809 matches
-
metafore: metafore ale răului și ale omului contemporan, măcinat de dileme minore, alienat față de sine, de lume și de ceilalți, insensibil mai ales la valorile spirituale care ar trebui să dea greutate și sens existenței. Diavolul nu este altceva decât personificarea golului și a sentimentelor de angoasă și panică din noi. Dincolo de semnificația filosofică și metafizică pe care vrea s-o acorde romanului său, Gabriel Chifu se arată a fi un maestru descriptiv al stărilor negative, de inconfort fizic și mental
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
de fabricație proprie. La fel interesantă ni se pare insistența criticului ieșean asupra reificării în cadrul poeziei bacoviene, proces tutelar, derivînd din starea ei agonică, din ceea ce Ion Caraion a numit "sfîrșitul continuu". Dacă în alte creații lirice întîlnim adesea însuflețirea, personificarea, aci stăpînește tranziția din organic în anorganic, mineralizarea. E un fapt scos în evidență încă de Vladimir Streinu: "Mișcarea poeziei bacoviene nu se ridică din amorfism spre organizare, ci, dimpotrivă, se înscrie ca o cădere din uman în mineral". Daniel
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
spus că este imposibil. - Eu însumi m-am adresat lui Iuliu Maniu în vremurile de prigoană și i-am cerut să intervină în favoarea noastră, a evreilor, - ceea ce a și făcut. Iuliu Maniu este în ochii mei și în inima mea, personificarea patriotismului românesc. Cum îmi cereți lucrul acesta? Este cu totul exclus ca să-l îndeplinesc. Atunci, demnitarul sovietic îmi spune: - dacă semnați acest document, vă proclamăm rabin șef al tuturor țărilor din orbita sovietică. - I-am spus că nu e nevoie
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
Elena Alistar: personificarea unui ideal Luna martie aparține primăverii și renașterii, aparține femeii care, așa cum spunea N. Esinencu, „Duce pe umeri acel țol murdar căruia îi zicem Patrie”. În colțișorul nostru de lume, nu poți vorbi despre femei și realizările lor în societatea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
Maicii Domnului“ (salvia), „Lacrima Maicii Domnului“ sau „Inima Maicii Precista“, iar în cazul salciei, forma crengilor i-a atras denumirea populară de „salcie plângătoare“, care a plâns și s-a întristat după ce Iisus Christos a fost bătut cu ea. Aceste personificări sunt semne ale unei gândiri simbolice și emoționale de o mare frumusețe, prin care satul românesc apropie tot ce este concret de marile taine ale existenței. Satul românesc poate supraviețui schimbului de generații și ordinii globale în care trăim, nu
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
odinioară de frunze, cât și în pământul amorțit de ger și precipitații. Cu fiecare mugur, cu fiecare ghiocel, viața își arată zâmbetul și începe sărbătoarea primăverii, seninul vieții. Conform planificării, elevii din clasa a V-a au studiat zilele acestea personificarea, un procedeu artistic prin care li se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și au primit ca temă să alcătuiască o compunere în care să personifice elemente ale naturii într-o zi de primăvară. Câteva din compunerile
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
unde este reședința lui de vară? Unde își petrece el sărbătorile de iarnă? La Sinaia. Unde este Sinaia? Pe Valea Prahovei. Luăm o hartă și mergem acolo și prospectăm piața imobiliară. Veți observa că toate casele au personalitate și o personificare. Nu poți să nu le vezi, să nu le distingi. Majoritatea au trimitere către arhitectura germană. De exemplu, Opler, ca să-și dezvolte afacerea de la București, și-a construit o casă la Sinaia. Și-a cumpărat un loc la Casino, în
Lansare de carte-eveniment „Sinaia, Orașul Elitelor – Arhitectură și Istorie”, semnată de arhitect Dan Manea [Corola-blog/BlogPost/93227_a_94519]
-
plânge fremătările?” (Cine?). Și adevărat este că, oricât ne-ar încuraja semenii, în asemenea drame rămânem singuri și răvășiți, cu durerile și cu abisurile noastre sufletești. Temerile și disperările care stăpânesc sufletul îndoliat al poetei se topesc în metafore și personificări de mare forță sugestivă, prin cuvinte aparținătoare aceluiași câmp semantic, precum: „mal înflorit de angoase, cărare de spaime, frigul din mine, m-ascunde depărtarea” etc. Apreciem semnificația majusculei, care potențează sensul cuvintelor-cheie, precum: „Cuvântul, Moartea, Viața, Poezia” etc. Poeta pendulează
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
administrează ideea de polifonie la un instrument monodic, ci doar o conturează. Rezultă un fel de boemie componistică fascinantă, dar nesigură, echivalând în mod consolator ipostazele previzibile, academice, tocmai prin funcția charismatică îndeplinită de autor, ca și prin proiecția către personificarea deplină, discursul creator ferecân-du-se în individual. Să fii receptiv! Ca în orice labirint al adevărului, important e traseul, care obligă la viețuirea cu tine însuți, dar și cu alteritatea ta. Astfel, postmodernismul e plin deopotrivă de puseuri originale, inedite, extravagante
