1,249 matches
-
s-o faci urmînd exact aceiași pași. Să trăiești, carevasăzică, după rețete, să vorbești prea corect, să nu te bucuri, în viață, de plăcerea parșivă a écart-ului. Să nu știi, măcar din cînd în cînd, să-ți mai dai în petic cu stil. Vorba ceea, ,și pentru bîrfă e nevoie de talent". De ceva între la joie de vivre și la vie, mode d'emploi. Firește, ștaiful este un soi de email cu care poți, cînd le iei din nou la
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
niște fantoșe. Ale unui autor care i-a născut cam debili nu, cum s-ar putea înțelege, ale lui Tamburin. În ce-l privește, satira este moale și România damă bună. De fapt, nici nu-și dă foarte tare în petic: mai îndoapă niște cerșetori lihniți cu discursuri de azil, mai taie niște capete, care tot deschid gura și după aceea, mai scrie cîte ceva. Un bufon necăjit, în visările lui, de grijile țării, dar nu vă gîndiți, Cațavencu e cu
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
purtăm, îl ispășim, în cîntecele religioase evreiești, în jelania lor ce s-a transformat, pentru mine, într-o obsesie pe care o alung și revine. Ca un bumerang. Corul, cu urme de toalete elegante topite în fel de fel de petice, mica orchestră evreiască - un acordeon, o vioară, un contrabas. Pleacă și vin, flux și reflux al amintirilor, al vinovățiilor. Îl urmăresc pe bătrînul acordeonist și întrezăresc cumva și versiunea lui asupra Holocaustului. Acordeonul se strînge. Viața este ca un pod
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
norocu’ o fost altu’! Când am plecat în refugiu, am luat cu mine o scurtă , un sfeter din lână de oaie, împletit de mama și de bunica. După ce s-a uzat, i-am luat mânecile jos, am făcut din ele petice și apoi să vezi lustruială ce făceam cu ele! Lâna aceea aspră era numai bună pentru cizmele bine date cu cremă. De-ar fi știut mama și bunica ce-avea să se întâmple cu sfeterul făcut de ele... Nu știau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Și ceea ce din mine mai rămâne, Corpul dintr-o memorie, o, cât fără corp, Ceva semănând cu scheletele de zâne, Ceva din aer și de sub pământ Cu miros de coajă de lămâie. Nimic nu s-a împlinit, Numai reveria cu peticele ei de mister. Zac într-un mormânt clădit de eternitate. Cerul îmi pare și el un mormânt în care imaginea mea zace Uitându-se cu milă și cruzime La mine, cel care încearcă să o prindă. Când voi reuși se
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
un dichis pentru bărbați, Și trebuie lucrat c-un soi de ură, Cioplit cu meșterie din custură, Bătut pe nicovală, strâns în laț. Dar pot și eu să-ți fac amăgitură Dintr-un sonet cu oacheșul meu braț, Pe-un petic de atlaz cu crini brodați Și fără de pereche-n țesătură, Când te stârnesc cu nurii mei drăcești Și-ți suflu foc și pară prin pupilă, Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
de am putut să iubesc Ceea ce era vid în tine? Și totuși îți mângâi numele Pentru a-l liniști. Nu a făcut mare scofală pe lume În afară de a-mi da viață. Așa cum e ea, peticită și din nou ruptă. Cu peticele și rupturile astea Rog cerul să treacă prin ele Și să le umple. * Și pentru că stăm de vorbă O singură dată la două mii de ani, Îți spun că nu mai am oase Pentru a le pune lângă ale tale. Le-
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
prețuri. Pe-o tarabă mai îngustă, nu se-ntreabă, nu se gustă. Și ce miez de poamă rară au sub coaja lor amară! Ai chipul celui de-nceput, după tiparul lui de lut? Ori ești ales dintre reziduri cu-atâtea petice și riduri? Și dacă altă cale nu-i, nu cumva tu ești Tatăl Lui? Așa cum ești, trufaș, ridicul, în Marele Nimic, Nimicul! Scrii cam degeaba Se vede treaba Împins cu sila Luat cu graba O vorbă spusă Așa-ntr-o
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
dealul spre linia întîi în acea zi. "Golgota" îi "Dealul Crucii", îi trecut prin minte văzînd fețele mînjite de sînge și de noroi și auzind gemetele care ar fi fost urlete dacă nenorociții nu s-ar fi abținut, rupîndu-și uniforma petice cu degetele crispate. Ajuns în dispozitiv aruncă o privire asupra văii. Nemții nu se retrăseseră dar nici nu mai înaintau. Se îngropaseră în pămînt, ca și cum ar fi avut să rămînă acolo pentru totdeauna. Gloanțele rădeau coama dealului. Ilie vru să
