147 matches
-
-o clipă, să-i simt răcoarea și mireasma fină, să-mi limpezesc neostoite gânduri în bobul alb de lacrimă divină. Cu gâzele și fluturii-mpreună, prietenii fideli de altădată, să adormim sub pleoapa înserării cu dorul agățat de-o stea perlată. Să-mbrățișez, cu mâinile-amândouă, copacul fremătând de nerăbdare, în leagănu-i din ramuri să mă prindă, ca-ntr-un arcan de infinită-ardoare. Apoi să uit tot răul ce se scurge din sufletele-nguste, mici și rele, iar gândurile să îmi zboare
DORINŢE NEVINOVATE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364832_a_366161]
-
Știu, nu mi-am pregătit tema îmbinării sau disocierii culorilor mele, dă-mi drumul, voi îmbrăca un brad caleidoscop din culorile anilor trecuți, am clopoțeii și beteala roșie folosite brazilor cântători ai copiilor, pe cele galben satinate legate în funde perlate, ascunziș lacrimilor înghițite, pe cele argintii lângă țurțurii stropi, stalactite așteptând stalagmitele bolților trainice, am globurile verzi țepoase ale învelișurilor castanelor necăzute, pe cele albe pictate de marțipanul migdalelor decojite, iar în sân, păstrate să nu se spargă, le am
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvara plânge Cu lacrimi de flori Ce strălucesc în mii Și mii de culori. Lacrima primăverii Urme nu lasă Și-ți mângâie obrazul Ușoară, sfioasă. Vara suspină Cu lacrimi perlate Ce scânteie-n soare Pe ierburi plecate. Lacrima verii E blândă și caldă În transparența ei Lumea se scaldă. Toamna e tristă Și lacrimi tăcute Îi picură-ncet Pe crengile mute. Lacrima toamnei, Rece și-amară, E pentru cei Trecuți
LACRIMILE ANOTIMPURILOR de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366256_a_367585]
-
creștină? De ce nu? Orfeu este, în definitiv, alături de Zalmoxis, Apollon & Artemis etc. - expresia unei hierofanii cristice! Iată, venind, parcă, din semantica eminesciano-sadoveniană, Simbolul Sacru al Mărgăritarului, ca Imagine Arheică a Martiriului/Auto-Sacrificialului Cristic: “- Eu?! SUNT SCOICA DE FILDEȘ CU GRĂUNTELE PERLAT,/ CUPRINS ÎNTR-O LACRIMĂ PRELINSĂ !”(cf. Cine ești tu?). Atâta doar că “fildeșul” pune surdină energică “suspinului” cristic...Lasă doar LACRIMA (“prelinsă”! - iar nu redublată...) “ a devenire” ... actant al unei Drame Golgotice subtextuale/metatextuale! ...Timpul (ca și Ființa) este, și
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
pe William dar alina-mi măcar durere ce o simt. De ce nu-i poți porunci inimii să nu mai iubească?!” Strigă lăuntric Karon ,stergandu-si lacrimile de pe obraji. Și închizând ochii, amintiri fugare îi veneau în minte iar printre picăturile perlate ce-i udau obrajii se întreba cum a ajuns în această poveste care la momentul acela din noapte părea doar un vis.. Imaginea unei fete întinsă pe mușchiul moale și verde în lumina razelor călduțe ,părea desprinsa dintr-un vis
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
înmuiat în vers! Lasă-mă să mai copilăresc. Poemulmă înseamnă... Nu-mi trimite, încă, inelul tău, grăbita Toamnă! CINE EȘTI TU? -Cine ești tu ? Te prind inundându-mi universul, Poetule, cu fruntea ninsa -Eu?! Sunt scoică de fildeș cu grăuntele perlat, cuprins într-o lacrima prelinsa! -Cine ești însă, Tu, de-mi tulburi visele cu poemele tale sub clar de luna? -Eu sunt ecoul atras de carminul luminii. Mă avânt spre cer, chiar pe furtună! Cine ești tu? De-mi stârnești
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum nori de tristețe și dor. Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptarea Și-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor. El era biet pescar pe la
MICA SIRENĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381374_a_382703]
-
mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum nori de tristețe și dor. Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptarea Și-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor. El era biet pescar pe la
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
