5,726 matches
-
menține constantă aproape două decenii. Abia după 1935 se va stinge treptat, nu fără sechele, pe care le pot observa numai "specialiștii". Nu-i lipsit de utilitate, pentru a găsi o altă explicație acestei aversiuni mult prea puternice, suspect de persistentă, să citez un fragment din portretul pe care criticul i-l face lui Galaction în volumul I din Memorii, capitolul XXIX: "Un ortodox militant, care în tinerețe a prefațat romane profanatoare de cele sfinte șe vorba de prefața lui Galaction
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
în mod paradoxal dacă vreți, în profunzime. Voi pomeni acum o noțiune controversată: mistficare - joc deliberat cu referința textului și regulile lui, conex pastișei, parodiei, (auto)ironiei. Complicate puneri în scenă ale comédiei literaturii pentru a le scutura de praful persistent al poncifelor și al ideilor primite. Acesta este și rostul pentru care Grigore Șoitu a decis să-și structureze volumul său, Addenda, invers: întîi (pseudo-) glosarul de termeni și parada tipurilor de interpretări - care manipulează sensul pînă la a-l
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
tavan chiar deasupra lor. Mi-am imaginat că în zilele cu soare, razele de lumină le îmblânzesc singurătatea și o fac, poate, mai suportabilă. Dar în ziua cu pricina era o vreme mohorâtă de toamnă, cu o ploaie deasă și persistentă. Așa că, în vreme ce eu contemplam, la adăpostul tavanului, dramatismul întregii scene, ploaia cădea tăcută și indiferentă deasupra cuplului de bronz. Rar am simțit o emoție la fel de puternică precum în fața acestui grup statuar. O Pietà modernă, la fel de sfâșietoare ca cea a lui
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
prietenii mei, am o mare admirație pentru textele sfinte, despre care cred că trebuie să facă parte din bagajul cultural al oricărui om educat. Chiar mă gândeam zilele astea că unul dintre punctele tari care au contribuit la răspândirea și persistentă religiei creștine a fost și este magnetismul cuvintelor evanghelice. Iisus Hristos nu a spus întotdeauna lucruri care nu mai fuseseră spuse până la El, dar felul în care le-a spus (și meșteșugul celor care le-au consemnat și le-au
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
și Directoarea Institutului "G. Călinescu")? Există nuanțe spontane în denominația persoanelor, care explică însă esențialul. Cei ce o cunoșteau vedeau imediat că este o doamnă și voiau cu toții să-i fie apropiați: de aici formula cam ciudată, dar elocvent de persistentă - "Doamna Zoe". Așa a rămas pînă la sfîrșit. La Facultatea de Filologie (adică Facultatea de Litere din timpul comunismului), pentru studenții ceva mai evoluați de la începutul anilor '60, care trăiau doar din presimțirea și apoi din nostalgia culturii veritabile, profesorii
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
opere (restul aparține poporului, precum trupul unui prinț de-abia abandonat de suflet). Exoftalmic, exoteric, intram în condiția contemporană: actul de a navetá, care acuma mi se pare rebel la exil și indiferent la mit, a epocii vitezei și a persistentei sale tăceri a neiubirii. De pe soclul singurătății sale, universul macondin m-a inițiat în reverberațiile di/versului. Acolo, ca și aici, arbitrarietatea semnelor era ruinată de caracterul lor motivat ori de cîte ori un alt sînge decît cel supt din
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
literatură... Ce naiba se întîmplă, doctore?! "doamne (își spunea el de la o vreme) ce îndeletnicire caraghioasă mai am și eu. ce meserie grea. la urma urmei: ce ruină doamne." Virgil Mazilescu M-am trezit cu noaptea în cap & cîteva idei foarte persistente: 1. să-i bag divei rănite de Adi Schiop un mesaj de genul "Băi ZZ Top, ce p... mea vrei să fac ca să ne împăcăm? Să-ți scriu poezii de dragoste?" 2. să-mi șantajez editorul cu amantele lui minore
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
lașitate fizică și morală în raport direct cu proporțiile lui de cariatidă" ș.a. Victimizîndu-se, Vinea își pune singur, în aceste pamflete, eticheta de "negru" al lui Dumitriu. Dar numai ca traducător. S-a creat, în această privință, o imagine falsă, persistentă și astăzi: fiindcă a semnat traducerile lui Vinea, Dumitriu apare și acum ca vinovat. Se uită mereu și că primul n-avea, pe-atunci, drept de semnătură, și că al doilea își asuma un risc, devenind complicele unui "epurat", și
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
recicla în registru ironic sentimentalul kitsch al cîntecelor de lume și de mahala. Dar nu lumea acestora, derizorie și agramată, era ținta ironiei tînărului poet nonconformist și iconoclast, cu tot aerul său "îngeresc". Ceea ce viza el, deloc inocent, era prejudecata persistentă (în pofida gesticulației avangardei), a poeziei sublime, cu limbajul ei postromantic, "deliricizată" într-o manieră șocantă, ca într-o primă Ars poetica stănesciană, datată 11 martie 1955, pentru a cărei poantă finală l-ar putea invidia orice dezinhibat autor postdecembrist, cititor
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
