204 matches
-
dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit și deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la un om care te privește din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru zile negre. Anii 80. Și ei se despăducheau reciproc în piața publică. La 7 ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de învățat. O dată, mai demult, fusese împreună cu tatăl său la deadul Vasile acasă, dar nu mai ținea minte drumul lung și întortocheat. O dată cu apropierea serii, cerul începea sa se acopere de nori.. Culae se pomeni zgribulindu-se în hainele-i peticite și vechi, subțiate de atâta purtare, cu care o pornise la drum. Deodată se porni să sufle un vânt rece de la miază-noapte și începu să plouă. Culae privi în jur, apoi își duse mâinile pâlnie la gură și se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prin urmare, să vă goliți memoria de orice balast fotografic european pe care, într-un tipic reflex turistic, ați fi tentați să-l actualizați. Mai curând, încercați să priviți de la fereastra locuinței: ea vă deschide o panoramă nord-coreeană de asfalt peticit și de beton poros, a căror simplă pulsație de azbest anulează orice posibilitate de existență a verdelui natural. Adăugați, la toate acestea, un scuar mânjit violent de gunoaie zemoase, chiar coapte de căldura tropicală, precum și doi câini vagabonzi, de sex
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alergam fără rost de colo colo, strigând cu toată forța plămânilor mei, ääääää sau iiii sau ööööö, la fel ca și ceilalți. Și participam la glumele triviale despre urină și fecale. Când vreun amărât de la cine știe ce fermă îndepărtată avea hainele peticite sau zdrențăroase și, în consecință, era batjocorit, participam și eu. Și o făceam cât puteam de bine. Se mai întâmpla ca vreunul dintre camarazii mei inițiali să se oprească și să mă privească lung, cumva scruntător. Dar nu cu dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fost confundat la Roma cu dacii de pe Columna lui Traian, zace în întuneric, într-o găleată cu o soluție specială, în încercarea disperată a primarului localității sibiene Cârțișoara, Dorin Magda, de a salva această moștenire culturală. Cele două opinci, una peticită, cealaltă găurită în călcâi, așteaptă să fie puse în valoare pentru a "spune" povestea lui Badea Cârțan, cel al cărui trup este îngropat la Sinaia din 1911, scrie Agerpres, al cărui corespondent a descoperit, tocmai de Ziua Muzeelor, perechea de
Trist: Opincile lui Badea Cârțan zac în necunoaștere, într-o găleată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79216_a_80541]
-
pe care sta, dormitînd, vînătorul. Animalul fusese vînat cînd în sudul Americii de Sud, cînd în centrul continentului, cînd în partea lui de nord, ba o dată chiar în India. Blana, cu anii, jerpelindu-se, Țeposu o dă la reparat, de unde o scoate peticită jalnic. " - Uite cum și-a bătut joc de jaguarul meu!, mi se jelui bietul droghist, aproape disperat. - Cine-i prostul care ți-a stricat așa de rău blana? - Tot șarlatanul care mi-a vîndut-o!... - De ce șarlatan? - Pentru că m-a păcălit
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
cronică fără să cităm poate cele mai frumoase versuri ale cărții, în care ne permitem să simțim mintea, inima și literatura lui Heidegger: "LUCRUL ÎN CARE NIMENI NU CREDE/ SE-NFOMETEAZ| ÎN SINE/ și totul e salvator/ până și această peticită speranță/ până și acest vis amputat/ și chiar această dimineață în care/ stai și privești picurii ploii pe un mormânt nou./ Cineva mătură curtea abatorului/ cineva spune: poftiți domnule Kafka!/ S-ar cuveni un imn pentru/ alunecarea-n abis/ s-
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
limbă cu tente arhaice, a universului rustic. E ca și cum autorul începe să scrie un roman inspirat din lumea copilăriei, pentru ca apoi, renunțînd să-l mai continue, se mulțumește să-l lipească în prima parte a volumului. Rezultatul este o alăturare peticită și nefirească, structura cărții fiind actualitatea dezechilibrată, căci primele 120 de pagini sunt un ingredient oțios și adesea plicticos, care nu se poate bucura decît de interesul autorului. Pe cititor însă nostalgiile acestea personale îl obosesc. Pînă și limba are
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
totdeauna pregătite vorbe cu două tăișuri. Nurorii de pildă, un pic prea țeapănă în societate, îi aruncă, parcă mirată un „quel beau marbre”. (p. 64) Zgârcenia proverbială a lui Costache Conachi îl face să umble într-o trăsură cu coviltir peticit și cu roțile centrate care-ncotro. (p. 130) O damă trecută prin multe îl refuză pe dizgrațiosul Sturdza mărturisindu-i că are „prostul obicei de a iubi numai bărbați frumoși.” (p. 201) La mare trecere sunt și Don Juanii de
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
de stradă și la solicitările opoziției. El l-a acuzat pe Băsescu că "a stat zile în șir și nu a avut nicio reacție, apoi s-a agățat de întâlnirea cu ambasadorii acreditați în România ca să facă o expunere alambicată, peticită, despre problemele Europei și nicio vorbă despre situația cu care se confruntă țara și care e răspunsul lui ca șef al statului".
