240 matches
-
și ideea răului opusă binelui suprem. Marele gânditor rus Nicolae Berdiaev descoperă în opera scriitorului o dualitate a răului: răul metafizic și răul lăuntric. Nichifor Crainic relevează alte aspecte malefice: răul imanent pe care îl descoperim în om și răul personificat în diavol (prezent într-o lumină echivocă). În analiza psihologică a eroilor lui Dostoievski in care se întrupează duhul răului, primul aspect care se descoperă și pe care-l îmbracă aceștia este orgoliul și invidia. Orgoliul lor constă tocmai in
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
de ce ochii mei aruncă diezi în coasta de-acum secetoasă voi închina trecerea prin foc fără să clipesc pot face zâmbetul candelabru în el se vor juca ninsori de vară tragerea la sorți va avea loc spre ieșire scrumul pânzelor personificate e tot acolo în stânga ta am promis că voi respecta canoanele hașurate de timp colecția mea de ferestre nu poate fi prădată nici umărul tău nu rezistă efectului de rană din când în când un fenomen ludic își face loc
DARK de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365313_a_366642]
-
câte-un licurici,/Potirul lor de porțelan acum/ Își strânge-n umbre focul licărit./ Lalele stinse din odaie fug.” (Lalele) În poezia „Lalelele” poeta americană Sylvia Plath aflată pe un pat de spital are o viziune sumbră asupra lalelelor care personificate devin amenințătoare, agresive și devoratoare. Laleaua a constituit obiect de inspirație și pentru pictori români și străini precum: Henry Matisse, Claude Monet, Pierre Auguste Renoir, Ștefan Luchian, Theodor Pallady. Tabloul „Lalele” al lui Henry Matisse, prin verticalitatea ansamblului, cât și
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
iubitei, contemporanilor, tatălui (“nu-mi uit apartenența de bun creștin la sângele tău tată/... // te recunosc după cum râzi din haita de figuri de ceară// vin să-mi alătur fatalitatea de fatalitatea ta sperând să fim unul ...”), confraților, divinității ori morții (personificate) și chiar poeziei (“stihie grațioasă”, ale cărei “frisoane carnale” aduc în minte tinerețea “voluptuoasă”). Femeia iubită și moartea, personaje emblematice ale discursului, se află în relație antonimică: “...mă chinuiam să te strig/ să vii să-mi alungi o presimțire / înainte de
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
termeni și diferențele mari dintre ei. Pe când adăpostirea reprezintă un dat natural, locuirea implică efortul creator. “Legea morală nu poate fi obținută inductiv”, ne va fi demonstrată în paginile următoare, printr-o multitudine de exemple. În finalul capitolului legile sunt personificate; ele prind corp și vorbesc ca niște ființe aievea și se manifestă printr-un comportament complex și diferențiat, în funcție de “partenerul” cu care au de-a face. Capitolul al treilea, Ordine, libertate, timp, pune în dezbatere subiecte privitoare la lege și
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ZIUA CITITORULUI // VEȘNICIA SCRIITORULUI Autor: Mioara Timofte Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ZIUA CITITORULUI Mit, luna octombrie a mărturisit timpului cea mai frumoasă sărbătoare personificată magic în ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile tari ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipa lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ion C. ȘTEFAN ”Icoanele toamnei” Apariția unei cărți de versuri semnată dedoamna Elisabeta Iosif, reprezintă o sărbătoare de lumină spirituală și de triumf al cuvintelor alese, personificate și învăluite în sentimente nobile, pentru a putea să se adreseze direct sufletelor noastre de cititori iubitori de frumos. Prezență activă, totuși discretă și rafinată, în lumea literară bucureșteană, directoarea revistei culturale „Cetatea lui Bucur,” de reală valoare literară și
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
nimeni să-i mai intre-n voie Și-a avut norocul de-a găsit pe Zoe, Care-i rabdă toate de când l-a luat. Că desigur altă nu l-ar fi răbdat Nici măcar o lună, insă biată față Este bunătatea personificata! Că-nainte Zoe până nu-l luase A respins partide mult mai serioase: Jorj Athanasiu, când era flăcău... Goldman de la Credit... Guta Popândău, Angrosist de vinuri, o partidă rară Și cu care Mișu nici nu se compară Toți cu situații
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
Acasa > Cultural > Marturii > AM VĂZUT...PIANUL "VIU"! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului L-am văzut, era pianul personificat, autentificat și transfigurat viu prin simbioză, într-o ființă vibratilă, euforică aflat sub simpla ‘implementare sensibilă a doamnei Nicoleta Luca-Meițoiu, care se pare că îi cunoaște întreaga ‘personalitate' și mai ales sensibilitatea, determinându-l să se exprime. Acel pian devenit
