56 matches
-
pe termen lung a CO sunt necesare cunoașterea aprofundată a sitului și experiența geo-științifică. Rezervoarele potențiale de stocare a CO trebuie să îndeplinească multe criterii, esențiale fiind următoarele: Un exemplu de arie ce îndeplinește criteriile de mai sus este Bazinul Permian de Sud, ce se extinde din Anglia până în Polonia. Nisipurile au fost depuse în diferite perioade din trecutul geologic. Sedimentele au fost afectate de procesele de formare a rocilor ce au lăsat o parte din spațiul poros umplut cu apă
Stocarea geologică a dioxidului de carbon () [Corola-website/Science/327652_a_328981]
-
Scara geologică împarte cei 4,6 miliarde ani de istorie a Terrei în unități de timp de lungimi diferite. Mai multe perioade geologice sunt denumite după locul în care au fost studiate rocile din acea perioadă: Jurasic, după munții Jura. Permian, după provincia Perm, din Rusia. Cambrian, după numele roman al Țării Galilor. Altele sunt numite după o caracteristică importantă a rocilor din acea perioadă: Carbonifer, pentru straturile sale de cărbune. Cretacic, de la latinescul pentru cretă (creta), după depunerile masive de cretă
Paleogeologie () [Corola-website/Science/319863_a_321192]
-
vestică a acestei vaste arii de sedimentare a Unității Pânzei Getice, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de Sinclinoriul Reșița- Moldova Nouă. Sedimentarea sinclinoriului peste fundamentul cristalin s-a efectuat în cursul mai multor cicluri de sedimentare: 1 Carbonifer- Permian, 2 Triasic, 3 Jurasic- Cretacic Inferior, 4 Cretacic Superior, 5 Cuaternar. Formațiunile geologice care aflorează în zona Carașova sunt nediferențiate sub aspect litofaciesal, aflate în raporturi de sedimentare discordantă și transgresivă cu ample lacune stratigrafice. Cele mai vechi formațiuni din
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
i sau holosteii (Holostei) (din greaca "holos" = întreg, tot + "osteon" = os, o referință la scheletul lor osos), numiți și osteoganoizi sau ganoizi osoși sunt un grup de pești osoși care apar ca fosile în permian, ating maximum de înflorire în jurasic, iar în cretacic încep să decadă, persistând până astăzi numai două genuri "Lepisosteus" (pește caiman) și "Amia" (peștele de nămol) din apele dulci ale Americii de Nord, care, după caracterele lor diferite, sunt grupate în două
Holosteeni () [Corola-website/Science/332400_a_333729]
-
început cu 298,9 ± 0,15 milioane de ani în urmă și s-a terminat acum 252,17 ± 0,06 milioane de ani. A fost precedată de carbonifer și succedată de triasic, prima perioadă a erei mezozoice. La limita dintre permian și triasic, a avut loc cea mai importantă extincție în masă din evoluția vieții pe Pământ. Numele de „permian” provine de la fosta gubernie Perm a Imperiului Rus, situată la poalele Uralilor. Acolo și-a desfășurat cercetările geologul scoțian Roderick Murchison
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
06 milioane de ani. A fost precedată de carbonifer și succedată de triasic, prima perioadă a erei mezozoice. La limita dintre permian și triasic, a avut loc cea mai importantă extincție în masă din evoluția vieții pe Pământ. Numele de „permian” provine de la fosta gubernie Perm a Imperiului Rus, situată la poalele Uralilor. Acolo și-a desfășurat cercetările geologul scoțian Roderick Murchison, care a utilizat pentru prima dată denumirea de „sistem permian” în 1841, pentru a descrie stratele din regiune suprapuse
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
