146 matches
-
treaz să mă aștepți. Mâncaserăm la cină o supă cu miez de pâine, stropită cu o juma de vin, și câte două ochiuri la tigaie; apoi, după ce se spălase pe față și pe mâini Într-un lighean În timp ce eu Îi peticeam niște pantaloni vechi, din aceia până la genunchi, la lumina unei lumânări de seu, Diego Alatriste se pregătise de plecare, luându-și toate precauțiile necesare În asemenea cazuri. Nu că s-ar fi temut neapărat de vreo ticăloșie din partea lui Martín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
containăr i-a izbit ambarcațiunea și acum încearcă să repare ceea ce se poate și să se îndepărteze de fierăraia plutitoare. Nu știm cum îl cheamă, cine este, vedem doar că se luptă. Fără panică. Nu se lasă. Spală, curăță urmările, peticește nava, pune rufele la uscat, gătește, citește. Până în clipa în care o furtună îl doboară. Dar tot nu se lasă. Caută salvarea într-o barcă pneumatică. O coajă de nucă pe valurile năpraznice. Doar atunci când totul chiar este pierdut, va
Cannes, 2013 - Robert Redford : „Printre atâtea catastrofe, natura ne vorbește cu voce tare” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78824_a_80149]
-
apar adepți. Se închid și se deschid drumuri. Nu vrem să-l scriem pe veselul â timp de 20 de ani? Foarte bine! Se vor crea dublete grafice și confuzii, mici fisuri care vor grăbi spargerea unui vas și-așa peticit cu greu și înfrumusețat alene de cărturari care au reușit să dea la un moment dat direcția limbii vorbite. Și ŕ propos de asta: se întâmplă, greu și rar, dar totuși se întâmplă ca limba scrisă să determine uneori corecții
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
asigură salariile tuturor oamenilor din cele patru companii, de la tipografi la ziariști, care nu depășesc 1,5 milioane de euro pe an. Mai iau 500.000 de euro din vînzarea ziarului către cititori, tipografia face ceva bani din clienți, se peticesc. Sigur că România liberă e pe minus în ultimii ani, aproape toate trusturile de presă și titluri sînt, dar contribuția patronatului este tot mai mică la finanțarea pierderilor. Se măresc soldurile, se intră în insolvență, se trece pe alte societăți
Tolontan: Dan Adamescu nu se simte bine. De data asta, la propriu () [Corola-journal/Journalistic/44157_a_45482]
-
Marele Plan Ocult. Aș fi trăit, în sfîrșit: în supă, în excremente, În ceapa din cămară, vinul din frigider, în iaurt... Aș fi putut, nu doar să ascult, Ci și să urmez deviza Celor Aleși: festina lente. Pe cînd așa... Peticind - cît, cum se poate - O pînză tot mai subțire și mai decolorată... Sub zăpadă e bine... "Poate altădată!" În urmă: conturul trupului, răsturnat pe spate. Mîinile reci. Obrazul încălzit tot mai greu De focul paielor cu care m-a umplut
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
spectator, nu sunt dusă cuminte, ca un cal de căpăstru, către un sfârșit care să îmi arate înțelesul vieții. Poate e o părere prea personală, dar îmi plăceau tocmai acele găuri și acei timpi morți în înjghebarea tramei, cusută și peticită din episoade cu valoare intrinsecă. O altă așteptare woodyallenescă - dacă îmi permiteți barbarismul - la care a trebuit să renunț. Poante... Nu există decât una, așa că talentele mele conversaționale, care recurgeau adesea la replici de la Woody (preferata mea și cea mai
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
mare tonaj, aceasta porțiune de drum național are mai mult gropi decât asfalt. Din acest motiv, șoferii care țin la mașinile lor sunt nevoiți să se deplaseze cu viteze mai mici de 15 kilometri la ora. Chiar dacă gropile au fost peticite în repetate rânduri, acest lucru nu a dus la ameliorare a situației, din cauza că plombele nu sunt la nivel cu restul șoselei. „Acolo unde înainte era groapă, acum este un dâmb și tot îți strici mașină”, a explicat Doru N.
