150 matches
-
Bătrâna Iarnă într-o zi s-a dus Cu furca-n brâu și-n mână cu un fus, La gât punându-și nori șiraguri, Lăsând în urmă verzi meleaguri. S-a dus torcându-și caierul de nea În nordu-ndepărtat de peruzea, Pe nas cu ochelari de gheață, Brumând pășuni în dimineață. Plecarea ei i-a bucurat pe toți: Părinți, bunici, nepoate și nepoți; Sunt sigur, nimeni n-o să creadă, A plâns doar omul de zăpadă!... Referință Bibliografică: BĂTRÂNA IARNĂ / Gheorghe Vicol
BĂTRÂNA IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373694_a_375023]
-
amândoi rămânând unul ca un mit între soare și lună; mă pasc liniști și neliniști când sap în rana deschisă și încă mai aud vorbind sângele meu prin seva și vânturile vieții despre zâmbetul tău de floare cu ochii de peruzea, rătăcim mereu printre cuvinte spre recele alb al lunii, și ochii tăi, și mâna ta, și sufletul tău mă umilesc când cade amurgul și psalmii curg pustii ca o apă lină pe un prund plin de grohotișuri peste toate nopțile
POEM CU PARFUM DE LILIAC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384991_a_386320]
-
de uitare, Talazurile-n tânguire Îmi dau o caldă-mbrățișare, O lungă clipă de-amăgire. Trezită-aș vrea să fiu din vise, Dar briză mării nu mă lasă. Pătrund în ale ei abise, În dulcea sufletului casă. Două sclipiri de peruzele Îmi spun, ce ochii tăi n-au zis: -Tu nu te da dorinței mele... Căci nu te simt în ast' abis! Parfumul tău adus de vântul Ce vine dinspre răsărit, Îmi poartă-n largul mării gândul, Când lacrima mi-a
PIERDUTĂ-N VALURILE MARIII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385011_a_386340]
-
coerent, ca un adevărat profesionist bancar condițiile conversiei, el ascultă cuminte ca un școlar, dar privirea i s-a lipit că o ventuză de aceste buze ispititoare care pronunță fraze adecvate specialității și sistemului. Și mai departe irisul ochilor de peruzea, explorează gâtul bronzat al tinerei și ajunge la rădăcina sânilor care se zăresc prin decolteul bluzei orange. Cuvintele ei alunecă aidoma unor perle bine șlefuite, pe un șirag catifelat, invizibil. Cu adevărat veștile sunt încurajatoare și finalmente lui îi va
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
gânduri 'n-al zborului mister, Prin bolta-nstelată din nou chemată, Plutesc printre aștrii,prin caldul eter, Cătând iubirea-n viață...zbuciumată! Și m-am oprit în zborul meu pe iarbă Printre luceferi în chip de lucurici, Două sclipiri de peruzele-ntreabă De ochii mei..." -Mai sunt așa zburdalnici?" În zborul meu prin bolta înstelată Talazul mării îl auzeam strigând, Chemată spre apa înspumată Divinul vis celest...întrerupând. Cu aripa frântă de vis, Condorul, Plutește la marginea nopții ușor, Zorii de
ZBORUL MEU de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383340_a_384669]
-
desprindă, le fixez în chei de succes. • Săgețile de lumină În spate ai multe anotimpuri prinse-n clame grele, iar dragostea nu are vârstă. Pe câmp ne-am pierdut pentru o clipă pe brazda iubirii. Ochiii mei să-i faci peruzele, buzele fructe coapte, râvnite de păsări migratoare. Norii de pe bolta cerească se îndrăgostesc... De dorul lor plâng săgeți de lumină cuibărindu-se în rădăcină. Referință Bibliografică: Cetatea Albă / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI
CETATEA ALBĂ de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362803_a_364132]
-
Acasa > Strofe > Timp > VECHIME Autor: Lorena Georgiana Craia Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Timpu’-nvârte-n carusel Peruzele în duel; Noaptea nopților prelinge O lumină, ce mă stinge. Scriu cu alb din călimară Cât îți sunt eu de amară; Din creion și rumeguș, Te împing pe repeguș. Patul stă ca o peluză Și, cu perna la ecluză, Își
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
Te împing pe repeguș. Patul stă ca o peluză Și, cu perna la ecluză, Își primește-n așternut Raza lunii, cât un cnut. „Suflete, faci pantomimă? Nu știai că e o crimă Să te spânzuri de gâtlej, Colăcindu-te în vrej?” Peruzele în duel Pe sub pleoape stau cercel, Eu, cu vocea prea bolândă, Stau, secundă de secundă. Noaptea nopților prelinge Pe prichiciul ce învinge Câte-o ramură de brad. Stele curg și stele cad. O lumină ce mă stinge Se hlizește și
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
