51 matches
-
sonda, precum și viteza cu care se deplasează de la o sondă la alta permite oamenilor de știință să măsoare conductivitatea termică, dar și căldura specifică și difuzivitatea termică (viteza cu care se propagă o perturbație termică în sol). Sondele măsoară și permitivitatea dielectrica și conductivitatea electrică, care pot fi folosite pentru a calcula gradul de umezeală și de salinitate al regolitului. Acele 1 și 2 funcționează conjuncție și măsoară sărurile din regolit, încălzesc solul pentru a măsura proprietățile termice ale acestuia (difuzivitate
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
o poziție dată adesea sub formă de vector radial formula 73 centrat într-un potențial cu simetrie sferică. Astfel de exemple sunt: Pentru gravitație: unde formula 90 este constanta gravitațională, iar formula 91 este masa obiectului "n". Pentru forțele electrostatice: unde formula 93 este permitivitatea electrică a vidului, iar formula 94 este sarcina electrică a obiectului "n". Pentru forțele elastice: unde formula 66 este constanta elastică a resortului. În anumite contexte fizice, forțele nu pot fi modelate ca fiind datorate gradientului unui potențial. Aceasta se datorează adesea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
forței, atunci versiunea scalară, simplificată, a legii lui Coulomb este suficientă. Mărimea forței aplicate unei sarcini, formula 1, datorită prezenței unei alte sarcini, formula 2, este dată de modulul lui unde formula 4 este distanța dintre sarcini și formula 5 este o constantă numită permitivitatea vidului. O forță pozitivă implică interacțiune cu respingere, iar o forță negativă înseamnă interacțiune cu atracție. Factorul de scalare, denumit constanta electrostatică, sau constanta lui Coulomb (formula 6), este: În unități cgs, unitatea de sarcină, esu de sarcină sau statcoulomb, este
Legea lui Coulomb () [Corola-website/Science/311431_a_312760]
-
care ele apar în ecuațiile lui Maxwell depind de sistemul de unități adoptat. Sistemul internațional de unități, utilizat cu preponderență în aplicații și pe care se bazează tabelul următor, definește două constante fizice fundamentale: permeabilitatea magnetică a vidului formula 14 și permitivitatea electrică a vidului formula 15. În studiile teoretice sunt utilizate adesea sistemul de unități Gauss și sistemul de unități Heaviside-Lorentz. În tabelul precedent apar densitatea de sarcină și densitatea de curent "totale"; ele includ atât sursele "libere" (sarcini și curenți la
Ecuațiile lui Maxwell () [Corola-website/Science/310281_a_311610]
-
o constantă fizică fundamentală, viteza luminii în vid, a cărei valoare este definită ca Alegerea unor anumite valori pentru constantele formula 8, formula 9 și formula 10 definește un anumit sistem de unități. În SI, ele sunt exprimate în funcție de alte două constante fizice, "permitivitatea electrică a vidului" și "permeabilitatea magnetică a vidului", care au prin definiție valorile respective (în unități SI) ele sunt așadar legate prin relația În sistemele Heaviside-Lorentz și SI, zise sisteme de unități "raționalizate", formula 8 și formula 9 sunt definite cu un
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
fost dovedită. Există de asemenea o serie de experimente în care viteza luminii este aparent depășită, dar la o analiză atentă se poate dovedi că în respectivele experimente nici materia nici informația nu s-au deplasat mai repede decît lumina. Permitivitatea electrică a vidului (formula 2) nu depinde de "c" și este definită în unități de măsură al SI prin: Permeabilitatea magnetică a vidului (formula 4) nu depinde de "c" și este definită în unități de măsură al SI prin: Viteza de propagare
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
definită în unități de măsură al SI prin: Viteza de propagare a luminii într-un mediu material transparent este dată de relația: Prin raportarea lui formula 8 la formula 9, se găsește relația de dependență a indicelui de refracție al mediului de permitivitatea electrică relativă și permeabilitatea magnetică relativă: Lumina se propagă cu o viteză atât de mare încăt nici o experiență obișnuită din viața de toate zilele nu sugerează ideea că semnalele luminoase nu se propagă cu viteză infinită.Din cele mai vechi
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
Permitivitatea dielectrică relativă (εr) este o mărime care caracterizează starea de polarizație a materialului și se definește ca fiind raportul dintre capacitatea C a unui condensator având ca dielectric materialul respectiv și capacitatea C a aceluiași condensator având ca dielectric vidul
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
a materialului și se definește ca fiind raportul dintre capacitatea C a unui condensator având ca dielectric materialul respectiv și capacitatea C a aceluiași condensator având ca dielectric vidul (sau aerul): De asemenea, poate fi definită și ca raportul dintre permitivitatea absolută în funcție de frecvență și permitivitatea vidului: Permitivitatea dielectrică relativă este o mărime supraunitară, adimensională și ia valori cuprinse între 1 (pentru gaze) și mii sau chiar zeci de mii în cazul feroelectricilor. Valorile ei pentru câteva materiale electroizolante sunt indicate
