128 matches
-
interne și externe oferă un aparat teoretic pe care îl putem folosi atunci cînd încercăm să rezolvăm probleme de interpretare similare. 5.4.3. Perspectivizare subînțeleasă în opera lui Dickens În literatura în proză a secolului al XIX-lea, stilurile perspectival și aperspectival încă nu erau în general diferențiate în mod conștient. Romanul Madame Bovary al lui Flaubert a fost deschizător de drumuri în acest sens. Romanul din literatura engleză nu a ținut pasul cu Flaubert înainte de ultimele opere ale lui
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și forme de perspectivizare mai sofisticate. Într-adevăr o asemenea perspectivizare incipientă se limitează în primul rînd la incidente particulare sau la scurte secțiuni ale unui roman și oferă mai degrabă o intensificare episodică decît o aranjare consecventă a firului perspectival pentru întregul roman. Dickens se apropie cel mai mult de o tehnică a punctului de vedere consecventă atunci cînd pune un narator nepersonalizat să prezinte o întîmplare ca și cum ar fi fost el însuși prezent ca martor invizibil. Prezentarea lumii interioare
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
roman neterminat al lui Dickens, Misterul lui Edwin Drood, cu perspectiva sa strict internă, este un caz special și foarte interesant. Am putea deduce din această perspectivizare, deosebit de evidentă la începutul romanului, faptul că Dickens experimenta un nou stil narativ perspectival înainte de a muri. Se presupune că a fost influențat de poveștile polițiste ale lui Wilkie Collins, în care natura conținutului necesită perspectivizare mai accentuată. Aceste observații legate de perspectiva din proza victoriană au pornit de la acele forme de perspectivizare caracteristice
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a muri. Se presupune că a fost influențat de poveștile polițiste ale lui Wilkie Collins, în care natura conținutului necesită perspectivizare mai accentuată. Aceste observații legate de perspectiva din proza victoriană au pornit de la acele forme de perspectivizare caracteristice romanului perspectival modern. Operele reprezentative pentru curentul stilistic aperspectival definit la începutul acestui capitol folosesc de asemenea anumite tehnici de control al simpatiilor cititorului, care pot fi, într-un fel, regăsite în tehnicile narative perspectivizante. Un colind de Crăciun este o narațiune
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
îndemînarea narativă a lui Dickens nu poate ascunde în întregime faptul că o scenă în care se trage cu urechea ca aici este un substitut temporar. Astfel de soluții rezultă în analiza finală dintr-o înțelegere prea îngustă a necesităților perspectivale și a posibilităților situațiilor narative la persoana întîi. Această neînțelegere constituie, de asemenea, baza pentru multe discuții critice legate de forma la persoana întîi. Trebuie să fiu de acord cu Hamburger cînd aceasta contrazice opinia lui Georg Misch conform căreia
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
orbilor. Moartea singuratică a lui Gerald în zăpada munților Tyrol din romanul Women in Love este, de asemenea, redată într-un mod personal-auctorial similar. Am arătat în altă parte prin prezentarea făcută de Faulkner pentru moartea lui Hightower că problema perspectivală poate rezulta din acest fel de prezentare, mai precis din tranziția de la perspectiva personală internă la cea auctorială externă 524. Narațiunea lui Porter intitulată The Jilting of Granny Weatherall combină ambele elemente aflate aici în discuție, alternarea referinței la persoanele
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
noi generații de cercetători, dar și mijloacele în care cercetătorii și-au făcut cunoscute rezultatele muncii lor (cărți, reviste, reuniuni internaționale etc.). Ea trebuie sa cuprindă, deopotrivă, reușitele și erorile sale. Orice alt cuprins reduce istoria sociologiei la una parțială, perspectivală, esențialmente incompletă, dar necesară dacă îndeplinește obiectivul pe care-l propune autorul. Mai există însă un aspect care nu trebuie scăpat din vedere pentru că el complică și mai mult elaborarea istoriei sociologiei fără cusur. Sociologia își extinde aria de interes
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
și reconstrucție, al realităților sociale (inclusiv cele de gen) și deci a posibilității de modelare, în timp, a instituțiilor naționale și internaționale și a identității lor, mai ales în sensul integrării diferențelor de gen și a unor valori ambigene. Feminismul perspectival (standpoint) este astăzi una dintre cel mai bine reprezentate linii de cercetare feministă în Relațiile Internaționale, axată pe evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a fost el definit și teoretizat până în acest moment. Feminismul perspectival consideră
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
Feminismul perspectival (standpoint) este astăzi una dintre cel mai bine reprezentate linii de cercetare feministă în Relațiile Internaționale, axată pe evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a fost el definit și teoretizat până în acest moment. Feminismul perspectival consideră că identitatea istorică, socială, de gen a autorului, a teoreticianului, influențează modul de teoretizare. Identitatea masculină a tuturor autorilor din Relațiile Internaționale constituie una dintre explicațiile faptului că atât disciplina, cât și realitatea internațională sunt înțelese și proiectate confom