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
unui acvariu suprageneros, asezonat cu plante, crengi și nisip din cel mai fin, care nu cunoșteau decît regula iuțelii, înșfăcării instantanee și a sfîrtecării sălbatice, exemplarele falnice ale speciei lor, cei patru pești piranha, Hermann, Rudolf, Joseph și Adolf. }inea peticul de hîrtie între degetul mare și arătător, grijuliu să nu îl păteze cu grăsimea transpirației lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
la dreapta Eufratului antic în grădina de aur cu miroase de mosc și santal ne legase de mâini jurământul setei atunci când foamea și-a înfipt dinții în mărul putreziciunii fie ce-o fi omule mi-ai pus în mână un petic de blană de vulpe eu așternut picioarelor tale blana hirsută de urs. Amândoi vânați din imaginația lui ca o temă pentru acasă dată copiilor succesivelor leagăne. Călătorind pe calea desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
de frumos, cei care făceau parte din el nu au fost cazați prin case particulare, ci la un motel. Precauția luată nu a stricat. Fiindcă, în pofida bunăvoinței cu care au fost tratați, pînă la urmă tot și-au dat în petic și au furat vinul dăruit de localnici pentru noi toți. Cum au reușit să facă asta de la distanță, fără să deschidă ușa magaziei în care se afla vasul cu sîngele Domnului, nu mi-am putut imagina. Mi-am imaginat însă
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
și să gust poemele ce se deschid asemenea florilor în diminețile senine de vară! Sufletul meu de femeie iubitoare de poezie și de flori a vibrat atins de lirismul lor. Am văzut-o cu ochii minții pe autoare, pe un petic de iarbă, mângâiată de razele soarelui, îmbătată de ... Citește mai mult Cartea “Punți între gânduri” de Elisabeta Lușcan - editura Karuna Bistrița 2014, mi-a fost dăruită în vara aceluiași an odată cu câteva semințe de la florile din grădina sa. Privind-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
și să gust poemele ce se deschid asemenea florilor în diminețile senine de vară! Sufletul meu de femeie iubitoare de poezie și de flori a vibrat atins de lirismul lor. Am văzut-o cu ochii minții pe autoare, pe un petic de iarbă, mângâiată de razele soarelui, îmbătată de ... XII. DOAR ÎNGERII ÎI POT ÎNȚELEGE PE ÎNGERI - LUCIAN DUMBRAVĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1810 din 15 decembrie 2015. Pe Lucian Dumbravă l-am descoperit pe youtube, când întâmpător
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
și pe nepoți... XXVI. CANICULĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015. Tiptil noaptea dispare. Mă trezesc la primul cântat al cocoșilor. Dimineața grădina semănă cu-n mic paradis. Parfumată liniștea vestește răsăritul de soare. Peticul de iarbă e umed de-o boare de rouă. O răcoare verde îmi mângăie tălpile goale. Îmi cresc rădăcini cu viteza luminii. Am așteptări colorate. Zece pași înainte până la crăițe. Alți zece înapoi până la crini. Crăițele îmi zâmbesc. Crinii nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
de clopot, onomasticii și pomeniri. Picături de veșnicii. Dimineața când soarele răsare îl privesc ... Citește mai mult Tiptil noaptea dispare.Mă trezesc la primul cântat al cocoșilor.Dimineața grădina semănă cu-n mic paradis.Parfumată liniștea vestește răsăritul de soare.Peticul de iarbă e umed de-o boare de rouă. O răcoare verde îmi mângăie tălpile goale.Îmi cresc rădăcini cu viteza luminii.Am așteptări colorate.Zece pași înainte până la crăițe.Alți zece înapoi până la crini.Crăițele îmi zâmbesc.Crinii nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
Șerban Foarță un simultan de stiluri. De la tuluri care se desfiră și se-adună, trase-strînse de potriviri de sunete, la plușuri epice, pe care te lungești de plăcerea unei istorii poetice a poeziei, de la beauté avant toute chose, și la petice de catifea sau de piele, portrete concentrate, țepene, deși stofa lor e vorba. De toate găsești, în mica prăvalie de antichități din familie, "cînd o ușă/ deschide-se ca o copertă." Cartea, ilustrată de autor, mai puțin un crochiu al
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
