993 matches
-
care intră în contact. Asociația Pentru Teatru și Carte (PETEC) a fost înființată la începutul anului 2013, având ca scop crearea unei oferte culturale diversificate, crearea de legături între artiști din diferite domenii și formarea de rețele culturale. În prezent, PETEC este un vehicul pentru dansul și bucuria Cristinei Lilienfeld, curajul performativ și entuziasmul Smarandei Găbudeanu și poveștile pentru copii ale Selmei Dragoș. PETEC a produs și co-produs spectacolele „Fapte vitejEȘTI” și „Nu toți sunt eroi” și a luat sub „umbrela
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
culturale diversificate, crearea de legături între artiști din diferite domenii și formarea de rețele culturale. În prezent, PETEC este un vehicul pentru dansul și bucuria Cristinei Lilienfeld, curajul performativ și entuziasmul Smarandei Găbudeanu și poveștile pentru copii ale Selmei Dragoș. PETEC a produs și co-produs spectacolele „Fapte vitejEȘTI” și „Nu toți sunt eroi” și a luat sub „umbrela” sa piesa Cristinei Lilienfeld, „Lay(ers)”. De asemenea, PETEC este implicat în organizarea de ateliere în diferite domenii ale artei spectacolului (dans, teatru
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
Lilienfeld, curajul performativ și entuziasmul Smarandei Găbudeanu și poveștile pentru copii ale Selmei Dragoș. PETEC a produs și co-produs spectacolele „Fapte vitejEȘTI” și „Nu toți sunt eroi” și a luat sub „umbrela” sa piesa Cristinei Lilienfeld, „Lay(ers)”. De asemenea, PETEC este implicat în organizarea de ateliere în diferite domenii ale artei spectacolului (dans, teatru, lumini și umbre etc.), atât pentru copii, cât și pentru adulți, profesioniști sau neprofesioniști, unele dintre ele repezentând colaborări internaționale. Membri fondatori PETEC: Andreea Sandu, Teodor
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
ers)”. De asemenea, PETEC este implicat în organizarea de ateliere în diferite domenii ale artei spectacolului (dans, teatru, lumini și umbre etc.), atât pentru copii, cât și pentru adulți, profesioniști sau neprofesioniști, unele dintre ele repezentând colaborări internaționale. Membri fondatori PETEC: Andreea Sandu, Teodor Delciu, Smaranda Găbudeanu. Sala Stere Popescu, CNDB - B-dul Marasesti 80-82. Bilete online: www.kompostor.ro Preț bilet întreg: 25 de lei/ redus: 15 lei Rezervările se fac la adresa rezervari@cndb.ro sau la telefon 0721 151 338
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
eram tu nășteam cu schimbul mai toarnă puțin lapte pe mamelonul ăsta să crească să se mîntuiască la tine mă gîndesc ferugan și la planeta cu fete de gumă mă gîndesc la palatul buckingam cînd se schimbă garda și la petecul de astrahan negru din manșonul mamei cu care-ți acopăr gura ferugan cam asta e tot ce bine luna peste primărie trece cu tovarăși zece unde nimeni nu te întreabă cît e ceasul și ce număr porți la pantofi ce
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
au ținut sclav câțiva ani, punându-l să le istorisească tocmai călătoriile sale. Sau despre cum Sindbad s-a împrietenit cu o balenă care îi făcea semn cu ochiul stâng, fiindcă celălalt ochi era de pirat, fiind acoperit cu un petec. Firește, balena avea și un cercel în ureche. Uneori, dansam cu Maharajahul: era, de fapt, un teatru de umbre pe care îl deformam intenționat, făcând ca umbra Maharajahului să fie mai mare și mai bondoacă decât a mea. Știam, însă
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
neobișnuită, care colorează pomii și acoperișurile, revărsîndu-se pe toate planurile și dăruind florilor o strălucire magică". Realul înseamnă un oraș pe care îl știm cu toții, cu clădiri ușor de recunoscut în fotografiile din carte, ficțiunea se compune lent din alăturarea petecelor de real. Amintirea redescoperă oameni și personaje - mamaia și caietul de rețete, Coana Filoteia, cea care pune definitiv pe lista de bucate a autorului supa de hrișcă, Nea Vasile Palologu, portarul facultății, Domnul Apostolescu, librar bătrîn de înaltă ținută... Sînt
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
mortul pescuit din canal, lîngă Charlottenburg, după safirele de Ceylan care s-au găsit asupra lui, deși nimeni altcineva nu-l recunoscuse pînă atunci: căci fața ucisului fusese arsă cu apă tare și devenise irecognoscibilă, iar "hainelor le fusese smuls petecul cu numele croitorului, iar ceasului tasul cu iscălitura aurfaurului". Naratorul, care fusese văzut deseori în cursul zilei în compania lui Aubrey, în muzeul Frederic, în Tiergarten, în rachieria neerlandeză pe care o frecventau amîndoi, se sperie că va fi urmărit
