54 matches
-
fircălog, în coliba unchiului mort, / domnul cu suflet din fildeș și azimă, Tom, // acolo văd și ascult, curge rîul, șarpe drogat, / sîsîind vetusteți, falși filosofi, eu clamez, / numai timpul prezentul e timp și e nou" (În coliba unchiului mort). Postura persiflatoare vizează "inimile" sentimentale ce se pictează, "ele pe ele", pe "protuberanțele trandafirului": "pe a mea n-o văd, minunea / a cîntat îndestul pasămite, / a cîntat, s-a arătat, s-a prosternat/ și s-a spart, țing-zding, zding-țing" (Minunea a cîntat
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
copită de drac" (Omul meu). Sau acest suspin de-o apoftegmatică dignitate: "Și dacă inima întâlnește pe stradă bocancul lui Dumnezeu / să știi că-i din / pricina / denivelărilor camarade" (Și dacă). Dar specialitatea lui Ovidiu Genaru rămîne grandoarea ușor obosită, persiflatoare din astenie ori măcar din jemanfișism. Poetul pare a nu mai avea suficientă voință a negației, destulă energie pe coarda imaginarului ce declină către refuz. Nefiind nici închise ermetic în propria lor gratuitate, nici livrate prezentului sentimental-senzual, modulele metaforice se
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
nu uităm că pînă deunăzi genul epistolar a fost încă reprezentat consistent sub condeiul scriitorului, fiind doar parțial adus la cunoștința publicului pe care-l presupunem încă interesat. Corespondență, bunăoară, a briantului I.D. Sîrbu, atît de amară în volutele-i persiflator meșteșugite, alcătuiește o categorica dovadă a însemnătății unui site ce se cuvine explorat, întrucît ne mai poate oferi mari surprize. O altă revelatoare producție epistolara i se alătură, alcătuită dintr-o voluminoasa culegere a scrisorilor schimbate între Aurel Dumitrașcu și
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
cînd cioplește așchii, / aruncînd și din mine / o mie de cioburi colorate. Să ne transforme-n / vitralii și-n stîlpi de piatră, / asta vrea el" (Temă cu variațiuni). Atras către „dezordi-nea"concretului universal, poetul nu omite a aminti, fie și persiflator, „simetria" cea „pilduitoare", „nobila aidoma puterii „transfiguratoare" a verbului. Făcînd un ocol prin relativitatea lumii, luînd notă de măcar aparentul absurd al unei întocmiri în care Dumnezeu obișnuiește a șterge „cu un fel de mînă / ce-a desenat / foarte atent
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
lovinesciene i-a privit cu antipatie și suspiciune. În conflictele spirituale și valorice din ’70 și ’80, s-a situat inflexibil de partea obscurantiștilor antioccidentali, autarhici și xenofobi. Bivolul turbat și vulpoiul dialectic Spre deosebire de un Paul Niculescu- Mizil, Popescu-Dumnezeu (porecla persiflatoare s-a născut întrucît era perceput la „Scînteia” drept un despot monoman, arogant și narcisist, un egolatru incorigibil cu pretenții de infailibilitate) recunoaște că stalinismul românesc nu s-a încheiat odată cu victoria grupului Dej („partida națională”) asupra adversarilor secretarului general
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
dintre noi” (groapa comună). Nu ne dăm seama dacă bardul e totuși credincios, cînd ne anunță că dimineața „cu pași mari/ va trece pe deasupra/ un zeu”, sau e doar agnostic, servindu-se de un simplu ornament de natura unei fantezii persiflatoare. Nu o dată e afectată insciența, perplexitatea ca spre a sfida aplombul poetului curent: „eu nu știu despre poezie și despre viață/ poate despre celelalte să știu ceva fără să știu că știu” (un pahar în picioare). Admițînd drept unic adevăr
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
metalimbaj și de preluarea dezinvoltă a funcțiilor criticii. Sau nu le reamintesc decât în măsura în care ele, alături de alte elemente, atrag atenția asupra eroului, asupra unui personaj neostenit inteligent, neostenit ironic, neostenit zglobiu, care își arată, cu asupra de măsură, virtuțile asociative, persiflatoare, autoscopice, ca și neîntrecuta abilitate în deplasarea cinematografică a camerei spre obiectele revelatoare ale realului, ale unui real ignorat. În această poezie de serie mare se conturează clar și din nou eroul, eroul pe care îl crezusem pierdut, efasat, uitat
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
căror speze tinerii nemți își primeau cizelarea, ochiul lui Nietzsche nu a ezitat să surprindă situația într-o formulă acidă, afirmînd că în Germania „die Philosophie durch Theologenblut verderbt ist“ (filosofia e alterată de sîngele teologilor). Dincolo de maliția de țap persiflator a lui Nietzsche (de altfel el însuși fiu de pastor), rămîne coincidența care a strîns, între aceiași pereți, trei tineri care, pe cît de necopți și șovăielnici erau atunci, pe atît de adînc aveau să tulbure cultura Germaniei în următoarele