primește-n așternut Și cu perna la ecluză, Patul stă ca o peluză. Te împing pe repeguș, Din creion și rumeguș; Cât îți sunt eu de amară, Scriu cu alb din călimară. O lumină, ce mă stinge, Noaptea nopților prelinge; Peruzele, în duel, Timpu’-nvârt în carusel. 23 mai 2016, Constanța Sursa foto: #Woman Writing a #Letter - #Rupert #Shephard #Oiloncanvas, 1939 #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Referință Bibliografică: Vechime / Lorena Georgiana Craia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
pajujul cupidon ce moare, noaptea colină mi-s pernele moi, călăii somnului mă-ngheață sloi, ploaia lovește-n creștet pe copaci, pădurea iar mă-ntreabă :ce mai faci? hai să murim, zice pădurea mea, să ne-ngropăm în flori de peruzea. tu, codrule, renaști în primăvară, eu nu mă mai pot naște a doua oară și codru-mi dă binețe: noapte bună! și toamna-nfiorată cornu-și sună, voi, frunze de argint, hieratice făpturi, de m-ar atinge vraja romanticei păduri, m-a
SINGURĂTATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363204_a_364533]
-
toți norii cei duri. Voi purta cu mine zâmbetul plin, Care doar tu știi să-l dăruiești, Totul va fi limpede ca cerul senin, Eu mulțumit că tu mă iubești. Nu-mi voi simți inima obosită, În ochii tăi de peruzea mă regăsesc, Din orișice parte vor fi priviți, Demonstrează cât de mult te iubesc. Afară plouă, e o primăvară plină, Irișii peste tot în natură au înflorit, Mă bucură originea ta divină, Mereu vei fi ceea ce am prețuit. Referință Bibliografică
PLUTIND PRIN UNIVERS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368033_a_369362]
-
lui și la acea vreme era o huidumă de vreo 1,70 m înălțime, bine legat, dotat, la partea superioară a corpului, cu o scăfârlie ca o ghiulea, numai bună ca acoperiș pentru hornul gâtului. Ochii, de un albastru de peruzea, erau, oarecum, certați, întrucât cel din stânga capului se încăpățâna să privească, strengărește, o idee spre urechea din vecinătate. Pe un chip gol ar părea de-a dreptul sinistră chestiunea cu pricina, însă natura lucrează după regulile ei, așa că, în compensație
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
m-am mutat acolo cu păpușa...” („Desen pe trotuar”); „Am rămas uimită,/ când am rupt o floare/ care, dintr-odată,/ a-nceput să zboare.// Nu știu care-i flutur,/ nu știu care-i floare,/ Fluturii sunt stele,/ stele zburătoare.// Într-o dimineață/ - cer de peruzea -/ au venit trei fluturi/ și-n grădina mea” („Floare zburătoare”). Este superb acest tandem al generațiilor, care demonstrează că talentul nu are vârstă. Prinși în „Anotimpul jocului” Titina Nica Țene și Rareș Chiriac, spre bucuria generală, alcătuiesc o echipă de
VIAȚA CA JOC, JOCUL CA VIAȚA, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU, LA VOLUMUL ANOTIMPUL JOCULUI DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367025_a_368354]
-
Cantec > CLIPA LIMPEDE Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Clipă limpede Ține-mă, în brațe, soartă, Mângâie-mi pe frunte, stele Și în ochii tăi, cu grijă, Pune-mi, numai peruzele! Înflorește-n piept iubirea, Ce din fașă mi-ai promis, Să îmi depăn fericirea Pe aripa ei de vis! Ține-mă, în brațe, soartă, Legănându-mi clipele Să găsesc în ele, poartă, Pentru drumul limpede! Constatare Trecut, prezent și viitor
CLIPA LIMPEDE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367297_a_368626]
-
izbucnind iar în lacrimi și nemailuând deloc în seamă că fardul pe care și-l aplicase cu minuțiozitate mai devreme în vederea cinei, desena dâre negre pe fondul de ten ce până atunci ascunsese bine ridurile din jurul ochilor săi de culoarea peruzelei. În mod paradoxal fața dragă a mamei sale purtând urmele iubirii sale șincere și îndurerate, îi păru mai frumoasă ca oricând. Îi Va lipsi mult privirea aceea ocrotitoare, vorba dulce și plină de bunătate și dragoste a mamei sale. Era
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
purtau mocasini de-un roșu-aprins și rochie de sărbătoare - Unde puntea întâlnea iezerul bărbați mândri purtau mocasini de-un roșu-aprins cămăși din borangic și pantaloni țesuți în casă - Mocasinii cei noi erau pentru-un om cu inel din argint și peruzea ce urma sa-l schimbe pe-un inel cu mărgele Unde puntea întâlnea iezerul De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Viitor din ce este Prezent din ce-a fost Armăsari nemișcați pe arăturile artei ecvestre Urme de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