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
simple, tandre, adresându-se ca unei ființe iubite, mamă, soție, fiică: “ Țara mea”, “scumpa mea”, “mândra mea”, îi sărută obrăjorii cu dor, îi șterge lacrima, ar vrea să îi anine o stea în păru-i nins de viorele. Chipul țării personificate este aureolat de flori, de stele și iubire. Dorința poetului este ca imaginea idealizată a patriei să devină nemuritoare: “Mulți ani! Mulți ani, de ziua ta!...” În poezia “Dor de sat” dragostea poetului se îndreaptă spre satul natal, care din cauza
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
-i depășește pe zei. ”O vrajă nemisterioasă,/curată ca seninul” (Nepăcate) Asumarea dragostei și a urmărilor ei. Să săruți o fată, al dracului păcat!!! De neiertat! Și nici o spovedanie, nici”cădelnițat de popă”nu-l poate dezlega. Frumoase versuri! Luna personificată vine când nu vrei și pleacă tot așa; un pic rea, mai degrabă curioasă, șireată, ” Vine, pleacă;” ne luminează răsfoind timpul, dar ”se coboară, iarba-mi calcă”. Asta-mi place. O și văd călcând pe vârfuri, să nu-și ude
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
de substanță, de sensuri vădite sau ascunse. Se remarcă și aici, tema făcliei, a luminii izvorâte din adâncul de sine: „În viața poetului / Nu vine niciun porumbel, / Nici o ramură de măslin. / Doar o făclie / Pâlpâie / Doamne, ce ploaie!” Motivul Soarelui personificat este evident în poemul „Picior de plai”: „Soarele își saltă un ochi (și se pierde) / În porumbul de la marginea satului./ Soarele se ridică indiscret într-un cot, / În câmp soarele mângâie boabele de struguri / Se coc în ele nunțile satului
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
fi în stare să dea totul pentru o foaie și un creion (și asta este minunat, căci lasă sufletul său liber să creeze) . Atunci lucrurile din jur prind contururi ciudate, obiectele materiale se evaporă, iar o ființă splendidă (sufletul autorului personificat) transformă stările în idei scrise pe hârtie . Realitatea este transpusă, devenind dintr-o dată volatilă . Lumea capătă noi sensuri date de mintea scriitorului . Acesta este blestemul artistului . Blestem!?, poate te întrebi de ce blestem... Ei bine blestem pentru că atunci când muza îifulgeră mintea
POVARA SCRIITORULUI... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350751_a_352080]
-
imaginația mea bolnăvicioasă, aflată într-o continuă escaladare de piscuri amețitoare, de neatins în condiții normale. Calmul indus miraculos prin aceste “intervenții” cu putere aproape hipnotică a fost pentru mine “panaceul” salvator, când în realitate tonica lor prezența, prestanța simplității personificate - la care eu doar râvneam - îți aduc licărul de claritate și echilibrul atât de necesar în cumpenirea lucrurilor, plusul energetic de care te simțeai dintr-o dată deposedat, cheltuit cu nechibzuință în atâtea înverșunări de prisos, nici măcar adiacente scopului cu care
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
roz”, „verdele spart”, „albul spumei urmat de violet”, „geana albastrului” (Mistice jocuri), o contemplare diacronică ce dezvăluie un soare când la apus, când „în căușul palmei”, când „plin de nemurire”, o sumă igenuă de autoidentificări cu elemente ale naturii care, personificate, se joacă unele cu altele „mistic” și „imponderabil”. Poeta își face astfel o autobibliografie în care include seceta, ecoul, ploaia (Incantație), galbenul toamnei (Orizont imponderabil), combinându-le cu percepții auditive de înaltă frecvență: aude „note eminesciene”, „cântul naturii”, „note astrale
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
nouă și pe astea le avem acasă. A mai rămas factorul emoțional. Din punct de vedere emoțional, niciunul din noi nu e capabil să renunțe complet la România. Ce are locul ăsta de ne ține așa de legați de el? Personificată, România e ca un soț care te bate. Parcă nu îți vine sa îl părăsești, dacă se schimbă totuși? Dacă face cum a zis de atâtea ori și de acum înainte va fi totul bine? Au trecut 5 ani, iar
Ce ne leagă atât de tare de România?! Suntem de 5 ani plecați în străinătate și zilnic ne întrebăm dacă nu e mai bine să ne întoarcem acasă () [Corola-blog/BlogPost/338379_a_339708]
-
iar din când în când o privesc cu o duioșie ciudată, ca și cum nu mi-ar aparține și aș compătimi curios - în nota observațiilor de mai sus - mâna altuia. Dar e ok, o să ne petrecem tot restul vieții împreună (poate că personificatul ăsta e mecanismul meu de apărare), așa că o să avem timp berechet să lucrăm la relația noastră. Adriana, 27 Are Gogol o povestire în care, într-o dimineață bizară la Sankt Petersburg, un anume Kovaliov se trezește fără nas: plecase în