în rahat; nici un bici nu mi-a atins spinarea, n-am suferit de foame pe vreo corabie,/ rareori am simțit nevoia de toate acestea. însă nimic nu mă/ doare precum persistența aerului și gândul: cuvintele sunt/ prefabricate nomade mai puțin persistente. ele mobilizează gurile,/ câteodată se regăsesc în structuri invizibile/ și aproape nicicând nu explodează vii în creier/ plecarea lor e fără întoarcere, senzualitatea le învelește prin/ gondole strălucitoare/ în mijlocul traficului de arme ascunse traversează granițele/ odihnitoare/ pulberea dinamita curg prin
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
în spații logice proprii, independente, izolate". Este vorba, de fapt, de instrumentalizarea realității. Astfel, spune Gellner 4, "rolurile devin operaționale și instrumentale. Vechea stabilitate a structurii rolurilor sociale este pur si simplu incompatibilă cu creșterea și înnoirea". În acest mod, persistentă schimbării ocupaționale devine trăsătură permanentă a ordinii sociale. Naționalismul își are rădăcinile tocmai în acest tip de diviziune a muncii, în care totul se află în continuă mișcare, consecință acestei mobilități fiind un soi de egalitarism ce constă tocmai în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
fost văzut că o ideologie a modernizării, fiind, împreună cu națiunile, "construct social și creații culturale ale modernității, planificate pentru o epocă a revoluțiilor și a mobilizării de masă". Perenialismul consideră că națiunea este "o comunitate politică etnoculturala", de descendentă comună, persistentă și imemoriala, înrădăcinată în spațiu și timp, într-o patrie istorică, o comunitate a poporului, oglindind nevoile și aspirațiile acestuia, un tot unitar, cu caracter și voință unică, apartenența la aceasta fiind "o stare de a fi". Principiile națiunii sunt
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ele au fost gândite într-o anumită interdependență, "risipirea" publicistică intrând într-un proiect mai amplu, acum materializat. Miza cărții este expusă de la bun început, aproape toate paginile fiind scrise în spiritul și în litera demitizării. Autorul inventariază cele mai persistente clișee din spațiul și mentalul autohton, arătând distanțele mai mici sau mai mari dintre imaginea autoconstruită și realitatea propriu-zisă. Întrepătrunderea complexelor românești de superioritate și inferioritate a fost analizată, strălucit, de către Mircea Martin în cartea dedicată lui G. Călinescu. De la
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
parfumuri, păianjeni, pătrunjel, perne, pielea goală, ploaie, pofte, portocală, praf, rai, râme, rochii, rondel, rouă, sâni, sfârcuri, spume, subsuori, suflet, Tamara, toamnă, tristețe, umed, Verlaine, vis... Elemente recurente în poezia lui Emil Brumaru, pe care o impregnează cu un parfum persistent și inconfundabil. De la debutul editorial și până la Submarinul erotic cel mai recent, autorul nu face "decât" să se repovestească, ludic și elegiac, concupiscent și îngândurat, cu o invenție limitată la un univers de mici dimensiuni și de proprie folosință. E
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
Gentle Giant). Fiecare dintre aceste filoane supraviețuiește în virtutea unei încărcături interne specifice, dar și datorită tensiunilor de atracție (implicând interferență și chiar fuziunea între forme și genuri) sau respingere-incompatibilitate care definesc dinamică evolutivă interioară a întregului câmp modernist. Accesibilitatea definește persistentă tradiției moderate, aceasta fiind ancorată într-o atitudine tributara de substanță nostalgica (față de ancestralismul și, implicit, exotismul etno-centric, filonul modal, sau față de canonicitatea clasicizanta, filonul neo-tonal), atonalismul dodecafonic-serial supraviețuiește prin fixarea ("crisparea") dogmatica (auto-clasicizantă și canonizantă deopotrivă) în jurul moștenirii schoenbergiene
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
-se de problema asimilării de către publicul receptor prin gradele mai mult sau mai putin vizibile de narativism pe care le conferă propriilor lucrări. Consistentă fiecărui filon presupune și o anumita energie inerțiala în articularea lui evolutivă, stare care-i asigura persistentă. Altfel spus, înspre limită anului '68 ajung, majoritatea tradițiilor istorice-stilistice ale muzicii occidentale în calitatea lor de tradiții practicabile, chiar dacă și intens mediate prin mutațiile pe care le-au suportat în mod logic pe parcursul traiectoriilor istorice mai mult sau mai
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
colaborare cu Ministerul Sănătății au elaborat protocolul privind incompatibilitățile medicale cu funcția didactică, menționat în Statutul personalului didactic. Dintre bolile incompatibile cu funcția didactică menționăm: schizofrenia, tulburările de afectivitate, de vorbire, de personalitate, de identitate și preferință sexuală, tulburări delirante persistente, tulburări anxioase fobice, tulburări mentale și de comportament induse de consumul de substanțe psihoactive, ticuri (motor, vocal cronic sau asociate), epilepsie, Parkinson, bolile neurologice ale sistemului nervos central sau ale sistemului nervos periferic asociate cu deficiențe de auz, de vedere