în algele verzi, mătăsoaseși era fericită când căluți mici și bruniO purtau în viteză prin adâncuri stâncoase.Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit,Răsfățată de pești, de meduze mițoase,Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuitBoabe mari și perlate albe, roz, prețioase.Dar crescut-a copila și în ochii ca zareaSe-oglindeau acum nori de tristețe și dor.Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptareași-mplinirea iubirii pentr-un biet muritor.El era biet pescar pe la marginea ... XXI. POVESTEA PIANULUI
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Acasa > Poezie > Cantec > FLOAREA - POTIRUL VEȘNICIEI Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului În luminișul cald al primăverii scântei se-aprind în ochii florilor, o brumă le atinge-n faptul serii, sărut perlat din buza norilor. Iar somnul le cuprinde-n mreje line, pe-aripa viselor zburând încet, polenul aurește pe stamine sub raza lunii, strălucind discret. Spre dimineață toate, somnoroase, rochițele cu rouă-și primenesc și frunțile-și înalță, preafrumoase, menirea pe
POTIRUL VEŞNICIEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345769_a_347098]
-
o moarte mă încalț cu visele tale fragile îți port haina celor două nopți dragul meu drag cel mai de departe lava cuvintelor sapă între noi șapte sorți clopoțeii iubirii sună din grădini suspendate între steaua dimineților și roua iubirilor perlată se iubește diafan cu simțurile aprinse ca ochii unui cer magică artă goliți de cuvinte prea dulci prea amare/ curcubeau aruncat peste mare Referință Bibliografică: Pietrele soarelui / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie
PIETRELE SOARELUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377087_a_378416]
-
dar despre care, paradoxal, se zice, că nu știe ce-i aia sensibilitate (pe care, însă, că o poate recupera prin poezie): "dacă aș gândi universul e o magnolie, universul ar înflori roz și parfumat, uriașă inflorescență într-o cupă perlată". (p. 70) Și chiar dacă modelul totalizant este cel care a animat la origini traseul poetic al autoarei (precum mărturisește în articolul "Post-scriptum la o carte de poezie") acest aspect rezistă eroziunii receptării. Ceea ce străpunge astăzi noianul gros de informații și
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
pentru lumină. Dacă stau și mă gîndesc, mi-am zis, prefer să fac duș pe Întuneric. M-am dezbrăcat de hainele pătate de sînge și de noroi și m-am cățărat În cada imperială a lui Gustavo Barceló. O ceață perlată se strecura prin fereastra care dădea spre curtea interioară a proprietății, sugerînd profilurile Încăperii și jocul de plăcuțe emailate de pe jos și de pe pereți. Apa țîșnea fierbinte, cu o presiune care, comparată cu modestia băii noastre de pe strada Santa Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la nu știu ce bancă. Are o calitate, mi-a spus Elena - așa mare cum îl vezi, nu există! - și Nory râse iar zgomotos. - O minune, în adevăr! râse și Mini. - Elena a făcut senzație la o premieră cu un fourreau negru perlat, foarte decoltat, cu tâmplele ei negre care sunt la modă si în urechi cu pandantivele senzaționale de smaragd ale babei Smoala. - Baba Smoala?. Ce mai e și asta? - Află că baba Smoala e însăși mama lui Drăgănescu. Cu o oală
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV Dejunul prepelițelor fu destul de monoton. Mini găsi pe Rim în conciliabul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe care-l văzusem În scenele cu plutoane de execuție, atât la condamnați, cât și la trăgători. În acele vremuri, bărbați cu aceleași chipuri se Împușcau Între ei. Vizitatorul nostru purta un costum albastru-Închis cu cămașă albă și cravată gri perlat, și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atunci când ieși de la cinematecă și ți se pare de prost gust să începi să comentezi filmul cu prietenul care te-a însoțit. Pur și simplu îl lași să se sedimenteze, imagine cu imagine, albăstriul ftizie al Pădurii de mesteceni, griul perlat al Dueliștilor, roșul murdar al Iluminării, vernilul și sepia și brunul celor Cinci seri. Ei, da. Îmi place să te ascult, poeteso. Țin minte cum la ceaiul ăla de la care ne cunoaștem ți-am zis, ca să fac pe nebunul: "Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tăcere, în care se aude numai sfâșierea aerului, despicat de evantai. Clipind a nedumerire și uituceală, Sophie ripostează, împăciuitoare : — Da, da, parcă mi-amintesc ceva... Mult-lăudata mea memorie trebuie să-mi fi jucat o festă ! Râde. Un bine cunoscut râs perlat care poate foarte bine să nu fie fals, așa cum i se pare soțului ei. Cât privește politica, aici eu nu-mi revendic nicio pricepere, repetam numai ce vorbește lumea... Da, da, acum modul de a vorbi al unei femei simple