în masă din evoluția vieții pe Pământ. Numele de „permian” provine de la fosta gubernie Perm a Imperiului Rus, situată la poalele Uralilor. Acolo și-a desfășurat cercetările geologul scoțian Roderick Murchison, care a utilizat pentru prima dată denumirea de „sistem permian” în 1841, pentru a descrie stratele din regiune suprapuse celor din carbonifer. După scurt timp, acestea au fost corelate și echivalate cu stratele descrise în Marea Britanie ca "New Red Sandstone" și "Magnesian Limestone", iar în Germania ca "Rotliegend" și "Zechstein
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
După scurt timp, acestea au fost corelate și echivalate cu stratele descrise în Marea Britanie ca "New Red Sandstone" și "Magnesian Limestone", iar în Germania ca "Rotliegend" și "Zechstein". Și alte denumiri date unor subdiviziuni ale perioadei permiene (mai ales ale permianului inferior) sunt legate de aceeași zonă geografică mai largă din partea europeană a Rusiei și Kazahstanului: "cisuralian "(regiunea de „dincoace de Urali”, la vest de șirul muntos)", asselian, sakmarian, artinskian, kungurian". În limba română, cuvântul „permian” (pronunțat: "per-mi-an"), folosit și ca
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
perioadei permiene (mai ales ale permianului inferior) sunt legate de aceeași zonă geografică mai largă din partea europeană a Rusiei și Kazahstanului: "cisuralian "(regiunea de „dincoace de Urali”, la vest de șirul muntos)", asselian, sakmarian, artinskian, kungurian". În limba română, cuvântul „permian” (pronunțat: "per-mi-an"), folosit și ca adjectiv, este un împrumut recent din limba franceză (<"permien"). Baza sistemului (care coincide cu aceea a seriei cisuralian și a etajului asselian) este definită ca primul strat în care apare specia de conodonte "Streptognathodus isolatus
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
este definită de prima apariție a speciei de conodonte "Hindeodus parvus" și sfârșitul anomaliei negative a izotopului de carbon C, după vârful care corespunde extincției în masă de la limita permian-triasic. Punctul stratotipic mondial (GSSP = "Global Stratotype Section and Point") al permianului este plasat în valea râului Aidaralash, de la sudul munților Urali, în provincia Aktobe din vestul Kazahstanului (). La fel ca în cazul multor perioade geologice vechi, stratele de referință sunt bine cunoscute, dar datarea lor exactă este supusă unor variații de
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
mil. de ani în urmă). Conform "International Chronostratigraphic Chart 2015", subdiviziunile acestora (etaje sau vârste) și cronologiile corespunzătoare sunt: Pentru zonele de nord și centrale ale Europei, mai ales în literatura mai veche, este folosită și o altă diviziune a permianului, în două părți, numite seriile „Rotliegend” (302 până la 258 milioane de ani în urmă) și „Zechstein” (258 până la 251 milioane de ani în urmă). În acest caz, perioada permiană este denumită Dyas, prin analogie cu Trias (Triasic), care cuprinde trei
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
seriile „Rotliegend” (302 până la 258 milioane de ani în urmă) și „Zechstein” (258 până la 251 milioane de ani în urmă). În acest caz, perioada permiană este denumită Dyas, prin analogie cu Trias (Triasic), care cuprinde trei subdiviziuni. Nivelul mării în permian era destul de scăzut. Toate continentele erau unite într-o masă de pământ uriașă numită Pangaea. Totuși, adâncimea coastelor era destul de mare, ceea ce probabil a dus la dispariția multor specii marine. Toate masele majore de pământ erau unite într-un supercontinent
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
neprielnice, plantele hidrofile din carbonifer au început să dispară, fiind înlocuite de gimnosperme, plante cu semințe ce se puteau înmulți mai bine decât ferigile cu spori. Apar insecte noi, cum ar fi coleopterele (gândacii) și dipterele (muștele). Fauna terestră a permianului inferior era dominată de pelicozauri și amfibieni. Către mijlocul său, permianul era dominat de terapside, urmașii pelicozaurilor și primii strămoși ai mamiferelor, iar către sfârșitul erei, fauna terestră era dominată de gorgonopside și dicynodonte, urmași ai terapsidelor. ul s-a
