etc.). Asemenea plexuri prevăzute cu structuri microganglionare intramurale se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, uretere, vezică, căi biliare și îndeosebi în musculatura netedă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Se știe că, în afara căilor aferente comune sistemului nervos somatic și vegetativ, o mare parte din nervii simpatici și parasimpatici sunt nervi micști, cu conținut vegetativ atât eferent, cât și aferent. Astfel de nervi sunt: splanhnicii, vagii, plexurile prevertebrale și perivasculare și chiar unii nervi somatici (ai musculaturii striate, pielii etc.). Indiferent de calea urmată, filetele vegetative centripete conduc informațiile chemo- și presoreceptoare pornite de la nivelul arborizațiilor terminale sau corpusculilor Vater-Pacini din viscere la stațiile organo-vegetative centrale. Căile sensibilității inconștiente viscerale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
respirații, ca urmare a ajungerii oxigenului, la nivel alveolar, determinând reducerea rezistenței vasculare și creșterea fluxului sanguin pulmonar. Dacă fenomenul se datorează acțiunii directe a hipoxiei asupra musculaturii netede a vaselor pulmonare sau eliberării unor substanțe vasoactive de la nivelul țesuturilor perivasculare nu s-a precizat încă. Influența acidozei asupra circulației pulmonare. Acidoza determină o vasoconstricție arterială pulmonară, urmată de creșteri cu 3-4 mmHg ale presiunilor în arterele pulmonare (P) și o creștere cu aproape 50% a rezistenței în vasele pulmonare. Aceste
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sublinguală și ale auriculo-temporalului în cazul parotidei. Filetele adrenergice provin din coloana intermedio-laterală a măduvei dorsale superioare prin rădăcinile anterioare ale D1-D6. Acestea se articulează sinaptic în ganglionul cervical superior pentru ca apoi să se distribuie parenchimului glandular pe calea plexurilor perivasculare. Făcând excepție de la antagonismul simpatico-parasimpatic clasic, cele două căi eferente se completează, activând secreția reflexă salivară. Aceasta se adaptează calitativ și cantitativ după circumstanțe și diverșii factori declanșatori (contactul cu corpi străini, alimente uscate, acide, amare etc.). Excitațiile nociceptive, cum
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
includ tulburări de somn, manifestări hiperalgice datorită implicării receptorilor serotoninergici însoțite de stupoare, bradicardie, hipotensiune și hipotermie (Ackerman, 1974). III.1.3.3. Afecțiuni inflamatorii Sindromul Landry-Guillain-Barré (LGB) Ganglionii simpatici prezintă grade diverse de implicare în LGB, variind de la infiltrate perivasculare inflamatorii reduse în parenchimul ganglionar până la demielinizarea inflamatorie a elementelor preganglionare. Semnul patognomonic al sindromului LGB clasic este demielinizarea mediată de macrofage, în care macrofagele penetrează teaca Schwann și rup bucățele mici de mielină. Este considerat a fi o afecțiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a II-a (HLA clasa II), participând la răspunsul imun în etapa de „prezentare a antigenelor”. În fazele inițiale ale diabetului zaharat de tip 1, insulele sunt invadate de numeroase limfocite (limfocite T, rare limfocite B și macrofage) intravascular și perivascular, realizând ceea ce s-a numit „insulita” autoimună. Insulita este observată numai când insulele Langerhans afectate mai conțin încă celule β, subliniind rolul major al acestora în declanșarea procesului autoimun. Dacă durata diabetului este mai mare, arhitectura insulelor se modifică datorită
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
de metastazare, recidivă și prognostic nefavorabil [116,117]. Angiopoietinele (Ang) sunt factori de creștere endotelială care acționează ca liganzi pentru receptorul tirozin kinazic Tie-2. Complexul Ang1/Tie-2 în prezența VEGF are rol în stabilizarea și remodelarea vasculară prin integrarea celulelor perivasculare (pericitele și celulele musculare netede) în peretele vascular. In schimb, Ang-2 induce regresia vasculară în absența VEGF. În CHC supraexpresia Ang-2 a fost asociată cu reducerea intervalului liber de boală și cu prognosticul nefavorabil. De asemenea, expresia ectopică a Ang-2
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