Avem strazi faine, bine alese pentru ARO, Dacia 1300 si asa mai departe [Corola-blog/BlogPost/95501_a_96793]
-
viitorului de Horia Creangă - adevărate manifeste ale dezvoltării orașului. Printre autori îi aflăm și pe Paul Zarifopol, G.M. Cantacuzino, George Călinescu, Al. Tzigara-Samurcaș și Octav Doicescu. Eclectismul privirii, întâmplător consonant aici cu cel al unui oraș - cum s-a spus - „peticit”, luminează însă din diferite unghiuri o problemă cel puțin centenară și reprezintă, de aceea, un avantaj. Henri Stahl, Bucureștii ce se duc, ediția a III-a, Editura Do-minoR, Iași, 2002. Andrei Pippidi, București - Istorie și urbanism, Editura Do-minoR, Iași, 2002
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
Până la vară, cine-o s-o-nvețe pe iarnă, cum să țese-n minune aleasă izvoarelor suflarea dantelei pe sân de mireasă. Până la vară, iarna-i prostuță de n-ai s-o înveți, nespălată va fi, cu zăpada-i murdară peticită-n noroi și bandaje de viscol turbat și îngheț. Până la vară, trebuie să-nvăț și primăvara cum să te-mbete, dar din ce, să nu știi, explozii de orgă și verde, să crezi că ți-e creanga străină, săruturi promise
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
-a apus,Taina în care, iubitul meu drag,Scoate armura și-și lustruiește Ochii săraci de stele și ... XIII. NUNTA CUI..., de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016. Acum, iubirea noastră, la solstițiu, Stă peticită pe-un ponton francez, Privind la zi cu nopți în armistițiu, Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez. Și teatrul ne desface pe o scenă A mării, cu nisipul mișcător, Din pasul meu nedezmorțit, sub trenă, Las urma ta să curgă în izvor. Din părul
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
pentru măritiș. Ne-ntoarcem liniștiți la noi acasă - , Pământul ce renaște-ntr-o tanagră, Ne umblă pașii fragezi și ne lasă Sorbiți dintr-un tablou cu Marea Neagră. 23 iunie 2016, Constanța ... Citește mai mult Acum, iubirea noastră, la solstițiu,Stă peticită pe-un ponton francez,Privind la zi cu nopți în armistițiu,Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez.Și teatrul ne desface pe o scenăA mării, cu nisipul mișcător,Din pasul meu nedezmorțit, sub trenă, Las urma ta să curgă în izvor.Din părul meu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
că Dumnezeu judecă și pedepsește după legile lui nu după ale noastre și că dacă timpul nu este decît distanță Începutul și sfîrșitul una sînt și În fața infinitului binele și răul nu mai au nici o valoare și morala asta veche peticită pe care ne-o tot punem dinainte ca să ne acopere rușinea nu mai face doi bani nici măcar În fața instanțelor pămîntești ar putea ea să mă creadă nu m-ar blestema și nu m-ar scuipa În față ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
părea să am nimic rupt sau oricum nu grav. Ne-am târât de-a lungul străzii ca doi supraviețuitori ai unei explozii nucleare. Uitându-mă în jos, am descoperit o gaură imensă în blugi, în dreptul genunchiului. Va trebui să o peticești, a spus creierul meu, cu un sarcasm detașat; blugii rupți nu mai sunt la modă de mult. * * * Am stat în cea mai fierbinte baie pe care mușchii noștri zdrobiți și pielea sfâșiată o puteau suporta. Am turnat întreg conținutul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
băncuță, iar în Viena‑Hietzing sunt vechile vile de familie. Acolo locuiește Sophie și am să ajung și eu într‑o vilă din asta, fie ce‑o fi, promite Hans. Împăturește cu delicatețe puloverul scump de cașmir și îmbracă jacheta peticită de casă pe care o are din copilărie. Menajează ceva pentru mai târziu (o chestie pe care trebuie s‑o deprinzi devreme, fiindcă atunci când ești tânăr există întotdeauna un mai târziu, dar când ești bătrân, s‑a terminat), iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
seamă, doar Ion i-a tras o palmă după ceafă să numai urle ”ca un apucat”. Mamă-sa plângea și cosea, avea burta la gură, era borțoasă cu copilul bărbatului de acum, a făcut hăinuțele cât mai plăcute, chiar dacă erau peticite, barem erau curate. Așa a petrecut anii de școală, doar ghionturi și înjurături și mamă-sa se răcise de el, avea un alt copil cu Ion și ținea mai mult la acesta. După terminarea școlii îl dusese la internat la
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
2013 Toate Articolele Autorului Mă pregătesc să mă’ntălnesc cu Tine, Părinte Sfănt, dar oare se cuvine ? Că haina mi’e vădită că’i pătată Și roasă pe la colțuri și uzată. Și plec genunchiul inimii smerit Și mă apuc de peticit. Prin rugăciuni, adun bucăți din mine Și vreau să le preschimb in bine. Nădejdea mea e’n zdrențe toată De vremi și lume sfașiată. Și cos acum, cu zor la ea Să o aduc in fața Ta. Candela iubirii o
NĂDEJDEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363470_a_364799]
-
aici, pe terasă? Eu sunt în concediu, așa că avem destul timp. Voi aduce și sandvișurile. - Vin cu tine, se oferi Ilona. Aduc și eu ceva. Cele două femei puteau deveni prietene. O alchimie a sufletelor le dicta că viața era peticită cu neprevăzut pe toate fețele. - Ce-ar fi să rămâneți aici o vreme? întrebă, pe un ton blând, Maria. - Ne-am gândit să mergem la un hotel, Mihai are ceva bani. N-am vrea să deranjăm pe nimeni. - Nu deranjați
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
Și înaltul care a fost se rostogolește Se duce, se tot duce risipindu-se Și timpul care nu stă și nu-mi mai Dă răgazul să aspir și nici să respir Să-mi judec trecutul și să mi-l mai Peticesc pe ici pe colo ce-a fost Să nu se mai repete iar ce sunt Să fi fost un altul mai viguros Și mai înțelept pe cât am fost Și aș fi pututsă fiu și n-am fost Totuși unde voi
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]
-
MOȘ NICOLAE Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi amintesc cu nostalgie, Pe vremi, copii, eram o droaie, Îl așteptam cu bucurie, Să vină Moșul Nicolae, Puneam la ușă, lustruite, Tot peticite de cizmari, Ghetuțe vechi și obosite, Pe rând purtate de cei mari; Nu mai conta, c-am fost cuminți, Ori c-am făcut numai belele Încărunțindu-i pe părinți... În zori...găseam ceva în ele, Covrigi și nuci, vreo trei
MOŞ NICOLAE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344535_a_345864]
-
2 Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Haiku 2 Rapsodie-n alb - zarzării bunicului gătiți de nuntă Rhapsodie en blanc - leș abricotiers du grand-père parés de marriage *** Vreme de toamnă - norii peticesc cerul zdrențuit de vânt Temps d’automne - leș nuages rapiècent le ciel déchiré par le vent *** Gutui altoit - pe o creangă a crescut o lună plină Cognassier greffé - sur une branche a grandi une pleine lune *** Pagina albă - stresat poetu-n
HAIKU 2 de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350129_a_351458]
-
mai cere niciun dumicat, Nicio tingire doldora de varză Ci-a ferecat în foame și păcat Îl voi lăsa să urle și să arză. Târziu în veacuri, poate, rătăcit Voi reveni pe urme vechi, halucinat, Cu altă zestre iar de peticit Și fi-voi jaguar sau împărat. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 10 din 7 martie 1942 RECHIZITORIU Burgul e rânced de păcate, Orbit de noapte și de scame. Gigantice clădiri durate Încep ființa să-i destrame. Ziua e
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
oglinda primului apus dezmierdând ultima suflare de lumină doi copii orfani de mamă rătăciți printre lebedele care se împerecheau cu pescărușii încercând să înțeleagă rânduiala lumii ne-am iubit fără se ne știm fără să ne fi făcut cineva astrograma peticeam lumina în nopțile polare și împărțeam stele în mod egal fiecare fiind rege peste ținutul celuilalt învățând să ne atigem pentru a ne cunoaște dar încercând să ne creștem copiii împreună mergem cot la cot la mii de ani distanță
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
cu ce-a fost ce pare nou, că de fapt ceea ce este nu-i chemare, ci ecou. Stau și număr numai umbre ce-n fantome se prefac și desfid putreziciunea începutului de veac. Poate par neverosimil în costumul meu bizar peticit cu zeci de resturi din ființa lui Icar, dar dorința mea profundă e să pot să mă confund nu cu zborul său bezmetic, ci cu visul său profund. Încă pot săpa tranșee, pot să-nalț redute-n gând fără teama
ŞI DE NU VA FI SĂ FIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352726_a_354055]
-
firavă ca un copil adus mai devreme pe lume ascult mugetul de sub scoarță în genunchi viața cu fruntea în pumni dedesupt invocă lumina de la fereastra-etanș a gândului tău măsurat timpul nepăsării ți-i cât un blestem dinspre mamă îngerii pământului peticesc albverde poala sfâșiată a iernii ce să mai coși zdrențele unei iubiri vântul umblă prin odăile ierbii făcând curățenie de Paști (inevitabil atâtea de aruncat) întredeschiși ochii primăverii îmi mătură treptele visului cu genele întâii rândunici hai-hui doar zâmbetul câtorva
CÂNTEC DE LA FEREASTRĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354676_a_356005]
-
sale având un substrat filozofic, dacă nu cumva, înțelepciunea se situează chiar la suprafață, sub formă de definiție poetico-filozofică, și o detectezi ușor, ajunge doar să arunci o privire. Iată: “viața / căruță răsturnată de vise / în care caut acul să peticesc un sens”. Ea practică paradoxul ca stare existențială și lege a compensației: dacă dobândești ceva bun, neapărat trebuie “plătit”, ca într-o fatalitate, cu ceva rău: “pentru fiecare dor ascuns / sub pleoapă / fărâma de umbră râde și/ plânge / pierdută în
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]