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
ca fiind raportul dintre capacitatea C a unui condensator având ca dielectric materialul respectiv și capacitatea C a aceluiași condensator având ca dielectric vidul (sau aerul): De asemenea, poate fi definită și ca raportul dintre permitivitatea absolută în funcție de frecvență și permitivitatea vidului: Permitivitatea dielectrică relativă este o mărime supraunitară, adimensională și ia valori cuprinse între 1 (pentru gaze) și mii sau chiar zeci de mii în cazul feroelectricilor. Valorile ei pentru câteva materiale electroizolante sunt indicate în tabelul 2.1 Permitivitatea
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
raportul dintre capacitatea C a unui condensator având ca dielectric materialul respectiv și capacitatea C a aceluiași condensator având ca dielectric vidul (sau aerul): De asemenea, poate fi definită și ca raportul dintre permitivitatea absolută în funcție de frecvență și permitivitatea vidului: Permitivitatea dielectrică relativă este o mărime supraunitară, adimensională și ia valori cuprinse între 1 (pentru gaze) și mii sau chiar zeci de mii în cazul feroelectricilor. Valorile ei pentru câteva materiale electroizolante sunt indicate în tabelul 2.1 Permitivitatea absolută a
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
permitivitatea vidului: Permitivitatea dielectrică relativă este o mărime supraunitară, adimensională și ia valori cuprinse între 1 (pentru gaze) și mii sau chiar zeci de mii în cazul feroelectricilor. Valorile ei pentru câteva materiale electroizolante sunt indicate în tabelul 2.1 Permitivitatea absolută a materialului se obține înmulțind permitivitatea relativă cu permitivitatea vidului: ε=ε*ε=(1+χ)*ε [F/m] unde: ε este permitivitatea absolută a materialului, Permitivitatea absolută a vidului este: Materialele cu permitivitate relativă mică se folosesc ca și
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
mărime supraunitară, adimensională și ia valori cuprinse între 1 (pentru gaze) și mii sau chiar zeci de mii în cazul feroelectricilor. Valorile ei pentru câteva materiale electroizolante sunt indicate în tabelul 2.1 Permitivitatea absolută a materialului se obține înmulțind permitivitatea relativă cu permitivitatea vidului: ε=ε*ε=(1+χ)*ε [F/m] unde: ε este permitivitatea absolută a materialului, Permitivitatea absolută a vidului este: Materialele cu permitivitate relativă mică se folosesc ca și izolatoare în circuitele electronice, precum și în dispozitivele
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
și ia valori cuprinse între 1 (pentru gaze) și mii sau chiar zeci de mii în cazul feroelectricilor. Valorile ei pentru câteva materiale electroizolante sunt indicate în tabelul 2.1 Permitivitatea absolută a materialului se obține înmulțind permitivitatea relativă cu permitivitatea vidului: ε=ε*ε=(1+χ)*ε [F/m] unde: ε este permitivitatea absolută a materialului, Permitivitatea absolută a vidului este: Materialele cu permitivitate relativă mică se folosesc ca și izolatoare în circuitele electronice, precum și în dispozitivele electronice. În cazul
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
de mii în cazul feroelectricilor. Valorile ei pentru câteva materiale electroizolante sunt indicate în tabelul 2.1 Permitivitatea absolută a materialului se obține înmulțind permitivitatea relativă cu permitivitatea vidului: ε=ε*ε=(1+χ)*ε [F/m] unde: ε este permitivitatea absolută a materialului, Permitivitatea absolută a vidului este: Materialele cu permitivitate relativă mică se folosesc ca și izolatoare în circuitele electronice, precum și în dispozitivele electronice. În cazul circuitelor integrate și în mod special în cazul circuitelor de înaltă frecvență, utilizarea
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
feroelectricilor. Valorile ei pentru câteva materiale electroizolante sunt indicate în tabelul 2.1 Permitivitatea absolută a materialului se obține înmulțind permitivitatea relativă cu permitivitatea vidului: ε=ε*ε=(1+χ)*ε [F/m] unde: ε este permitivitatea absolută a materialului, Permitivitatea absolută a vidului este: Materialele cu permitivitate relativă mică se folosesc ca și izolatoare în circuitele electronice, precum și în dispozitivele electronice. În cazul circuitelor integrate și în mod special în cazul circuitelor de înaltă frecvență, utilizarea unor materiale cu permitivitate
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
sunt indicate în tabelul 2.1 Permitivitatea absolută a materialului se obține înmulțind permitivitatea relativă cu permitivitatea vidului: ε=ε*ε=(1+χ)*ε [F/m] unde: ε este permitivitatea absolută a materialului, Permitivitatea absolută a vidului este: Materialele cu permitivitate relativă mică se folosesc ca și izolatoare în circuitele electronice, precum și în dispozitivele electronice. În cazul circuitelor integrate și în mod special în cazul circuitelor de înaltă frecvență, utilizarea unor materiale cu permitivitate dielectrică cât mai mică este esențială întrucât
