111 matches
-
unde o prinsese neașteptatul moment. - Bună-ziua, domnișoară Dragomir! Olga stătu o clipă fără să răspundă imediat la salut. Câtă vreme era domnișoara Dragomir, și nu Olga, lucrurile erau mai mult decât clare. Se hotărî totuși să răspundă, folosind un ton persiflant: - Nu prea pare a fi bună, domnule inginer Georgescu, s-ar putea să plouă și chiar să vină și vreo furtună! Căutând a-și motiva spusele, se uită spre cer, îngemănându-și gândurile cu norii cenușii prevestitori de vreme rea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tot traducerea lui Faust al lui Goethe, în limba română.-de Șt. Augustin Doinaș) - poate și rod al școlii germane-vie în discuții argumentative, chiar și la vârsta ultimei bătrâneți-cum ei înseși îi plăcea să remarce nu fără un oarecare spirit persiflant. Detaliul cel mai bătător la ochiul celui care o vedea pentru prima oară, era privirea. Aceasta îți dădea convingerea că, ori de câte ori afirma ceva, de bine sau de rău, niciodată nu ascundea nimica. În schimb, numaidecât noul venit observa încărcătura pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oricare ar fi el, trebuie primit cu dragoste. Și, bineînțeles, nu subiectul, ci modul cum este realizată, adică valoarea în sine a acestei creații coregrafice, așează lucrarea lui Mats Ek în rândul capodoperelor. Jean-Christophe Maillot abordează subiectul cu un ochi persiflant. Curtea Prințului și cea a Frumoasei sunt gândite contrastant, dar amândouă în cheie parodică: cea a Prințului e dominată de monstruos, mama Prințului fiind din neam de căpcăuni își hărțuiește și își bruftuluiește fără încetare și soțul, și copilul, în timp ce
Frumoasa din pădurea adormită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6872_a_8197]
-
mici răutăți” (DEX). Între „plin de răutate” și „înclinat ... să facă mici răutăți” distanța e mare. Malițios a ieșit din sfera evaluărilor negative chiar mai mult decât răutăcios: maliție și malițios se asociază în primul rând cu ironia, cu atitudinea persiflantă și ușor provocatoare. Deplasarea semantică spre atenuarea negativității și chiar spre o conotație predominant favorabilă se produsese de mult în franceză, de unde au fost preluați termenii malice (provenind din latinescul malitia, derivat de la malus „rău”) și malicieux, adaptați în română
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
în ultimul rînd din incapacitatea fixării sale pe o anume materie. De unde tendința sa acaparantă căreia nu i s-ar putea pune limite. Să fie vorba, în arealul românesc, de perioada ultimelor două-trei decenii sau de una mai lungă? Modalitatea persiflantă a unor scrieri anterioare constituie un brand al așa-numitei {coli de la Târgoviște: „Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Tudor }opa (...) au, în operele lor «ficționale», atît de multe puncte comune cu un Barth, Tournier sau Calvino (un postmodernist
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
asociază ultimele două cazuri: „autorul Moroiului de la Izvorul Rece, al Ospătarului de la Herăstrău” (consumator online.ro). Inventivitatea onomastică s-a manifestat, în ultimele săptămâni, în legătură cu statuia Împăratului Traian, de Vasile Gorduz, recent amplasată pe treptele Muzeului Național de Istorie. Atitudinea persiflantă a trecătorilor și a comentatorilor on-line își alege ca țintă anumite caracteristici ale monumentului, care constituie puncte vulnerabile mai ales prin asemănarea lor cu altceva decât vizau intenția artistică și programul ideologic al autorului. În cazul noului monument - pentru care
Nume de statui by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4651_a_5976]
-
acesta din urmă locuind actualmente la Viena. Un performance pornit de la biografiile celor doi, legat de întâlnirea lor cu cineastul francez Jean-Luc Godard și cu prim balerina Maia Plisețkaia, mult îndrăgită de regimul sovietic, un performance care s-a dorit persiflant la adresa unor clișee estice și vestice - baletul rus, dansul improvizație venit din vest, dansul Butoh din estul extrem -, toate amalgamate însă într-o prezentare, din păcate, neinspirată. S-a considerat probabil că noi toți, cei din Est, suntem mai sensibili
Zilele dansului austriac by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5083_a_6408]
-
golului din vale ne salvează dealul” -, deplânge (am făcut-o și eu în câteva rânduri) degradarea pe care a suferit-o conceptul de maximă profunzime definit de Lucian Blaga. Una dintre încheieri e sarcastic-ironică: „este foarte probabil ca această abordare persiflantă să fie legată și de o degradare efectivă a «spațiului mioritic», redefinit ca «spațiu social», respectiv «socio-politic»”. De la transhumanță s-a ajuns la traseism. O degradare a suferit și legenda mânăstirii lui Negru Vodă: nu mai e vorba despre a
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