Ion Iliescu: Traian Băsescu este autist () [Corola-journal/Journalistic/46217_a_47542]
-
mai blânzi decât par a fi, atâta doar că, neștiind exact de la ce vine diminutivul acela, asta nu era deloc un motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era, la mică depărtare, Isaia, care purta straie de călugăr, soioase și peticite. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită și ținea mâna dreaptă în semn de rugăciune, întruchipând brațul arhanghelului Mihail. Ar fi trebuit să te mulțumești cu o singură privire ca să te mângâie prezența unui om care răspândea un așa
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
oglinda În care se privește sufletul uman, exterioară acestuia, diferită de ceea ce crede el că este realitatea sa iluzorie, inversul a ceea ce el consideră a fi cunoaștere, deci necunoaștere. 2673. Cunoașterea acestei lumi este liniștea care ascunde furtuna În buzunarul peticit al iluziei. 2674. Cunoașterea este somnul Lui Dumnezeu mai adânc decât vremea, În care visează că se privește În oglinda unui viitor jucat demult la zarurile existenței. 2675. Cunoașterea În sine, este unicul adevăr care vede deșertăciunea acestei lumi devenind
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
Emil Brumaru Drum greșit, drum greșit, Pentru ce te-am mai pășit? Cu talpa te-am pipăit, Drum ferit, drum peticit. Sufletul mi-am dus, pripit, Pe muchea ta de cuțit, De-aici pîn' la infinit, Drum topit în colb clocit. Drum greșit, drum greșit, Pentru ce te-am mai găsit?
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16468_a_17793]
-
în vîrf. Neverosimilă ca tot. Sîntem ca la căminul cultural din comuna X. Cortina este trasă la vedere de un domn în halat, pașnic, absent. Mecanismele sînt din 1900, toamna. Vedem țesătura metalică a schelelor, un perete alb, înspre grădină, peticit, cîrpit, revopsit la infinit. Începe reprezentația. Se joacă și în așa- zisele culise. Actorii ,amatori", stîngaci dau buzna la masa sufleuzei, taie morcovii acolo, își împart napii, își trag sufletul, stau pe fotolii lîngă ea. Masa ei devine mica scenă
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
trecut, ce duc spre ieșiri cu adevărat esențiale. Însă autorul înscenează, mereu egal, imploziile. Suprapune intrigi, anchetează istorii uitate. Profită de fragilitățile memoriei, pentru a da șansa eroilor să identifice carențele vechi și să accepte noua lume întregită. În fapt, peticită. Impresia e că citim parabole ascunse într-un policier mistic, unde, printre morți simbolice și iubiri violente, se cască alte suprarealități. Aici, ca și în Cartea șoaptelor, ideea liminară e că ne naștem bătrâni. Din multe puncte de vedere, Jocul
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
de ani după numai cinci luni de guvernare, echipa de la Palatul Victoriei este schimbată în jumătate în urma unui șir de scandaluri și incompatibilități, corupție și incompetență”, precizând ulterior că ,,cel mai cinsitit guvern s-a dovedit a fi cel mai peticit și cel mai pătat”, iar România are parte "de o teleguvernare a USL, ce a culminat cu unul din cele mai penibile momente de după 90, telenovela Oltchim regizată de Victor Ponta”. Senatorul PDL a mai acuzat Executivul USL că din
Blaga: ARD are o misiune grea din decembrie. Să repare ce a stricat guvernul USL () [Corola-journal/Journalistic/41874_a_43199]
-
Text scris de Viviana Stepanescu Magicianul încă scotea iepuri din pălăria jerpelita și peticita, când mama mea s-a decis ca voi merge la medicină. Nu aveam prea multe, trăiam într-o casă sărăcăcioasa, mâncare puțină, iar hainele deșirate pe care le purtăm nu anunțau nici ele un viitor prea măreț. Eram copil și
RESEMNARE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373755_a_375084]