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
scârțâit scurt și dintre maxilarele lui a ieșit o limbă de plastic: cartea lui de pacient. "Excuse-me! - a spus, grăbit. Am greșit numărul." "Care număr?" "Numărul casei." "No problem!" - i s-a răspuns, cu un zâmbet albastru. A cercetat, neîncrezător, petecul de plastic. Nume, prenume, adresă - totul era scris corect. Ba chiar, era imprimat și numărul apartamentului, pe care nici nu-l mai spusese. în acel moment înțelese că, în țara în care ajunsese, Numărul lui știa totul despre el. Din
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
Pe unde încearcă să-și afle scăparea, păsările gândului său se trezesc în neștirea oglinzilor, cu ciocurile, cu capetele, cu aripile frânte în ucigașa poleială, stereotipă, a acestor ziduri care nu spun nimica, n-au nici o fereastră, nici o ușe, nici un petec măcar, pe unde ar putea să se străvadă o zare, un ciob de lumină. Nimica, nimica. O pânză de argint, ucigașe!... "Cincizeci și opt de ani! Cât de repede au trecut, câte vâlvătăi de patimi s-au adăugat an cu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Era în mai 1953, mai ții minte? Walburga îl apucă deodată pe Hansi de reverul jachetei bavareze și-l trase cu o forță incredibilă spre ea.. - Unde sunt copii noștri, Hansi? întrebă, cu răsuflarea întretăiată. Fîstîcit, Hansi ascunse la spate petecul de hîrtie. Înțelese că momentul lecturii poemului trebuia amînat, fără condiții. - Bine, inimioara mea, dar noi n-avem copii! - De ce? - Așa a vrut Dumnezeu, inimioara mea. Noi nu..., adică tu nu ai putut avea copii, ai uitat? bîigui Hansi. - De ce
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Schultz și-l anunți că vrei, din nou, să primești taina botezului! adăugă ea, strîngînd pumnii. Vreau să avem copii, care să ne moștenească, înțelegi? Altfel, am robotit o viață degeaba. Surprins și șovăielnic, Hansi încercă să mîngîie fruntea Walburgăi. Petecul de hîrtie ateriză lin pe pieptul ca un munte al femeii. Walburga înhăță mîna lui Hansi și o presă, într-o mișcare circulară, lipsită de tandrețe, încărcată doar de o energie poruncitoare pe sînii care, acum, începuseră să freamăte. Apoi
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
luă Hansi avînt, mirîndu-se el însuși de unde își adunase atîta curaj. - Poate, pe naiba! Să vedem de ce e în stare...Pînă una alta, te ocupi de adopție! Am zis! trînti Walburga, încleștîndu-și iar mîinile deasupra pieptului uriaș. Degetele ei atinseră petecul de hîrtie, care rămăsese nemișcat în adăpostul masiv al pieptului unduitor. Ridică petecul de hîrtie spre ochi, dar Hansi i-l smulse și se trase un pas înapoi. - Bine, inimioara mea! Facem așa cum spui tu! se înfierbîntă el. - Ce ai
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
naiba! Să vedem de ce e în stare...Pînă una alta, te ocupi de adopție! Am zis! trînti Walburga, încleștîndu-și iar mîinile deasupra pieptului uriaș. Degetele ei atinseră petecul de hîrtie, care rămăsese nemișcat în adăpostul masiv al pieptului unduitor. Ridică petecul de hîrtie spre ochi, dar Hansi i-l smulse și se trase un pas înapoi. - Bine, inimioara mea! Facem așa cum spui tu! se înfierbîntă el. - Ce ai acolo, pe hîrtia aia? }i-ai făcut testamentul? glumi ea, dintr-o dată muiată
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
frumoasă noapte a vieții mele! se entuziasmă el și-și împinse pieptul înainte, ducînd mîna stîngă la spate. Vîrfurile mustății mai primiră o răsucire de înviorare și Hansi trase aer în piept. - Citește! porunci Walburga, privind în tavan. Hansi ridică petecul de hîrtie la înălțimea ochilor, apoi se porni pe recitat, pătruns de emoție, cu o voce joasă, impunătoare: OMAGIU LUI RUDOLF HESS În liniște și tristă-însingurare Te-mbracă haina grea a nopții. De veghe stai și-aștepți cu-nfrigurare Să
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
-urile, păstrând doar sistemul operativ și, poate, un program sau două de care va avea nevoie? Vor rămâne dischetele pe care a avut grijă să le pună în ordine cronologică și să atașeze fiecăreia, printr-un inel de gumilastic, un petec de hârtie cu lista textelor înregistrate. Dar cine va mai avea curiozitatea să le bage în calculator și să ,deschidă" aceste texte scrise într-o limbă pe care nepoții s-ar putea să n-o mai știe deloc? Pe când, în
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
că turmele grăbite Cătându-și ierburi dulci cu jind, Te calcă-n sute de copite De parcă nici n-ai fi fiind; Tu știi că bruma când se lasă Pe câmpuri până-n deal la schit, Din straiul tău de-mpărăteasă Rămâne-un petec ponosit; Tu știi că iarna e haină, La ea iertarea n-are rând, Sub masca albă de lumină Călăul mormăie flămând; De-aceea-ntreb cu jale lungă Și sentimente prietenești, Știind ce poate să te-ajungă De ce mai vrei să înflorești? Iar