15 martie 2016 Toate Articolele Autorului La porțile cerești Un străin la porțile cerești Te văd și azi,privind la mine. Nu ești același,nu îmi zâmbești Știindu-mă cu dor-de-tine . În lacrimi ai mărgăritare Din ochi-ți ca de peruzele, Șirag...steluțe-amăgitoare Cărare fac inimii mele. Ea către tine vrea să zboare Printre cărările divine, Să dau a ta înfățișare Iubirii mele Celestine. Si-n melodie cristalină De mijloc tu să mă cuprinzi, Timidă, ca o angelină, În dans feeric
LA PORȚILE CEREȘTI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348541_a_349870]
-
mă atingă nimic! Fii bun, ferește-mă, de rău Și-ajută-mă, să mă ridic! Nimic nou sub soare! Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic! Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele! Doar eu visam un vis unic Cu ochi frumoși de peruzele. Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic! Mi-e timpul martor că demult Doar eu mai plâng, înăbușit Un curcubeu într-un tumult! Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic, Nimic nu s-a-ntâmplat cu noi! Aceleași vise, aceeași sori Aceleași
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
Bătrâna Iarnă într-o zi s-a dus Cu furca-n brâu și-n mână cu un fus, La gât punându-și nori șiraguri, Lăsând în urmă verzi meleaguri. S-a dus torcându-și caierul de nea În nordu-ndepărtat de peruzea, Pe nas cu ochelari de gheață, Brumând pășuni în dimineață. Plecarea ei i-a bucurat pe toți: Părinți, bunici, nepoate și nepoți; Sunt sigur, nimeni n-o să creadă, A plâns doar omul de zăpadă!... Referință Bibliografică: BĂTRÂNA IARNĂ / Gheorghe Vicol
BĂTRÂNA IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350147_a_351476]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZÂMBEȘTE-MI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului zâmbește-mi Zâmbește fată cu ochi de peruzea când verdele te înconjoară ca o mare, te știu că ești acolo-n depărtare, dar sufletul îți e cu mine-alăturea. hai să zburdăm prin codrii plini de soare, să-ți spun povești așa cum nu s-au spus, cu feți frumoși
ZÂMBEŞTE-MI de LEONID IACOB în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361794_a_363123]
-
blând o pune, și dă-i alintul tău ca o minune, deși e-ngemănat cu depărtarea. Zâmbește fata mea, cu ochi ca cerul și îmi trimite zâmbetul pe-o frunză fermecată, iar eu voi spune povești cu-a fost odată ochi peruzea ce-n lume-și duc misterul. Leonid IACOB Referință Bibliografică: zâmbește-mi / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ZÂMBEŞTE-MI de LEONID IACOB în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361794_a_363123]
-
era hoț de buzunare și acostarea de dame. Avea degetele lungi ca de pianist, un chip atrăgător cu un zâmbet permanent. Acest zâmbet le atrăgea pe femei. Era de ajuns să privească o femeie cu ochii săi albaștri ca două peruzele, să zâmbească puțin, să-i arunce damei câteva cuvinte și aceasta era prinsă în pânza de păianjen a cuceritorului. În orașul unde locuise de prin sudul țării era renumit pentru cuceririle sale. Partea cu șutitul din buzunare era un fel
BASIL CUCERITORUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361850_a_363179]
-
rămâne singur-cuc, Codrule, de ce ești trist?, Lasă-mă ca să mă duc. Plec în lumea mea departe, Călător peste pământ, Toamna asta ne desparte Printre ploi și printre vânt. Dorul tău și doina mea, Se-ntâlnesc în primăvară În poieni de peruzea, Să ne cânte la vioară. Și de nu ne întâlnim, Să fii, codrule, cuminte, Că eu nu mai înfrunzesc, Am murit printre cuvinte. joi, 12 septembrie 2013 Referință Bibliografică: codrule / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 986
CODRULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365013_a_366342]
-
neliniștea noastră... Încercase probabil vreodată să definească sentimentele unui cuplu. Când s-a întâmplat asta, în condițiile de acum acest amănunt este lipsit de importanță. * Drumul i s-a întretăiat cu cel al unei blonde cu ochi albaștri ca două peruzele: - Dă-mi voie să te ating, să mă conving că exiști! Surâzătoare s-a apropiat. Atingerile au fost decente. - Exiști, deci trebuie să ai și un nume... - Frosa. - Cum!? Nu cred că am înțeles prea bine. - Frosa, așa mă numesc
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
în scris - cu talentul pe care îl posedă din plin - pot fi adevărate bijuterii lirice. Vară Apariție venustă de cariatidă Răspândești misterioasă un surâs calin Mi-ești leac și otravă, rană și cuțit! Rostește negrăitul ascuns în ochii tăi de peruzea, Deschide-ți brațele să adulmece Adierea răcoroasă a dimineții montane În timp ce te-ntinzi leneșă pănă la norii de fildeș. Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]