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
fost ales membru al Academiei de Științe a U.R.S.S. A trecut în neființă în 1984. MIERCURI, 8 FEBRUARIE JAMES DEAN Au trecut 75 de ani de la nașterea actorului american James Dean. El a rămas în istoria cinematografului ca o personificare a adolescentului dezorientat, neînțeles, nesupus și nefericit, care simte că nu poate comunica cu lumea adulților și preferă să moară. Sex-simbol al anilor 1950, a debutat pe ecran la 20 de ani în 1951 și a decedat într-un accident
Agenda2006-05-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284707_a_286036]
-
să și-l asume. Heidegger observă că lucrurile se petrec în filozofie ca într-un imens iarmaroc. Același lucru se poate spune despre poezia lui Emil Botta. În această ordine de idei, nu întâmplător ni se va părea faptul că personificarea este, poate, cea mai frecventă figură de stil din lirica marelui "Comedianț". Personajele dețin taina unei uzurpări a realului, ele fac parte dintr-un spectacol ratat. Majoritatea personajelor sunt "negative": Neurastenie, Durere, melancolie, Desperare, Spaima-Pădurii, Terorile, Înșelătorul, Piaza Rea, dolenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
caelo) Alteritățile poetului pot îmbrăca o haină ludică, gingașă, efemeră: licuricii, arborii, vântul, "privighetoarea-n sutană", un cuc eremit (v. Confidență) sunt incluși în sfera ludus-ului. Huizinga ne învață: "În orice configurare, de la cea mai sacrală până la cea mai literară (...), personificarea rămâne o extrem de importantă formă de exprimare a minții omenești și în același timp o funcție ludică".2 Poezia este un personaj central, ambiguu, în continuă schimbare a încărcăturii semantice, și totuși rămâne un captator de sensuri, idol sau fantoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
îl anihileze. El se pierde în limbaj (Jankélévitch spune: "Limbajul nostru este în mod natural alegoric"), ratează întâlnirea cu obiectele. Quiditatea lor devine spațiul Însinelui poeziei. Ele sunt "reprezentarea absolutului sau a universului în particular" (Schelling). Creionam mai înainte rolul personificării în lirica lui Botta. Fr. Schlegel descrie arta ca o întrepătrundere a alegoriei și a personificării, pe care le definește astfel: "La baza personificării se găsește imperativul: Să faci spiritual tot ce e sensibil. Al alegoriei: să faci sensibil tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ratează întâlnirea cu obiectele. Quiditatea lor devine spațiul Însinelui poeziei. Ele sunt "reprezentarea absolutului sau a universului în particular" (Schelling). Creionam mai înainte rolul personificării în lirica lui Botta. Fr. Schlegel descrie arta ca o întrepătrundere a alegoriei și a personificării, pe care le definește astfel: "La baza personificării se găsește imperativul: Să faci spiritual tot ce e sensibil. Al alegoriei: să faci sensibil tot ce e spiritual. Cele două împreună redau determinarea artei." Dar personificarea, în poezia Școlarului Durerii, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Însinelui poeziei. Ele sunt "reprezentarea absolutului sau a universului în particular" (Schelling). Creionam mai înainte rolul personificării în lirica lui Botta. Fr. Schlegel descrie arta ca o întrepătrundere a alegoriei și a personificării, pe care le definește astfel: "La baza personificării se găsește imperativul: Să faci spiritual tot ce e sensibil. Al alegoriei: să faci sensibil tot ce e spiritual. Cele două împreună redau determinarea artei." Dar personificarea, în poezia Școlarului Durerii, este un truc de limbaj, o ironie. Și ironia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
întrepătrundere a alegoriei și a personificării, pe care le definește astfel: "La baza personificării se găsește imperativul: Să faci spiritual tot ce e sensibil. Al alegoriei: să faci sensibil tot ce e spiritual. Cele două împreună redau determinarea artei." Dar personificarea, în poezia Școlarului Durerii, este un truc de limbaj, o ironie. Și ironia, știm bine, gândește un lucru și spune altul, deci este o figură alegorică. Personificarea alunecă în alegorie. Ironia personificării este uneori atât de crâncenă, încât devine reversul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