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... () [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]
-
altul... În plus - Steagul Roșu e pe ducă. Cu toate sporturile. Și vârstele. Nu are bani. Înseamnă că fiecare trăiește, și mănâncă. Nu mă întreba din ce știință, educație și prestație. Lumea de pe stradă mi se pare o mișcare entropică personificată. Îmi pare bine că mai pot să-ți scriu de pe lumea asta. Dincolo, n-aș mai apuca, când ne vei invita, pe la tine, iar. Ca să ne oferi, de toate. Maximă sănătate, Și ai grijă de noi, Și de departe. Partajează
Scrisoare din Brașov. Impresii de călătorie, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339263_a_340592]
-
poezia Dorința cu mireasma lui învăluitoare pe îndrăgostiți:” Adormind de armonia/ codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ or să cadă rânduri, rânduri.” Poetul închipuie florile de tei troienindu-se deasupra iubiților fericiți. Nelipsit în scenariile eminesciene, teiul personificat este simțit ca o pavăză ospitalieră de către îndrăgostiți abia sosiți:” Și pe teiul nostru întreabă,/ Cine suntem? stau la sfaturi;/ Eară gazda noastră zice/ Dându-și ramurile -n lături:/ O priviți-i, cum visează/ Visul codrului de fagi,/ Amândoi ca
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
Crișu Dascălu: A înțelege altfel sinele de Dan Ionescu Pe limba veritabilă a sufletului vorbește Crișu Dascălu în volumul de lirică Algonauții (ed. David Press Print, Timișoara, 2011), autodefinindu-se un monstru lexicofag, al cărui habitat (personificat) are teama de a nu pieri în apetitul celui pe care-l găzduiește. Lipsa oricărui simbol de comunicare din primul poem, Floarea darurilor, ar sublinia și calitatea deosebită a gânditorului, de a nu avea nevoie să iasă în lume, pentru
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
TOAMNEI” CRONICĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. Ion C. ȘTEFAN ”Icoanele toamnei” Apariția unei cărți de versuri semnată dedoamna Elisabeta Iosif, reprezintă o sărbătoare de lumină spirituală și de triumf al cuvintelor alese, personificate și învăluite în sentimente nobile, pentru a putea să se adreseze direct sufletelor noastre de cititori iubitori de frumos. Prezență activă, totuși discretă și rafinată, în lumea literară bucureșteană, directoarea revistei culturale „Cetatea lui Bucur,” de reală valoare literară și
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
de-o rară expresivitate: „Ai venit din lumină. Ai fost ca zarea ... Citește mai mult Ion C. ȘTEFAN”Icoanele toamnei” Apariția unei cărți de versuri semnată dedoamna Elisabeta Iosif, reprezintă o sărbătoarede lumină spirituală și de triumf al cuvintelor alese, personificate și învăluite în sentimente nobile, pentru a putea să se adreseze direct sufletelor noastre de cititori iubitori de frumos.Prezență activă, totuși discretă și rafinată, în lumea literară bucureșteană, directoarea revistei culturale „Cetatea lui Bucur,” de reală valoare literară și
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
stelarCe dominau cu sfințenie regeascăPeste cingătoarea făcută inelși sprijinită pe coapsele... XII. ZIUA CITITORULUI // VEȘNICIA SCRIITORULUI, de Mioara Timofte, publicat în Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016. ZIUA CITITORULUI Mit, luna octombrie a mărturisit timpului cea mai frumoasă sărbătoare personificata magic în ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile țări ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipă lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
tale ce înnobilează tristețea cu credința și înserarea cu încredere, urcându-le pe o muchie de lumină unde numai sentimentele pure veșnicesc prin poezia din ele. Citește mai mult ZIUA CITITORULUIMit,luna octombrie a mărturisit timpului cea mai frumoasă sărbătoare personificata magic în ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile țări ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipă lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
încâlcită în palmele serii”(„Culori în iubire”). Natura eternă, în contrast cu efemeritatea omului, timpul ireversibil formează substanța lirică a volumelor. Regretul devine vizibil: „O, timpul nu dispare, se grăbește/ Sub leagăne de frunze în mișcare...” („Gânduri de toamnă” - „Culori în iubire”). Personificat, accentuează sentimentul de iubire. Nostalgia Liei Ruse se conjugă, desigur, cu timpul ireversibil care devine obsedant. Conștientă de efect, se cufundă în jocul ce o atrage („Cuvinte de dor”). Trecerea timpului îi dă o dispoziție meditativă, dar în raport cu el rămâne
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]