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu acel sân celebru. Sânul, mai mult decât talentul și decât vocea subțiratecă, o făcuse stea de variate. Antreprenorii o plăteau scump. Zadarnic defilau pe scenă câte trei, șase sau douăsprezece femei aproape goale. Când apărea Zaza, cu rochia ei perlată, aproape decentă ca o rochie de bal, dar decoltată jos, lăsând sânii afară, publicul avea un singur ochi concentrat acolo, ochiul lacom al rușinii, și nimeni nu știa cupletul cântat, nici nu băga de seamă că Zaza nu e frumoasă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
puteau străbate cu privirea două dintre ele, însă, din pricina beznei, cu greu se zărea ceva în depărtare. Acum, cam la o milă depărtare, acolo unde străzile ajungeau în coama unui deal nu prea abrupt, fiecare se profila pe o străvezime perlată. Aproape tot cerul era negru, căci străvezimea nu se întindea dincolo de acoperișurile caselor, așa că părea să înceapă două zile mici, cîte una la capătul fiecărei străzi. Rima repetă: — La ce să mă uit? — Nu vezi? Nu vezi... care-i cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace. La ora douăzeci și două și jumătate, lumina tuburilor de neon din tavan pălea și singura lumină din încăpere era aceea care pătrundea printre jaluzelele din coridor. Era o lumină perlată și mobilă care venea din mai multe surse, mișcîndu-se și sporind sau scăzînd pe măsură ce își schimba locul, cu toate acestea, mișcarea era prea impunătoare, sugerînd distanțe imense, pentru a veni de la mașini. Pe Lanark îl liniștea. Fiecare stîlp al arcadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir, iar cînd asistenta aduse prînzul, îl refuză. în după-amiaza aceea, fereastra arăta o ceață perlată și un soare mic, dur și alb. își dădu seama că Rima nu dormea. încercă s-o îmbrățișeze, dar ea îl respinse. Știi că dacă o să mănînc această mîncare, mă vei învinge într-un fel pe care nu-l voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
delicatețe, nu-i așa, domnișoară Byres? zise domnul Smail de la depărtare. — Dar de ce-i Adam negru? — E, de fapt, mai curînd roșu decît negru, murmură pastorul, iar numele „Adam“ derivă din cuvîntul ebraic „pămînt roșu“. — Dar Eva e albă! — Roz perlat, preciză Thaw. Mi s-a spus că timp de două-trei secunde iubirea îi face pe cei diferiți să simtă ca unul. Linia mea semnifică unicitatea, culorile accentuează diferența. E un truc vechi. L-a folosit Rubens. — Ați avut un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai fantastice flori, printre care nu se zărea aproape nici o frunză, în acest ocean de culori schimbătoare și miros îmbătător. Lacul era atît de adînc și de transparent, că fundul lui, care părea un covor de pietricele mici, rotunde și perlate, putea fi văzut clar ori de cîte ori ochiul își îngăduia să nu vadă, jos de tot, în cerul răsturnat, copia dealurilor în floare. Totul emana bogăție, căldură, culoare, liniște, dulceață și delicatețe, și pe măsură ce ochiul urmărea panta cu miriade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mașinii-pasăre. Lacul, deși întunecat, avea propria lui culoare. Un halou negru înconjura luna reflectată și un inel de apă albastră adîncă și presărată cu stele îl împrejmuia. La dreapta și stînga era o plajă cu nisip pur, de o paloare perlată, asemenea norilor, iar lacul cel rotund și plajele lui erau închise de două maluri curbe în formă de ochi. Iar Lanark își dădu seama că era un ochi și sentimentul ce se născu în el în acel moment era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]