faci sensibil tot ce e spiritual. Cele două împreună redau determinarea artei." Dar personificarea, în poezia Școlarului Durerii, este un truc de limbaj, o ironie. Și ironia, știm bine, gândește un lucru și spune altul, deci este o figură alegorică. Personificarea alunecă în alegorie. Ironia personificării este uneori atât de crâncenă, încât devine reversul incisiv al melancoliei: Astăzi nu vă acord audiență, desperare, desamăgire, legiuni crâncene ale morții. Treceți pe-aici altădată, niciodată și depuneți galante carta de vizită. (Vacanță) Personificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spiritual. Cele două împreună redau determinarea artei." Dar personificarea, în poezia Școlarului Durerii, este un truc de limbaj, o ironie. Și ironia, știm bine, gândește un lucru și spune altul, deci este o figură alegorică. Personificarea alunecă în alegorie. Ironia personificării este uneori atât de crâncenă, încât devine reversul incisiv al melancoliei: Astăzi nu vă acord audiență, desperare, desamăgire, legiuni crâncene ale morții. Treceți pe-aici altădată, niciodată și depuneți galante carta de vizită. (Vacanță) Personificarea este apanajul jocului, ale-goria ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Personificarea alunecă în alegorie. Ironia personificării este uneori atât de crâncenă, încât devine reversul incisiv al melancoliei: Astăzi nu vă acord audiență, desperare, desamăgire, legiuni crâncene ale morții. Treceți pe-aici altădată, niciodată și depuneți galante carta de vizită. (Vacanță) Personificarea este apanajul jocului, ale-goria ține de limbaj. Din limbaj se naște versul, atunci când cuvintele se produc "pentru ele însele", când vorbirea se află "trimisă înapoi în ea însăși". Din același limbaj se naște teatrul, când cuvintele se produc în afara lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca indivizi, ci identificați cu Viul unic, în beția creatoare din care noi ne întemeiem. "De când omul este om, el a cunoscut prea puțin bucuria. Iată, frații mei, păcatul nostru original". Dionysos, un simbol fundamental în gândirea poetică nietzscheană, constituie personificarea eternei Creației de sine și eternei Distrugeri de sine ale universului în mersul către absolutul Ființei. El este Geniul inimii, adică mijlocitorul dintre Dumnezeu și sufletul omului. Este Eternul-Activ purtând umanul sub toate formele sale către Dumnezeu. Este Servitorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aceste decizii. Conceptul de rea-credință elaborat de Sartre reflectă într-o bună măsură modalitatea în care deciziile sunt luate. Cred că în privința hotărârilor oamenilor trebuie cercetată atent nașterea sensului, logica fiind doar unul din elementele ce intervine în ivirea acestuia. Personificarea dă seama de prinderea noastră în modul uman de a înțelege, ne arată ceea ce înseamnă a lumi. A atribui caracteristici omenești lucrurilor indică mai curând dorința de a le aduce la modul curent de înțelegere. Apariția științei a limitat considerabil
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai curând dorința de a le aduce la modul curent de înțelegere. Apariția științei a limitat considerabil utilizarea acestui procedeu; acum tindem să vedem mai curând formule în lucruri; iar aceste formule sunt construite dintr-o perspectivă utilitară. Limitarea utilizării personificării reprezintă o îngrădire a recursului la poezie; deci apariția științei înseamnă mai puțină poezie. Încă un părinte pe care știința și l-a înghițit: poezia. Avem obișnuința de a ne proiecta "lumi" indiferent de situația în care ne-am afla
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
numai după apariția ultimului volum, al 61-lea, din Scrieri. Așa cum am afirmat în câteva articole publicate până acum, niște indivizi de ambe sexe, cu ale căror nume nu vreau să mai mânjesc hârtia, pe care-i consider doar niște personificări ambigene ale politicăriei bolșevice, ale dușmăniei, ale imposturii și ale prostiei, încrucișându-și însușirile specifice și combinându-le, mi-au interzis prin felurite mizerabile tertipuri, după trecerea Dincolo a lui Tudor Arghezi, dreptul de a continua ediția Scrieri, drept dobândit
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
felurite mizerabile tertipuri, după trecerea Dincolo a lui Tudor Arghezi, dreptul de a continua ediția Scrieri, drept dobândit de mine printr-o devotată colaborare cu poetul vreme de treisprezece ani. Interzicându-mi mie s-o continui, au continuat-o ele, personificările menționate, așa cum nu s-au priceput. Dar pentru că în România, când e vorba de calitatea unei lucrări, a rămas valabilă vechea lozincă a minimei exigențe, „merge și-așa!” - o invitație leneșă la indiferență -, ediția Scrieri „merge și-așa”, mai ales
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
etc.). Mai târziu N. Davidescu îl va contesta pe Caragiale pentru inaderența lui presupusă la spiritul românesc ("cel din urmă ocupant fanariot"). în vremea noastră N. Breban îl contestă etic și estetic pe Caragiale, în care vede ca om o personificare a "miticismului", iar ca scriitor un autor de "schițe penibile" și de comedii ușoare, lipsite de problematică. în Jiquidi, spre a ajunge în sfârșit la el, chestiunea confruntării nord-sud și subiectul Caragiale sunt aduse nu odată în discuție de personaje
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]