naționale e tratată în termenii banali ai muzeului, în care singura surpriză vizuală este cea a statuilor vii care se salută și sporovăiesc între ele. Într-unul dintre spoturi, dialogul dintre organizatorul expoziției și muncitori are replicile relaxate ale stilului persiflant - "miștocăresc" - cotidian: "Hai, bă băiete, bă, mai lasă gargara, mă. Ce facem, mai stăm pînă mîine dimineață, ce facem?"; Auzi, dă-l pe Eminescu mai încoa"! - Da, șefu, da' e greu. - Păi normal că-i greu, mă, că-i geniu
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
linie lungă și transportă subcategorii eterogene... Convenabil ar fi fost metroul. În fine... -Ai dreptate, dar voiam să voiajez la suprafață, să revăd oameni și străzi din partea sudică a Cetății. -Și te-a bucurat excursia cu RATB-ul? întrebă ușor persiflant Jana, cam lehămetită de subnivelul transportului bucureștean în comun. -M-a bucurat și nu, îi scapă Filei regretul. Și știi de ce?! -Nu-i nevoie să-ntrebi. Aglomerație în stații și în autobuze, aer irespirabil, un gen de maniere și mirosuri nu tocmai
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
ca să mă demachiez că mă ține față, fata. Și se apleacă, ia un pachet de șervetele umede (berile le luase deja - Ursus la cutie) și se bagă în față, le trântește pe tejghea și aruncă o privire jumătate condescendenta - jumătate persiflanta către noi, plebea. Mă vede, da să schimbe mimica dar cand realizează că mă uit la ea ca la un arici de tundra cu bube pe țepi întoarce capul spre vânzător și rostește: - Hai domnu că nu am de gând
Hemoroizi, fisuri anale? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19071_a_20396]
-
și josnică Găleată de lemn pe care au luat-o, de la Petroni, Gemignanii. Febus care-mi luminezi în talent războiul groaznic și-ntâmplările stranii, tu care știi să poetezi, servește-mi drept pedagog și ține-mă de mâneca surtucului... Tonul persiflant este dat, cum o face din capul locului și Ion Budai-Deleanu. Acesta din urmă nu i se adresează direct lui Apolo, ci unei muze inspiratoarei unei epopei eroicomice atribuită lui "Omir", despre războiul șoarecilor cu broaștele: ce se poate imagina
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
cu inițiala numelui, ceea ce implică o negare a numelui fictiv și o asumare a prefeței. încât, pseudonimul e aici un joc înscris în retorica ostentației. Făcând trimitere directă la un viciu, scriitorul divulgă motivul alegerii pseudonimului. Astfel că, adoptarea lui, persiflantă fiind, n-a avut decât un rol temporar eliberator pentru autorul excedat de fenomenul xenofiliei. Că a renunțat repede la numele fals e o dovadă a conștiinței că nu este acesta un mijloc de a asigura gloria unui roman. De
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
surprins cu ineditele sale “Fărâme de spiritualitate bologană” - legende, rememorări ale istoriei și ale unor superstiții locale - în versificarea autorului. Așadar, un “album” de folclor memorat, interpretat într-o manieră poetică “asortată” prozodic, fidelă tematic - lingvistic chiar -, picturală, dinamică și ... persiflantă. * Când am închis cartea, memoria mea m-a “atacat” cu încă o “notă acută”, pe care (asumându-mi-o “hic et nunc”), o ... “dau mai departe” (în contextualizarea subsemnatei): Botezând ( dar nu-n Iordan ) Cartea domnului Gordan, Editura i-o
IMPRESII PERSONALE DESPRE CARTEA „FĂRĂ VOIA MEA” DE MIRCEA GORDAN de CORNELIA COCIŞ în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368390_a_369719]
-
și luptă cu „stihiile reacționare” pripășite, cine știe cum - oricum din lipsă de „combativitate și vigilență”, sigur!). Încercam, parcă zadarnic, să le spunem că suntem, logic, de partea „alor noștri”, români de când ne știm (și-aici ne luau la mișto, replicându-ne persiflant: „Și, mă rog, de când vă știți voi, mă golanilor!?”, eram cu toții interziși, la propriu și la figurat, căutam firul care să lege dovada cel puțin a unui „patriotism local”, manifestat de când eram la grădiniță, în școală, în acțiunea voluntar-patriotică extrașcolară
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > ALCHIMIE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1308 din 31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului detest iarbă halucinanta care îți crește din ochi privirea aceea persiflanta iedera siliconată în jurul căreia se rotesc nori aselenizați mâinile că două cratere pline de lavă (cu o singură atingere îmi scutură cenușă din plete spre ceafa) anduranța ta patetica eroismul trivial gură prin care înoată pești muți cuvinte lichefiate mai
ALCHIMIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349559_a_350888]
-
de mă lapidați dimpreună cu copii mei, ce n-avem unde ne pune capul; veniți de mă îngropați de viu ... ” Dar să revenim la Boborul nostru în care autorul surprinde aspectele unei epoci pline de zguduiri (ca să șutim un termen persiflant din arsenalul contracandidatului Cațavencu, cel ce umbla numai cu machiaverlâcuri) și răsturnări valorice, venite din partea contemporanilor săi, marcați de o voluptate a negării, generate la rândul ei de îndoiala care invalidează totul. Însăși Caragiale, la unison cu contemporanii săi, un