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
de gimnosperme, plante cu semințe ce se puteau înmulți mai bine decât ferigile cu spori. Apar insecte noi, cum ar fi coleopterele (gândacii) și dipterele (muștele). Fauna terestră a permianului inferior era dominată de pelicozauri și amfibieni. Către mijlocul său, permianul era dominat de terapside, urmașii pelicozaurilor și primii strămoși ai mamiferelor, iar către sfârșitul erei, fauna terestră era dominată de gorgonopside și dicynodonte, urmași ai terapsidelor. ul s-a încheiat cu cea mai mare extincție din istoria Pământului. 95% din
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
comparativ cu zonele adiacente. Din punct de vedere geologic, rocile componente ale zonei conferă apelativul de Munții Dobrogei. Acesta are înălțimi maxime de doar 467 m, în "vârful Greci (Țuțuiatul)". Orogeneza ce a generat Munții Dobrogei este cea hercinică (Devonian/Permian) în nord și cea caledoniană (Cambrian/Silurian) în zona centrală. Înălțimea scăzută este în general datorată proceselor exogene care au acționat prin erodarea materialului constituent al rocilor expuse agenților atmosferici. Rocile aflate în prezent la suprafață erau în momentul formării
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
sau Orogeneza variscă se referă la penultimul ciclu orogenetic, derulat în intervalul Devonian - Carbonifer - Permian, cauzat în Paleozoicul târziu, de către coliziunea dintre supercontinentele Euramerica (Laurussia) și Gondwana (etapă a formării supercontinentului Pangeea). Dezvoltarea sistemului de munți hercinici s-a făcut la nivelul Europei în două direcții: una NV-SE (direcția armoricană sau hercinică) și alta
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
speciație și cele responsabile pentru dispariție. De fapt, de-a lungul epocilor paleontologice, s-a observat că există perioade de creștere exponențială a diversității (de exemplu, la Începutul cambrianului), perioade de stabilitate și, În fine, perioade de dispariții masive (sfârșitul permianului sau al cretacicului). S-au evocat multe cauze În Încercarea de a explica această situație: până În prezent Însă, nici una n-a rezistat unei examinări Îndeaproape. Diversitatea biologică sau „biodiversitatea”, ca să preluăm un termen popularizat de mass-media după Summitul de la Rio
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unde permafrostul este absent, se formaseră zone întinse bogate în iarbă care sunt, de fapt,o prelungire a stepei din Kazakhstan, aceste zone fiind acum inexistente. Platoul Siberian Central este o zonă foarte veche, care forma un continent independent înainte de Permian. Este excepțional de bogată în minerale, conținând mari depozite de aur, diamante și mine de magneziu, plumb, zinc, nichel, cobalt și molibden. Doar extremitatea nord-vestică era înghețată în timpul Cuaternarului, insă aproape toată zona este sub un permafrost extrem de adânc. Sakha
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
simplul fapt ca evoluția vieții în biosferă este, cu siguranță, o creație de diversitate de reânnoire. Pe parcursul evoluției vieții pe Pământ, au existat mari perioade de pierderi biologice masive și anume: 1. La sfârșitul Ordovicianului, 2. În Devonian, 3. În Permian, 4. În Triasic, 5. La finele Cretacicului. În fazele 1, 2, 4, și 5 pierderile în familiile de organisme marine înregistrau 11 15%, în timp ce în Permian, au dispărut global (mediu) cca. 52% din familiile de viețuitoare, din care 77-96% aparțineau
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