LEZIUNEA BARIEREI HEMATO-MEDULARE (BHM) Leziunea medulară traumatică evoluează în mai multe etape: a. imediat după leziune apare hemoragia subarahnoidiană, hemoragii în substanța albă și cenușie, necroza fibrinoidă a capilarelor; b. în următoarele două ore se produce necroza vasculară cu hemoragie perivasculară, necroză celulară; c. în primele trei zile posttraumatic apar modificările inflamatorii cu infiltrate leucocitare etc.; d. în prima săptămână până la o lună scade inflamația, apare glioza și modificările chistice medulare. În acest context deschiderea barierei hematomedulare în faza acută lezională
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
ale arcadei palpebrale, vena angulară, venele orbitare etc.); ligatura lor se aplică numai excepțional, căci este dificil de plasat și adesea se elimină datorită sediului superficial al vaselor. În unele cazuri, este necesară o ligatură a vasului și a țesuturilor perivasculare, prinzându-le în bloc, cu ajutorul unui fir trecut cu un ac curb. Metoda cea mai folosită este diatermocoagularea. Se apucă vasul care sângerează cu o pensă cu dinți și, pentru a se asigura închiderea lui durabilă, se atinge instrumentul cu
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
Nucleii celulelor amintite mai sus sunt bogați în-cromatină și suferă mitoze frecvente ! 4.2.2. Sarcomatoza vasculară difuză (sarcomul adventiceal) Tumoare s-a diagnosticat mai ales la adulți. Se caracterizează prin: MACROSCOPIC Îngroșări ale adventicei vaselor meningeale. MICROSCOPIC Infiltrate tumorale perivasculare bogate, fiind considerată înrudită cu reticulosarcoamele encefalului și cu microgliomatoza (13). 4.2.3. Sarcomul circumscris al arahnoidei cerebelului (FOERSTER-GAGEL) 4.2.4. Fibrosarcomul durei Prezintă un grad de înrudire cu meningiomul sarcomatos. Diferă de acesta prin: MACROSCOPIC Tendința mai
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
prin structuri adenoide; 1.1.11. prin papile. 1.2. Creșterea parenchimatoasă secundară (infiltrativă) poate fi și ea, la randul ei: 1.2.1. perineuronală; 1.2.2. perifasciculară; 1.2.3. intrafasciculară; 1.2.4. interglială; 1.2.5. perivasculară; 1.2.6. diverse combinații ale formelor amintite imediat mai sus. În cazul creșterii parenchimatoase secundare (infiltrativă) proliferarea celulelor neoplazice este modificată de o serie de factori cum ar fi: - arhitectonica locală a țesutului gazdă; - procesele degenerative intratumorale variate din
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
retiformă 2.1.4. glomerulară (constatat la periferia zonelor de necroză din glioblastoamele multiforme și din astrocitoame malignizate). 2.2. Proliferarea conjunctiv fibrilară a stromei colagene și/sau reticulinice care are, la rândul său, următoarele subtipuri morfologice: 2.2.1. perivascular 2.2.2. alveolar 2.2.3. fascicular VI. Stări preblastomatoase cerebrale Aceasta grupă are (16) patru subgrupe: VI.1. Hiperplazii de aceleași elemente celulare cu tumoarea. VI.2. Proliferări reactive ale macrogliei și neoformații vasculare de tipul celor din
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
spre suprafață în cazul tumorilor infiltrante proliferate subpineal sau subependimar. VII.1.3. Infiltrarea de-a lungul fasciculelor de fibre nervoase (glioblastoamele). VII.1.4. Diseminarea la suprafață leptomeningelor (cazul a numeroase tumori) urmată de răspândirea în profunzime în jurul tecilor perivasculare WIRCHOW - RUBIN. VII.2. Tumorile cerebrale secundare (metastazele) Se extind prin: VII.2.1. Însămânțări intradurale. VII.2.2. Însămânțări extradurale (cele spontane, foarte rare, datorită lipsei limfocitelor în creier și protecției eficace datorată barierei hematoencefalice, fiind chiar imposibile atâta timp cât
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
odată cu întreruperea sau scăderea dozelor tratamentului imunosupresor. Este deseori reversibilă, dacă se corectează doza de imunosupresoare care acționează direct pe imunitatea celulară. Examenul anatomopatologic al pieselor de biopsie arată infiltrat limfocitar sau eozinofilic important, leziuni endoteliale cu infiltrat inflamator dispus perivascular, tromboze în microcirculație sau necroză. La început limfocitele T aderă la celula non-self și interacționează cu antigenele de histocompatibilitate majore sau cu cele minore. Prin activarea limfocitelor sunt sintetizate limfokine, din care cele cu rol de stimulare a macrofagelor (MAF
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