în care Compania (Adina Kenereș, mai exact) aduna, prin 2001, unsprezece proze. M-am gîndit, recitindu-le, că femeile au, cel puțin virtual, înzestrarea de a face dintr-o rochie veche una foarte nouă și la modă, de-a folosi petice de lume dusă ca accesorii în mare vogă. Asta se întîmplă în povestirile Adrianei Bittel: se schimbă generații, "supraviețuitorii" ajung nițel penibili, cu certurile lor pe franțuzește, în cartierul care mai vorbește numai prin semne, fire cărunte se urzesc dimpreună
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
privind noi la emisiunile de televiziune, am ajuns la concluzia că, în ziua de azi, dacă nu cunoști limba engleză ești un amărât stârnind milă profundă, o vietate doar având chip de om, dar cu interdicție de a călca vreun petic de țarină a UE... - Așa că, bade, șăzi fain-făinuț la poale de Carpați - zice Haralampy - și cântă Hora Staccato la foi de ceapa ciorii. Această cugetare s-a născut în mintea prietenului aseară când, în timpul meciului Totenham-Dinamo, un fost coleg al
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
Șagului nr. 136, tel. 217 033, 217 129, următoarele produse (prețurile nu includ T.V.A.): spray pentru degripat șuruburi - 56 800 de lei, silicon pentru bord - 42000-62 800 de lei/tub, pastă pentru lustruit caroserii - 72 600 de lei, set petice pentru vulcanizat camere auto - 60 000 de lei, telescop (Opel Astra, față - 568 000 de lei, Audi 80 spate - 751 000 de lei, Espero față - 653 000 de lei, Espero spate - 345 000 de lei, Fiat Ritmo, Regata - 763000 de
Agenda2004-17-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/282334_a_283663]
-
un zîmbet compătimitor. Pare desuet, chiar de prost gust și e oricum jenant , fiind atît de discreditat încît îl evita, instinctiv, pînă și demagogii cei mai rudimentari, totuși atît de puțin selectivi în insațiabila lor voracitate. Mai subzista, ca un petic de vechi afiș electoral murdar și zdrențuit, doar prin cîte o denumire, ici-colo, biete relicve fără înțeles, conservate din comoditatea rutinei. Un moft intelectual, solidaritatea, un moft demodat, un moft de doi bani, acum, în epoca milioanelor... Pînă cu doar
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
fi fost ea după atîta urgie scrisă ori nescrisa, ori măcar zisă. De pildă, gramaticii aceia răi de gură și nelegați în lanț, lătrînd pe la ostrețe încoace si-ncolo după bietul trecătoru gata a-l înhață de nădragii săi numai petice, - burliconosul și manglahaua, - ptiu!, că-mi veni cu amar în gură, - ptiu! - să-i vezi și pe ei o dată că scrie de vodă că peana Popescului muiata da obicei numa în oțet și-n zeama da viespi, cum scrie el
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
Își vînd mașina. Cînd tranzacția s-a încheiat și fostul proprietar a plecat, în urmă rămîne un dezolant ocean al deșeurilor, care e, în ultimă instanță, un ocean al intimității fiecăruia: o pagină ruptă dintr-o carte de telefoane, un petic de fustă, un bilet vechi la cinematograf, timbre, mărunte obiecte fără rost, dar care și-au avut cîndva locul într-un univers personal. Licitația, metonimic anexată metaforei testamentului, precum și acest cimitir de mașini, sînt, aș zice, simboluri ale unui microcosmos
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
o mănușă. O mănușă ruptă, prin care se văd pielea și oasele, carnea „religioasă” și lumea întreagă, în fotograme spectrale, „sub dogoarea unei luni înghețate”. Jocurile de cuvinte practicate în petrecere de pietoni (titluri ca șlagăre de concentrare, sacrul și peticul, groapa cu alei) sunt de aceea stridente. Registrul de combustie și performanță poetică al autorului „nouăzecist” este cel grav, funebru, macabru-morbid, care se impune deodată, copleșitor, mult în afara ariei de acoperire a glumițelor lexicale. Vizionarismul lui Ioan Es. Pop străpunge
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
lui Rameau nu este decât o traducere.“ Les grands esprits se rencontrent, marile spirite se întâlnesc și la modul ideal fiecare scriitor ar trebui să-și găsească traducătorul care i se potrivește, așa cum fiecare sac ar trebui să-și găsească peticul. O traducere mot à mot ar fi desigur ilariant-absurdă, ea ar duce la texte de tipul Cântăreața cheală la modul ionescian nepremeditat sau la opere asemănătoare celor traduse de domnul Google. Și pentru a rămâne la franceză, iluministul Voltaire a
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]