pierderi biologice masive și anume: 1. La sfârșitul Ordovicianului, 2. În Devonian, 3. În Permian, 4. În Triasic, 5. La finele Cretacicului. În fazele 1, 2, 4, și 5 pierderile în familiile de organisme marine înregistrau 11 15%, în timp ce în Permian, au dispărut global (mediu) cca. 52% din familiile de viețuitoare, din care 77-96% aparțineau speciilor marine. Criza pe care o trăim, astăzi este de o cu toul altă importanță, din următoarele motive: * se desfășoară întru-un ritm fără precedent; * este
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
Rusiei): xanti (khanty, ostiacă) și mansi (vogulă) subgrupul finic: - finlandeză (Finlanda, Norvegia, Suedia) - estona și voro (Estonia) - ingriană (pe cale de dispariție, Rusia) - kareliană (Rusia, Finlanda) - livonă/liv (Letonia, pe cale de dispariție) - vepsă (Karelia, Rusia) - vodică (Rusia, pe cale de dispariție) subgrupul permian: - udmurtă (votiak), Rusia - komi (komi-ziriană, komi-permiak, komi-iazva), Rusia subgrupul limbilor de pe Volga: - mordvine: erza, moksha (Rusia) - mari (ceremîșă) (Rusia) - meriană, muromiană și meștșeriană (toate dispărute) subgrupul lapon (sami, saama): - ramură de est: saama Kainuu (moartă), Kemi (moartă), Akkala (Rusia), Kildin
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
regiunea Perm (Federația Rusă); împreună cu udmurta formează ramură permiana a familiei uralice; cuprinde komi-ziriana (limba oficială cu numele simplu komi în Republică Komi, Federația Rusă), komi-permiak și komi-iazva în Regiunea Perm (Federația Rusă) familia uraliană, ramura fino-ugrică, grupul fino-permian, subgrupul permian chirilica modificată 203. konkani O India (Goa, Karnataka, Maharashtra, Kerala) familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian; SOV devanagari, latină, kannara (kannada), malayam, arabica 204. kpelle N Liberia, Guineea familia nigero-congoleză, ramura mandé în trecut: silabară kpelle; azi: latină 205. kuanyama
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tehnicii de sinteză 59, ~l SVO 56 parole 28, 64, 379 paștu (afghana) 152, 292, 317 pasiv 56, 205, anti~ 56, 307 patrie primitivă 15, 141, 148, 161, 164, 167, 169, 179, 189, 194 pecenega 181 pedi (sepedi) 292, 317 permian 179, 277, 278, 312 persana 135, 136, 137, 146, 240, 241, 242, 245, 255, 268, 274, 276, 291, 292, 306, 312, ~ medie (parsik, parta, persana sasanidă) 152, 292, 307, ~ modernă (neopersană, dări, farsi) 100, 152, 292, 297, 307, 317, 325
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
care datează de atunci). Sfârșitul devonianului (acum cca. 360 milioane ani) marchează începutul unei perioade glaciare, dezvoltată pe măsură ce Gondwana se centra tot mai mult în jurul Polului Sud. O floră de climă rece, fosilizată, aduce dovezi incontestabile privind acest climat. În permian viața plantelor a început să fie dominată de Glossopteris (ferigă arborescentă dezvoltată în mediu umed, în zone mlăștinoase). Resturile fosilizate de Glossopteris descoperite în Antarctica, America de Sud, Africa, India și Australia sunt o dovadă suplimentară a apartenenței la un corp de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Glossopteris (ferigă arborescentă dezvoltată în mediu umed, în zone mlăștinoase). Resturile fosilizate de Glossopteris descoperite în Antarctica, America de Sud, Africa, India și Australia sunt o dovadă suplimentară a apartenenței la un corp de uscat comun a tuturor acestor mase continentale în permian. La sfârșitul permianului se înregistrează o încălzire climatică ce duce treptat la topirea calotelor glaciare din Gondwana, care devine, în cea mai mare parte, un deșert. Peninsula Antarctica a început să se formeze în timpul jurasicului (acum 146-65 milioane ani), când
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]