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
influențează modul de teoretizare. Identitatea masculină a tuturor autorilor din Relațiile Internaționale constituie una dintre explicațiile faptului că atât disciplina, cât și realitatea internațională sunt înțelese și proiectate confom unei viziuni masculine asupra lumii. O observație este crucială aici: feminismul perspectival nu afirmă că realitatea internațională este proiectată conform viziunii bărbaților luați ca indivizi, ci spune că ea este reflecția, pe plan extern, a unor constructe teoretice consacrate în teoria politică clasică, infiltrate de caracteristicile-prototip ale masculinității și apoi prezentate ca
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
sau potențiale mame ale soldaților, simbolul căminului, al păcii și al tradițiilor, eroine caritabile, soțiile diplomaților sau, rareori, decidenți masculinizați într-o lume accesibilă și inteligibilă doar bărbaților excepționali, oameni de stat (vezi exemplul Margaret Thatcher, doamna de fier). Feminismul perspectival reprezintă un curent teoretic complex în care preocupările despre ceea ce există în Relațiile Internaționale se îmbină cu preocupările despre cum putem cunoaște ceea ce există. Alături de unele scrieri ale feminismului teoriei critice, este un alt curent care parcurge toate cele trei
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
făcută dintr-un punct de vedere și de cunoaștere asumat al femeilor și se centrează pe femei, cu valorile lor, existențele lor și modul în care ele au existat dintotdeauna întrețesute în lumea internațională, dar invizibile. Experiențele pe care feminismul perspectival construiește o cunoaștere alternativă a internaționalului, care alcătuiesc agenda sa specifică de cercetare, vizează în principal reteoretizarea independenței/ dependenței, a subordonării, a excluderii, a invizibilității, a puterii sau a lipsei ei, plecând de la asumarea identității feminine a teoreticienelor, a experiențelor
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
plan mai larg și a valorilor recunoscute ale universului feminin, precum valoarea relaționării, experiența dependenței în ambele posturi, de subiect și obiect, de exemplu, în calitate de soție și mamă simultan. Pentru a rezuma una dintre liniile de argumentare importante ale feminismului perspectival, J. Ann Tickner, una dintre primele și cele mai reputate autoare feministe din domeniul Relațiilor Internaționale, afirmă în cercetările sale că universul feminin este unul relațional prin definiție, nicidecum competitiv sau dihotomic. Teoretizarea lumii internaționale dintr-o asemenea perspectivă, relațională
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
perspectivă, relațională, a necesității și inevitabilității raporturilor cu celălalt (stat, organizație, țară vecină) pentru propria existență, prin opoziție cu lumea eminamente conflictuală a teoriilor consacrate, poate avea un impact semnificativ asupra teoriilor și practicii internaționale. O altă contribuție a feminismului perspectival este chestionarea metaforei starea de natură din teoria politică clasică și contestarea implicațiilor profunde și numeroase pe care aceasta le-a avut asupra teoriilor internaționale. În acea etapă anistorică, originară, imaginată de teoreticieni politici clasici precum Hobbes, Locke, Rousseau, oamenii
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
sunt judecând în ansamblul unei vieți umane, dar și în ansamblul unei colectivități mai degrabă stări de excepție decât regula. În mod similar, autonomia totală a unui stat este astăzi aproape o imposibilitate pe plan politic, economic, social, cultural. Feminismului perspectival i se datorează una dintre cele mai serioase construcții teoretice pentru regândirea conceptului de securitate și a securității naționale ca obiectiv fundamental al statelor. Înțeleasă în linii mari ca siguranță și stabilitate a unui stat, asigurată prin puterea de care
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
defensive, securitatea unui stat este exact sursa insecurității celorlalte state. Nu putem vorbi așadar despre securitate internațională câtă vreme statele concep și asigură securitatea națională prin mecanisme care generează și alimentează insecuritatea altor state. Din punctul de vedere al feminismului perspectival, securitatea trebuie văzută ca un bun colectiv, cu componente interdependente. Dacă un stat își realizează securitatea pe seama insecurității altor state, va exista întotdeauna posibilitatea ca distribuția de putere, de forță, să se schimbe. Securitatea și insecuritatea vor fi două fețe
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
necesare pentru existența și bunăstarea cetățenilor lui, de ambele sexe, și le alocă sectorului militar, accentuând spirala insecurității (pe plan internațional) și sacrificând bunăstarea populației (pe plan intern). Poate cea mai interesantă și importantă linie de cercetare deschisă de feminismul perspectival rămâne regândirea conceptului de putere și a implicațiilor acesteia asupra practicii relațiilor internaționale. Plecând de la experiențele existențiale ale femeilor, de la capacitatea grijii, transformată în etică a grijii, precum și de la realitățile interdependenței (umane și, extins, statale), feminismul perspectival propune substituirea puterii