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
lovinescianul N. Steinhardt i-a aparținut prin excelență. Frecventarea și articularea acestui imaginar burghez constituie, în fapt, preocuparea cea mai constantă a intențiilor naratoriale, „fuga de acasă” nefiind altceva decât pretextul acestei disecări lucide, ironice, predispuse la experimentul parodic și persiflator. „Sufletul burghez” - ca să preluăm o sintagmă din text - își are corespondentul prim în spiritul citadin de care tânărul Steinhardt este efectiv luat în stăpânire: tramvaiul, termometrul, taxiul, cosmeticele, cinematografele, cofetăria, fabrica, muzica jazz, seratele, societățile de binefacere, saloanele literare - toate
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
bernă nimeri/ un melc rătăcit...” (Drapele). Prin asemenea stihuri aparent minore, de fapt vocația poetică își pipăie mușchii. Un alt procedeu al procesării lucide la care Leo Butnaru își supune fluxul emoțional îl reprezintă ironia. În contorsionarea meșteșugită a expresiei persiflatoare e foarte cu putință să se reflecte și inhibiția amară a românului de peste Prut care n-a avut pînă deunăzi dreptul la conștiință publică, la cuvîntul slobod. O frustrare îndelung dospită ce se răzbună prin ingeniozitatea aneantizării formale a obstacolelor
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
moale, o lehamite disprețuitoare. Flegmatic, poetul fuge de abstracțiuni, de vorbele „mari”, de patetism, practicînd un soi de „întoarcere la natură” (realitate) de rang secund, într-un mediu urban care apare deconvenționalizat, depreciat printr-un soi de golănie vag intelectualizată, persiflatoare. E o saturație de viață înfățișată fără ocol, ca o miză de căpetenie a lirismului. Drept care poezia nu e „imagine și senzație” cum socotește un comentator, citat pe coperta a IV-a, ci mai curînd tehnică și sens, fiind articulată
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
actualul Colegiu Carol I. Pe vremea aceea se numea Colegiul popular Nicolae Bălcescu, și ne amuza, dar ne și ambiționa vorba de respingere care circula prin oraș: „La Colegiul popular/ Intri bou și ieși măgar...” Doina DRĂGUȚ: Între timp, poezia persiflatoare dispăruse, clădirea liceului a găzduit ani de zile Teatrul Național craiovean, absolvenții colegiului își făceau un nume, fiind la rândul lor profesori, juriști, ingineri, medici, scriitori și actori, mai mult sau mai puțin renumiți, dar buni profesioniști, de valoare, utili
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
rupe brutal cu tradiția, spre a făuri noi pârtii prozei moderne. Romanul nu e un Ulysses al secolului al nouăsprezecelea, iar Wilde n-a emis niciodată cu seriozitate pretenția de reformator al prozei victoriene. El a fost, mai degrabă, un persiflator al acesteia. Filiațiile cărții sunt foarte clare: romanul interpretează, mai mult sau mai puțin liber, teme vechi ale literaturii: pactul cu diavolul și obsesia tinereții eterne din Faust, problema dublului, ca În Peau de chagrin de Balzac, regimul diurn și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
având datoria să îndeplinească norma de angajări din rândul celor veniți din pușcărie, Bubu Leață, devenit din „reporter-infractor” un „reporter în travesti”, cu sarcina de „a demasca”, ș.a., în general trepăduși care asigură funcționarea nivelurilor administrative inferioare. Burlescă pe alocuri, persiflatoare până la exces, proza lui V. ia în derâdere mai tot, cu un comic de limbaj greoi, prolix. În povestirile din Oameni și ape (1989) renunță la caricatură pentru un ton sumbru, dar lumea de aici rămâne tot grotescă. Romanul Pescarii
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
Ion Barbu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu. Povestea vorbei este o comedie a cuvintelor pure și în același timp o comedie umană integrală, făcută din observații impersonale, stereotipe, cunoscute dinainte, surprinzătoare în totala lor lipsă de inedit, în rigiditatea lor chinezească, persiflatoare, de înțelepciune milenară. G. CĂLINESCU Pann face parte și el din familia poeților întemeietori, dar în linie morală. Hristoitie au Școala moralului (o prelucrare) este o carte delicioasă. Alții vor să scrie o gramatică, o retorică, inventează un limbaj pentru
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
obiectul și altor aforisme. Să exemplificăm, atenți și la arta compoziției: "Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia sa alungi tentațiile din toate puterile, în fiecare moment al vieții." Deși are alură persiflatoare ("zvîrli precepte"), impresia ultimă reține umorul comprehensibil fața de slăbiciunile omului privit în globalitatea sa. Intuiția nuanțată, dialectică se pliază pe cunoașterea sufletului, beneficiază de o logică impecabilă, dar și de o oarecare împleticire a expresiei, cu excepția finalului: "Gelozia pricinuită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