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
Permitivitatea absolută a vidului este: Materialele cu permitivitate relativă mică se folosesc ca și izolatoare în circuitele electronice, precum și în dispozitivele electronice. În cazul circuitelor integrate și în mod special în cazul circuitelor de înaltă frecvență, utilizarea unor materiale cu permitivitate dielectrică cât mai mică este esențială întrucât reduce capacitățile parazite. În caz contrar, apare fenomenul de diafonie între trasee, ceea ce afectează într-un mod negativ atât performanțele circuitului cât și frecvența maximă de lucru. În mod uzual, în circuitele integrate
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
În caz contrar, apare fenomenul de diafonie între trasee, ceea ce afectează într-un mod negativ atât performanțele circuitului cât și frecvența maximă de lucru. În mod uzual, în circuitele integrate se folosește ca izolator dioxidul de siliciu SiO2, care are permitivitatea dielectrică relativă 3,9. Dacă dioxidul de siliciu este dopat cu fluor, permitivitatea dielectrică relativă scade sub 3,5. Utilizarea unor materiale poroase ca și izolator scade și mai mult permitivitatea dielectrică, aceasta având valori cuprinse între 1 și 3
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
mod negativ atât performanțele circuitului cât și frecvența maximă de lucru. În mod uzual, în circuitele integrate se folosește ca izolator dioxidul de siliciu SiO2, care are permitivitatea dielectrică relativă 3,9. Dacă dioxidul de siliciu este dopat cu fluor, permitivitatea dielectrică relativă scade sub 3,5. Utilizarea unor materiale poroase ca și izolator scade și mai mult permitivitatea dielectrică, aceasta având valori cuprinse între 1 și 3, în funcție de materialul utilizat. Materialele cu permitivitate dielectrică ridicată se folosesc ca și dielectrici
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
folosește ca izolator dioxidul de siliciu SiO2, care are permitivitatea dielectrică relativă 3,9. Dacă dioxidul de siliciu este dopat cu fluor, permitivitatea dielectrică relativă scade sub 3,5. Utilizarea unor materiale poroase ca și izolator scade și mai mult permitivitatea dielectrică, aceasta având valori cuprinse între 1 și 3, în funcție de materialul utilizat. Materialele cu permitivitate dielectrică ridicată se folosesc ca și dielectrici pentru condensatoare, precum și în componentele electronice semiconductoare ca înlocuitor pentru dioxidul de siliciu (SiO2) folosit ca și izolator
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
dioxidul de siliciu este dopat cu fluor, permitivitatea dielectrică relativă scade sub 3,5. Utilizarea unor materiale poroase ca și izolator scade și mai mult permitivitatea dielectrică, aceasta având valori cuprinse între 1 și 3, în funcție de materialul utilizat. Materialele cu permitivitate dielectrică ridicată se folosesc ca și dielectrici pentru condensatoare, precum și în componentele electronice semiconductoare ca înlocuitor pentru dioxidul de siliciu (SiO2) folosit ca și izolator la poarta tranzistoarelor MOS, în special în aplicațiile cu consum redus. Dacă pelicula de oxid
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
poarta tranzistoarelor MOS, în special în aplicațiile cu consum redus. Dacă pelicula de oxid de sub poarta tranzistorului este sub 2 nm, curentul de pierderi este semnificativ. În această situație se impune creșterea grosimii stratului de dielectric, fără a reduce capacitatea. Permitivitatea dielectrică relativă depinde de temperatură, umiditate, de solicitările mecanice, de parametrii tensiunii aplicate, etc.
Permitivitate relativă () [Corola-website/Science/321737_a_323066]
-
În electromagnetism, inducția electrică este o mărime fizică vectorială definită ca fiind produsul dintre permitivitatea electrică a mediului și vectorul intensitate a câmpului electric: Unitatea de măsură este coulombul pe metru pătrat: Valoarea inducției electrice a unui câmp electric generat de o sarcină punctuală "q" într-un punct situat la distanța "r" de acesta este
Inducție electrică () [Corola-website/Science/324968_a_326297]
-
datorită dependenței constantei Verdet de lungimea de undă, dată de relația lui Becquerel: formula 6 formula 7 Inducția electrică D a mediului optic este dată de expresia: formula 8 Vectorul inducției electrice este proporțional și paralel cu vectorul intensității câmpului electric, rezultă că permitivitatea formula 9 este data de: formula 10 rezultă expresiile indicilor de refracție corespunzători polarizției stângi, respectiv drepte: formula 11 formula 12 Indicele de refracție al mediului optic în lipsa câmpului magnetic este dat de: formula 13 prin urmare: formula 14 Datorită faptului că n-n s si n d-n sunt
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]