Agenda2003-52-03-scoala () [Corola-journal/Journalistic/281881_a_283210]
-
duminică, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, la slujba de Înviere de la Catedrala patriarhală, unde după ce a rostit salutul pascal "Hristos a înviat!" a oferit Lumină clerului și credincioșilor prezenți în număr mare pe Dealul Mitropoliei în ciuda unei ploi persistente. Lumina Sfântă a fost adusă sâmbătă seara de la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim cu un avion special, pe Aeroportul Internațional "Henri Coandă", de delegația Patriarhiei Române condusă de Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Varsanufie Prahoveanul. "Sărbătoarea Sfintelor Paști, sau sărbătoarea
Patriarhul Daniel: Inima cultului ortodox este sărbătoarea Sfintelor Paşti () [Corola-journal/Journalistic/23081_a_24406]
-
erau cele confecționate din ceară de albine, dar, fiind foarte scumpe, puteau fi folosite doar de persoanele înstărite. Cele mai răspândite erau variantele mai economice, din seu gros de animale: acestea însă miroseau urât și degajau un fum gros și persistent. Mulți se mulțumeau cu lumânări realizate din papură uscată și acoperită cu un strat de ceară, iar alții, cei mai modești, le confecționau din grăsimea recuperată din prepararea hranei. Până nu demult, lumânările au stat la baza evaluării poziției sociale
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
surse regenerabile de energie și eficiența energetică la nivel comunitar; aplicarea inovatoare a tehnologiilor curate în întreprinderile mici; conservarea biodiversității; informarea și formarea în domeniul mediului; protejarea sănătății ecologice (poluarea aerului și apelor, alimentarea cu apă și salubrizarea, poluanții organici persistenți POP); utilizarea durabilă a resurselor naturale (pământ, agricultură, ape, păduri). D. B. Emisiuni interactive l În direct, România De curând, Radio România Internațional, împreună cu posturile regionale ale Societății Române de Radiodifuziune, a inițiat un ciclu de emisiuni săptămânale sub titlul „În
Agenda2005-03-05-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283280_a_284609]
-
3. Catedralele și Cruciadele, deplasările pe verticală și pe orizontală, sînt aproape simultane. Datează din jurul anului 1000. Ușoară antecedenta a catedralelor, a drumului în sus, spre absolut, spune multe (poate că spune chiar totul) despre omul medieval. Tot astfel cum persistentă pînă azi a catedralelor spune mult (deși nu totul, căci pe cei mai multi nu-i mai interesează) despre umanitate în general. Trecerea din Evul Mediu spre Renaștere o mijlocește Dante. Care a fost în toate lumile de dincolo și scrie despre
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
de sufixe, adjectivele în adverbe. S-au păstrat însă unele cuvinte perfect stabile, în care sufixul -mente se recunoaște ușor și prin care el rămîne încă foarte prezent în limba. Înregistrările recente mi se par a dovedi în primul rînd persistentă acelor adverbe în -mente care pot fi echivalate printr-o construcție prepoziționala (cu statut de locuțiune): actualmente "în prezent", finalmente "în final", realmente "într-adevăr": "actualmente membru în comisia SIE" ("Academia Cațavencu" 37, 1998, 3); "finalmente, poporul va decide" ("Evenimentul
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
Această trecere nu putea fi înfăptuită rămânând în contextul unui genocid, căci în acest caz determinațiile colective sunt prea puternice și estompează individul, oricât de teribile s-ar dovedi chinurile acestuia. Genocidul se mai păstrează așadar doar ca o amintire persistentă, iar personajele se vor bucura de o subînțeleasă bunăstare postbelică. Tocmai prin acest contrast micile răutăți domestice, încapsulate în evenimentul pașnic, civil, devin vizibile în capacitatea lor nelimitată de a inflama o situație. Între cele două contexte există totuși o
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
cu reproș, în mai toate limbile pămîntului, aceeași vocabulă teribilă: minerii. Și m-am întrebat, cum a început totul, luînd proporții ca bulgărele de zăpadă pe o pantă? Cine a iscat această tradiție dezonorantă, făcînd posibilă o stigmă atît de persistentă? Răspunsul e simplu și fără nuanțe de dubiu: Ion Iliescu - șeful de stat care a asmuțit un segment din populația țării să umilească, să bată măr și să zdrobească(sic!) alt segment. Iar după ce totul s-a sfîrșit așa cum știm
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
etc. Pentru studiile despre română, termeni mai adecvați ar fi fost deci romanistica sau, eventual, (deși e mai greoi) românologie. Trebuie să remarcam mai întîi că, în ciuda criticii lingvistice, Romanica s-a menținut timp de peste trei decenii; apoi, ca în ciuda persistentei sale, cuvîntul nu s-a normalizat, părînd azi la fel de "nefericit" că la început. Desigur, ambele fete ale situației se explică prin circulația limitată, de uz intern, a termenului. S-ar putea aduce, bănuiesc, chiar argumente practice pentru menținerea să: dificultatea
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]