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
ar vorbi de un altul, insuportabil de familiar”, constată Nicolae Breban (2003). Acum se întoarce cu totul spre sine, discursul se personalizează, regia devine mai austeră, poetul întâmpină cu “stoicism” (notează Marin Mincu) tarele existenței. Dar tonul firesc, reținut, uneori persiflant vine de undeva, din străfundurile ființei rănite, este doar masca de după oblonul bine ferecat; camuflajul ascunde, ca “într-o capsulă de mac”, suferința, sentimentul singurătății, nevoia de celălalt, dorința - argheziană, s-a spus - de a cunoaște (“doamne umbrosule cum aș
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
și pe Slavici în proză, el se axează pe comedie, continuând pe Alecsandri, sfătuit și de Eminescu, care văzuse în el un bun comediant. ,,Junele pesimist, sceptic și cinic”-cum îl caracterizase Eminescu, se desfășura în voie. Lipsit de scrupule, persiflant, dărâmător de valori, indiferent la morală, zeflemist, negativist din principiu, polemist redutabil, încrezut peste măsură în puterile lui, Caragiale nu se putea să nu intre într-un conflict iremediabil cu Eminescu, om de altă talie etică și artistică. Primul conflict
CARAGIALE ŞI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358372_a_359701]
-
condiția sa, în drama și comedia existenței. Poezia lui are așchii rupte din lună și din soare, are fragmente dintr-un cosmos care fierbe ca un vulcan. Versul lui are asperități, durități, lovituri de vârf de bici. Limbajul e ironic, persiflant, acidulat, cu expresii prozaice. La 43 de ani de la moartea lui, noi, contemporanii, trebuie să-i păstrăm amintirea și să facem din poezia lui scară pentru teplul nemuririi. Prof. ION IONESCU-BUCOVU 17 octombrie 2012 Referință Bibliografică: DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINȚIEI
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
deținut forțați în lagărul lui, dar am fost nemulțumit și de lagărul liber ales, că vezi Doamne, nu era cum mi-l plăsmuisem eu acasă, pe plaiul mioritic. Toate acestea, nedumeriri și revolte, m-au determinat să scriu liber, direct, persiflant, sarcastic, polemic, fără jenă că nu sunt literat, talentat, bântuit de geniu ca alții sau chemat. Nu scriu frumos, dar scriu liber, sunt autonom! Am început să public la „Cuvântul Românesc”, publicație lunară a românilor din Canada. Era anticomunistă și
VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340888_a_342217]
-
spuma berii amare ai întins-o pe sânii mei ca un călăreț din stepă saliva însetatată de frumusețe fumul țigării îți pictează tavanul deformat de rudimente campestre colaj de steluțe ca un șarpe părăsești vechea piele rece ignora(n)t persiflant otrava Cleopatrei este la tine zâmbești sardonic se văd incisivii sidefii pieptul tău gol miroase a Nietzsche posezi sofisme anarhice silogisme reci simulacru perfect de (se)ducere prin hubloul vieții ne atingem hedonic zece tablouri am pictat pe cearșaful palid
(BE)ATITUDINE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340929_a_342258]
-
boală, nu o recunoaște unul dintre așa-zișii filozofi cărora le tot faceți plecăciuni?... Îmi venea să observ că, rupând din context afirmațiile așa-zișilor filozofi, cum îi numea, le putea deturnă după bunul plac înțelesul, numai că tonul ușor persiflant cu care rostise ultima întrebare, îmi tăiase apetitul de a da glas observației ce tocmai mi se născuse în minte. Iar sensul propriu al unora din termenii pe care ii folosise mi se relevase cu vigoare, așadar, după dansa, eram
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
tatăl marelui conducător se prezentase în perfectă stare de ebrietate la legitimarea fiului. Pasiunea pentru numele românești, îmbinată cu fericirea momentului. l-au făcut pe tatăl dictatorului să uite că acasă mai viețuiește un copil Nicolae! Zâmbetul meu devenea din ce în ce mai persiflant, iar legătura pe care am reușit să o stabilesc este de-a dreptul impresionantă. Mi-am spus în gând că tatăl domnului prim-ministru nu s-a putut opri asupra unui singur nume, sau a unui singur copil, l-a
PRIVIND CU NOSTALGIE, TINEREŢEA, COMUNISMUL... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344228_a_345557]
-
banc, mai mult strigat, tocmai când Americanul se apropiase de ei și pe care nici nu-l observaseră din cauza dialogurilor întretăiate: -Voi știți care e culmea neatenției? lansă Papa întrebarea cu dublu cârlig, în timp ce își țuguia buzele și construia ocheade persiflante aiuriților din grup care nu reacționaseră la apariția colegului amfitrion. -Când îți bate inima, să-i spui Intră! îi luă pâinea de la gură Flower-Power, revenită de câteva clipe, privându-l de satisfacția deținerii depline a monopolului asupra sectorului bancuri. Imixtiunea
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]