era uluitor. Juca teatru pentru alții și pentru el. Te lua în vîrtejul sofismelor, te subjuga cu farmecul lui de grec subtil, iar dacă-l plictiseai te părăsea, ștergîndu-ți pe veci amintirea.") și nici tatălui acesteia care, necăjit pentru textul persiflator Cum vorbesc țăranii îl numise ciocoi: "Un grec mai rafinat în sentimente [...] nu s-ar putea găsi decît în timpul lui Pericles." Caragiale care caracterizase drama Apus de soare ca fiind a opta minune a lumii și clapon umplut cu spanac
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însuși" atribuită pescarului Iona este mai puțin verosimilă și mai puțin productivă ca "dialogul dublului monolog"93 beckettian sau ca "dialogul surzilor" din Cântăreața cheală. Această tehnică este totuși viabilă ca modalitate de generare a deriziunii, prin reflecția dedublată ironică, persiflatoare a propriei condiții grave. Aflat în burta chitului, Iona dialoghează cu sine camuflându-și disperarea prin obiectivare și exteriorizare a angoasei: Am auzit o poveste cu unul înghițit de un chit. (Mirându-se) Ei, nu mai spune, serios? Pescuia, tot
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gură hilară, gata să se întindă în rânjet (căci de râs cu gura mare nu râdea aproape niciodată)... Vorbirea îi era mieroasă, exclamația și accentul puternic dialectal, și în loc de virgulă frazele sale erau punctate de un ie, care era când persiflator, când trădând un cinism care reducea totul la universul său și te făcea, în conversația cu el, ori să-i întorci spatele definitiv, ori să renunți, pentru o clipă, la universul tău, spre a te distra, dacă nu te costa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar pe care o și sprijină, de care nu se poate desprinde, temându-se că s-ar pierde pe sine, acel sine În care se Închide, ca un ultim refugiu, tandrețea și nesfârșita imaginare a invizibilului... Eugen Ionesco Un spirit persiflator, negator - ca o joacă teribilistă, juvenilă, critică! - s-a arătat a fi Eugen Ionescu Înainte de a emigra, autor al celebrului Nu, În care demola poeți și prozatori de primă mână ai momentului și ai literaturii române. În Franța anilor ’50
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tot ceea ce facem - la Paris, Chișinău, Londra sau Tirana - urmărește un scop hedonist, ambalat în fraze altruiste. Javier Galvez, traducătorul nostru din spaniolă, are o alură foarte „elastică”, răsare când în stânga, când în dreapta ta, râde și comentează cu un surâs persiflator în colțul gurii, care nu-i dispare, indiferent de subiectul conversației. Mă izbește asemănarea fizică a lui Javier cu Boris Buracinschi, un jurnalist basarabean stabilit la Tallin. Aflu de la Javier că o cunoaște pe Eugenia Bojoga, prietena și colaboratoarea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
articol din presa locală despre Literatur Express-ul nostru. E și o poză în care sunt surprinși câțiva colegi - călători cu bagajele la picior, pe peronul gării din Lille, lângă TGV-ul din care tocmai coborâseră. Tonul articolului este ușor persiflator, zice că te-ai fi așteptat ca în grupul acesta internațional să fie și scriitori de renume, dar nici vorbă de așa ceva. Comentăm. Nu am scăpat nici o clipă de ochiul iscoditor al ziariștilor, de publicitatea făcută în jurul expediției noastre. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
evreu, toate motivele par să fie preluate din textul interpretat de personajul „Ovreiul” din cadrul jocului popular de păpuși, text cules de folcloristul G. Dem. Teodorescu, În 1884, din mahalaua bucureșteană Crucea-de-Piatră <endnote id="(23, pp. 141 ș.u.)"/>. În spatele tonului persiflator al snoavei sau al jocului de păpuși se află, de fapt, o cruntă realitate : epoca abundă de documente privind uciderea și prădarea de către tâlhari a evreilor negustori și meseriași care circulau pe drumurile dintre târguri <endnote id="(5, 43, 124
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu și-au adresat nici un cuvânt, el nu s-a putut abține însă de a zâmbi malițios-ironic: „ai găsit ce-ai căutat”, „ție o să-ți pară rău”, „acum ești singură și așa o să rămâi”, părea să spună acel zâmbet ostentativ persiflator, ce m-a revoltat și pe mine când Jeni mi l-a evocat. Ciudată e memoria noastră! N-am fost de față la acea întâlnire penibilă și deci nu am văzut zâmbetul acelui om probabil de nimic... De ce țin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]