o dublare a debitului în acest sector. Vasele sanguine umane sunt lipsite de inervație parasimpatică, cu excepții notabile (creier, tubul digestiv, glande salivare, organe genitale). Terminațiile parasimpatice folosesc ca mediator principal acetilcolina, cu efect vasodilatator dependent de endoteliu, dar nervii perivasculari conțin și neuroni nitrergici și peptidergici, astfel încât vasodilatația neurogenă este mediată și de oxidul nitric și de diverse peptide, cum ar fi peptidul intestinal vasoactiv (vasoactive intestinal peptide, VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de receptor pentru ET (ETC) are afinitate mare pentru ET3 dar redusă pentru ET1 și 2 și nu a fost detectat în țesuturile de mamifer. 14.3. Controlul microcirculației de către sistemul nervos vegetativ Arterele prezintă la nivelul adventicei un plex “perivascular” (mai slab reprezentat în peretele venos), format din fibre subțiri ne mielinizate, cu numeroase varicozități, sediul eliberării de neuro-transmițători. Cu toate că nu există o membrană post-sinaptică propriu zisă (bine delimitată, specializată) în cazul acestei joncțiuni neuro-efectoare, termenul de sinapsă și cele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
ganglionul sfenopalatin (care eliberează acetilcolină și VIP) și neuroni senzoriali din ganglionii trigeminali (care eliberează peptide vasodilatatoare: SP, CGRP, VIP). Lichidul cefalorahidian are o compoziție similară cu lichidul extracelular cerebral și este format jumătate în plexurile coroide, jumătate periventricular și perivascular, fiind absorbit prin vilii arachnoidieni în sinusurile venoase cerebrale, cu un turnover de 4 ori pe zi. O caracteristică proeminentă a circulației cerebrale este permeabilitatea redusă a capilarelor pentru pentru molecule mari (bariera hemato encefalică), datorită spațiilor intercelulare deosebit de reduse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
continuă sau cu pori centrali ce prezintă radiații). In unele organe (ficat, maduvă hematogenă, splină) porii sunt atât de largi încât capilarele au aspect sinusoid. Capilarele se pot clasifica pe baza discontinuităților endoteliale și acoperirii cu membrană bazală și structuri perivasculare (tab. 8). O varietate de substanțe intervin în dinamica porilor transcapilari: calciul, bradikinina, histamina, etc. Permeabilitatea peretelui capilar, privit ca o membrană filtrantă, poate fi cuantificată ca și conductanță hidraulică, prezentând variații considerabile de la un țesut la altul (tab. 9
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
net sub presiunea atmosferică. Presiunea netă conform ecuației Starling este pozitivă, producând astfel un flux net de limfă de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care părăsește capilarele (fig. 82) trece prin interstițiul peretelui alveolar către spațiul perivascular și peribronșic, unde presiunea hidrostatică este și mai mică (vezi mai sus) și unde se găsesc numeroase limfatice, care preiau lichidul în exces. 19.2.2. Relația ventilație-perfuzie Eficiența schimbului de gaze prin bariera alveolo-capilară este condiționată de împrospătarea aerului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
nu depinde de conexiunile nervoase centrale. Chiar și segmentele izolate de arteră pulmonară se contractă dacă mediul în care se găsesc este hipoxic, deci explicația poate fi acțiunea locală a hipoxiei asupra arterei însăși. Se pare că celulele din țesuturile perivasculare eliberează unele substanțe vasoconstrictoare ca răspuns la hipoxie. Interesant este că pO2 din aerul alveolar și nu din sângele arterial pulmonar, este determinantul principal al acestui răspuns, în condițiile în care spațiul de difuzie este restrâns, arterele pulmonare mici fiind
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mediei arterelor, asociată cu inflamație (infiltrate cu celule inflamatorii) intimală și adventicială. Alte vasculite se caracterizează prin infiltrate cu celule gigante și distrucția limitantei elastice interne, fără necroză fibrinoidă. în sfârșit, alte vasculite sunt denumite leucocitoclazice, caracterizate printr-un infiltrat perivascular cu neutrofile, fără necroză fibrinoidă și fără celule gigante. 7.2. Clasificare (Chapel Hill, 1993) 1. Vasculite ale vaselor mari • Arterita temporală cu celule-gigant. Arterită granulomatoasă a aortei și a ramurilor ei principale. Afectează preponderent ramurile extracraniene ale carotidei și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]