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
deschisă de feminismul perspectival rămâne regândirea conceptului de putere și a implicațiilor acesteia asupra practicii relațiilor internaționale. Plecând de la experiențele existențiale ale femeilor, de la capacitatea grijii, transformată în etică a grijii, precum și de la realitățile interdependenței (umane și, extins, statale), feminismul perspectival propune substituirea puterii coercitive cu puterea coactivă. Puterea exercitată asupra celuilalt poate fi transformată în puterea de a face ceva împreună cu celălalt, care să aducă beneficii reciproce și să cimenteze o relație de putere împărtășită. Este un pas conceptual care
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
împreună cu celălalt, care să aducă beneficii reciproce și să cimenteze o relație de putere împărtășită. Este un pas conceptual care poate duce la deconflictualizarea domeniului Relațiilor Internaționale, la regândirea legăturilor dintre comunități, state, umanitate în ansamblu (iar aici orice feministă perspectivală are în vedere inclusiv comuniunea cu generațiile care vin, tocmai în spiritul grijii și al relaționării). Un pas mai departe în inventarea unui concept alternativ de putere este realizat prin postularea puterii proactive, adică a puterii de a da putere
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
cercetării. A treia categorie reunește acele lucrări care transgresează criticile sau le duc mai departe, pentru a propune reteoretizări coerente, fundamentate ale realității internaționale și, chiar mai mult, pentru a genera procese de inovare a practicilor, actorilor și regulilor. Feminismul perspectival, feminismul de inspirație marxistă și cel constructivist sunt cele care au tatonat depășirea criticii în direcția propriei construcții alternative și a transformării. Contribuțiile la această a treia categorie devin, în acest stadiu al subdomeniului, cele mai promițătoare, mai inovatoare și
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
alternarea vocilor narative - scrisorile doamnei T. / amintirile lui Fred Vasilescu, scrisorile lui Ladima / comentariile, zgomotoase ale Emiliei, interioare ale lui Fred, însoțite, toate, de observații și disertații teoretice ale autorului- conferă operei un dinamism de natură centrifugă, amintind de multiplicitatea perspectivală și secvențialitatea arhitectonică din Legăturile primejdioase. Numai că, în vreme ce scrierea lui Laclos poartă pecetea unor tipare retorice recunoscute și acceptate - pe care autorul, în aparență absent, le folosește pentru a conduce din umbră acțiunea -, romanul lui P. afirmă preeminența subiectivismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
semnificativ îl arată pe Jackson Pollock (Jack the Dripper, nu Jack the Ripper!) stropind cu vopsea, nu pictând cu migală, suprafețe mari de pânză. Pollock (1912- 1956), la fel de tumultuos în viață ca și în acțiunea sa împotriva picturii reprezentaționale și perspectivale, simțind probabil că nu avea mult timp la dispoziție, a căutat să dezlănțuie noi forme de expresie și să elibereze emoția creativă de tiparele tradițiilor artistice, în gesturi extreme de anxiety of influence, pentru a folosi sintagma și teoria lui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
matissiene este ilustrată în tabloul intitulat La Conversation. Aici codificarea cromatică și tonală a perspectivei atmosferice este diferită de aceea din sistemul semi simbolic în care roșul și umbra inspiră aproapele, albastrul și strălucirea departele și verdele distanța intermediară. Ordinea perspectivală este evident răsturnată. Albastrul constituie cromatica unor obiecte din planul apropiat ca peretele și fotoliul, roșul este rezervat figurilor mai îndepărtate, ca plajele verticale și orizontale care accentuează cadrul ferestrei și mărcile cromatice evocând florile plutitoare, iar strălucirea este atașată
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și cu logica ireductibilă a fiecărei tradiții , putem presimți diferența de nivel dintre formele sub care transcendentul se comunică și natura lui de neîngrădit, incomprehensibilă. Putem aproxima astfel distanța verticală care, despărțindu-ne de el, ne interpelează. Pluralismul și condiția perspectivală încrederea în diversitate în modernitatea tîrzie, unitatea pare să-și fi pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de cînd lumea, în mentalitățile vechi și chiar pînă la mijlocul secolului XX, i se preferă astăzi multiplicitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
confrunta, fără o instanță de autoritate care să le domine, căci statul nu este decît garantul pentru desfășurarea în condiții de legalitate a întîlnirii lor. Iată o situație care ne îndeamnă să concepem individul nu drept centru, ci drept centru perspectival : creator al unei perspective asupra realului, organizîndu-l potrivit propriului punct de vedere, unificator și totodată parțial. De altfel, în Renaștere, inventarea și celebrarea individului au fost însoțite ori chiar pregătite de inventarea perspectivei, de gîndirea și reprezentarea (multi)perspectivală a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]