-
care primiră aplauze la scenă deschisă. Defilară nu mai puțin de treizeci și trei de exemplare. Cu reminiscențe dintr-o altă epocă, atunci când fiecare spectator era ispitit să facă paralelisme, în mulțime se zvoni că trufașa albă ar reprezenta soția primarului, că peticita ar fi simbolul celor de la ecarisaj, iar tuciuria, sprintenă și agitată, o corcitură ce-ar trebui să-l acompanieze pe Globescu, pentru a-l trezi în timpul ședințelor, când doarme pe săturatelea. Când bănui că spectatorii văd altceva decât era în
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
Acasă > Versuri > Iubire > NUNTĂ CUI... Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stă peticita pe-un ponton francez, Privind la zi cu nopți în armistițiu, Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez. Și teatrul ne desface pe o scenă A mării, cu nisipul mișcător, Din pasul meu nedezmorțit, sub trena, Las urma ta să curgă în izvor. Din părul
NUNTA CUI... de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385217_a_386546]
-
acasă - , Pământul ce renaște-ntr-o tanagra, Ne umblă pașii fragezi și ne lasă Sorbiți dintr-un tablou cu Marea Neagră. 23 iunie 2016, Constantă Sursa foto: #Oberon, #William #Blake 1786 #ArsMuriendi #poezie #poezii #literatura Acum, iubirea noastră, la solstițiu,Stă peticita pe-un ponton francez,Privind la zi cu nopți în armistițiu,Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez.Și teatrul ne desface pe o scenăA mării, cu nisipul mișcător,Din pasul meu nedezmorțit, sub trena, Las urma ta să curgă în izvor.Din părul meu
NUNTA CUI... de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385217_a_386546]
-
de mămica. Iar când tata îi poftea în casă pe colindători, alergam speriata în întunericul patului, mă înveleam cu un țol până peste cap și lăsam doar o mică deschizătură la ochi, ca să-i privesc. Sărmanii!...Erau murdari, cu haine peticite, cu încălțările pline de noroi sau zăpadă, după cum era vremea, dar erau împodobiți cu beteală și flori din hârtie pe la paltoane sau căciuli. Sorcovele din mâna lor sau steaua, buhaiul, clopoțeii, bicele îmi impuneau un respect ciudat. Credeam că sunt
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre divan și m-am culcat, simțind imediat cum în picioarele întinse ceva a tresărit moale. Am visat cum sărmana mea mamă bătrână merge în paltonul ei peticit prin oraș, căutându-mă cu ochii stinși și plini de spaimă. GÎNDURI 1 După ce m-am săturat de somn, a doua zi dimineață m-am dus din nou la Hirghe și am cumpărat un gram și jumătate de cocaină. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
părere că asta era o exagerare, că la Barcelona nu avea să se Întîmple nimic și că În Spania, leagăn și culme a civilizației creștine, barbaria Îi privea doar pe anarhiști, iar aceștia, pe bicicletele lor și cu ciorapii lor peticiți, n-aveau cum să ajungă prea departe. Popoarele nu se privesc niciodată În oglindă, spunea mereau tatăl Clarei, și cu atît mai puțin cu un război În gînd. Avocatul era un bun cititor al istoriei și știa că viitorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
covorul verde,/ Floare după floare, Începe primăvara./ .../Pâraiele pline se hrănesc cu floarea...“ „...Țărmurile din Lukanon Înainte de sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot Înălbi mâna asta micuță.“ „Fiecare viață neîmplinită, vezi,/ Zace nemișcată, peticită și zdrențăroasă;/ N-am oftat adânc, liber n-am râs, / N-am flământ, nu ne-am ospătat - n-am fost fericiți.“ Roman de H. G. Wells (1911). Edward Carpenter (1844-1929), poet, eseist și reformator englez, partizan al drepturilor femeii, al vegetarianismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]