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
și secretari de partid, după întocmirea unui dosar de "cadrele care hotărăsc totul" și fără să răspundă entuziast la Ťcomanda socialăť (bine plătită, de altfel, pe atunci) a propagandei ideologico-literare: "Revistele literare erau puține la număr și bătaia pe un petec de hîrtie era acerbă, iar ca să ți se publice două poezii, una putea fi de dragoste, dar cealaltă comandată de comanda socială" (Antimetafizica). Nini, cu capacitatea sa fabulatorie nativă își salvase situația școlară (spre deosebire de sora lui, Mariana, care va pierde
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
hijen e zverdhur të lisit Dhe pas pak nga oră do të dalë qyqja të këndojë këngën e ushtarit të vjetër që fitorët gdhendur i ka në dorëzën e fildishtë të shpatës TOAMNĂ TÂRZIU Că o haină veche plin de petece stă atârnata toamnă în cuiul ruginit al anotimpului O clatină vântul în nopțile cu luna fâlfâie că un celofan cu care am acoperit un medalion uitat Statuetei metalice pe comodină îi numără anii pe care vârstă i-a dăltuit în
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
alt registru decât cel cunoscut de disciplina în cauză). Așadar: Formula Jurnalului îmbracă cel mai bine spiritul oral al lui I.D. Sîrbu care se încărcă în fața interlocutorului, guraliv sau mut, și funcționa ca un aparat de fotografiat cu blitz. Fotografia petece din realitate, petele din soare și din lună, de parcă ar fi mitraliat-o. Jeturi de lumină căutând ideea și fixându-i cu mare repeziciune conturul.Și - „nu numai oltenii sunt luați în tărbacă, ci și ceilalți, restul lumii, pe provincii
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
că momentul în care am realizat studiul era un moment de criză - se făcea bilanțul celor zece ani de la Revoluție, se apropia sfîrșitul de mileniu și în plus era un an electoral, moment în care politicul își dă mereu în petec. Bucureștiul era împînzit de cîini înfometați, maidane de gunoi găseai la tot pasul, circulația pe străzi era infernală, lumea se călca în picioare prin troleibuze. În vara lui 2000 s-au înregistrat 44 grade Celsius, ți se înmuia asfaltul sub
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
când fata cuminte devenea nevastă cumsecade, căci în a doua zi a nunții ea-și punea opreg, pe care-avea să-l poarte câte zile îi dădea Domnul. Semn al trecerii dintr-o stare în alta, opregul e alcătuit dintr-un petec de lână, zis obadă sau partă, țesut în tehnica cioriciului, cu broderii încopciate și cusute pe groș ori bombiu, și cu ciucuri (ciocoți sau chițele) colorați. Până să poarte opregul, fetele mari îl foloseau la joaca cu flăcăii, ca să-și
Agenda2004-11-04-generale8 () [Corola-journal/Journalistic/282182_a_283511]
-
un veștmânt îmblănit cu hermină; e încins cu brâu roșu prins cu paftale; poartă șalavari roșii, ciorapi și papuci galbeni, iar pe cap un calpac, ca un borcan mare cu gura în jos, având partea de sus marcată printr-un petec de postav roșu, ce-i „arată“ treapta socială și gradul în administrație. La începutul secolului al XIX-lea, valahii nu se deosebeau de orientali „decât prin calpac, un fel de pălărie lățită în partea de sus“. Dar influențele apusene încep
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
sa, dl Șerban Alexianu s-a simțit dator să-i arate și lui Nicolae Cajal ce a primit, iar acesta citind înscrisul a înmărmurit, căci și-a dat seama bine de importanța mărturiei. Dar a avut onestitatea să nu distrugă petecul de hârtie, poate că nici nu i-a trecut prin minte!... Cert este că dl Șerban Alexianu a ajuns acasă cu comoara întreagă, neatinsă. Asta până când a avut ghi nio nul să se cunoască cu subsemnatul și să-mi relateze
Wilhelm Filderman şi Alexandru Şafran, cei mai importanţi evrei din România, despre „holocaustul” din Transnistria. In: Editura Destine Literare by Ion Coja () [Corola-journal/Journalistic/97_a_206]
-
de Apoi. Cheia. Țiganul cu căruță, nevasta și copilul de lîngă comună Izvorul, în sus, spre mănăstiri. Plecați, după cum spun ei, "în vilegiatura". Căruță are un coviltir negru de nailon. În unele părți, unde acesta n-a ajuns, șunt și petece mari de nailon alb, lăptos, prin care nu se vede interiorul cărutii. Căruță, la care este înhămat un cal bălțat, ca în filmele cu indieni, de epocă, are ulubele atît de lustruite, încît par de os. Cea mai mizera și
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]