41 matches
-
române nu au aproape nimic lovinescian. Specificul literaturii române nu trebuie limitat și absolutizat în folclorism, ci merită căutat și exploatat în alte direcții: imaginarul eminescian rezonant cu romantismul german, vicleniile de ispitire a divinității din psalmii arghezieni, "jalea metafizică" petrarchistă din poezia lui Timotei Cipariu, mirajele macedonskiene, bogatul filon balcanic, concretizat estetic de Arghezi, Ion Barbu, Mateiu Caragiale și Panait Istrati, spiritul burghez din proza lui Nicolae Filimon și Hortensia Papadat-Bengescu, urbanitatea ironică și comedia de moravuri din opera lui
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
CUPTOR - Ars amandi; VIII - GUSTAR - Fructul oprit; IX - RĂPCIUNE - Lampa lui Aladin; X - BRUMĂREL - Orb în lumină; XI - BRUMAR - Evlavii; XII - UNDREA - Acatistul iubirii; ... Și, în fine: Sonetul bisect! - pentru ritmul cuaternar al Terrei. Poetul sonetist THEODOR RĂPAN este un petrarchist autentic (dar nici pe sonetistul-sculptor nu-l dă uitării, pe „divinul” Michelangelo: „Cu Michelangelo nimic nu piere:/ În mine rugul, flacăra în tine!/ Fac parastas credinței, pe albine/ Trimit spre ceruri glas denapoiere” - cf. Sonetul CCXCVIII) - senzual, dar nu lasciv
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
iubită/iubire este/se face, de fapt, cu V.I.T.R.I.O.L.-ul alchimiștilor, căci produce înflorirea, prin gestul ritualic al „rostogolirii”: „Din mâna ta voi bea otrava toată (...) /Rostogolindu-mă în gol deodată (...)/ Iubirea meanflorește-n somn migdalul!” ...Ciudat! Uneori, sonetistul petrarchist THEODOR RĂPAN devine, pentru puține, dar semnificative clipe, barochist levantin („Apusul se topește-n mahmudele,/Oglinzile îngână spovedanii,/ La balul tău veniră curtezanii -/Cătușele-ntristării-mi sunt inele!” - cf. Sonetul XXIII), dar și romantic întârziat, poesc („Zadarnicul înfige colți în
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
redescoperirii unei patrii. Toate acestea locuiesc în el, însă antrenate într-o amplă mișcare de analiză și sistematizare, somate să devină operă de o viață. Evident, Petrarca este unul din modele, Dante fiind celălalt. Cu deosebirea doar că acel Canzoniere petrarchist se prezintă ca operă finită și rezultat al translației de la o ființă pământeană, Laura, spre ființa celestă a fecioarei Maria. Saba are oroare de elevația demonstrativă, el chiar pare să întoarcă spatele dimensiunii metafizice. În ,macrotextul 1" său - acest Canzoniere
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
autorul a devenit foarte activ după 2009, ceea ce confirmă o resurecție a personalității în alte contexte sociale și existențiale. Poetul își denumește volumul de sonete cu termenul inventat - Sonetar - care s-ar putea să prindă în lumea cunoscătorilor. Aceste sonete petrarchiste, închinate unei „donna angelicata”, exprimă sentimente discrete, iluminate de pasiunea interioară, temperată de echilibrul personalității și o conștiință armonioasă cenzurată de credința în puterea Divinității, oferă o lectură extrem de agreabilă. Dragostea de aici e o motivație și un imbold pentru
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
și naturalist italian din Cosenza, inițiator al noii filosofii a naturii din Renaștere. Printre discipolii săi îi amintim pe Giordano Bruno, René Descartes, Francis Bacon, T. Campanella (n.t) 16 Galeazzo di Tarsia (354-430), poet de origine calabreză, din școala petrarchistă (n.t.). 17 Augustin de Hipona (354-430), episcop, filosof, teolog și doctor al Bisericii (n.t.). 18 în original, în dialect calabrez (n.t.). 19 locuitori ai "Cetății soarelui" (utopie filosofică a lui Tommaso Campanella, apărută în 1602 în limba
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
grei/ Și mușchii pe ciolane cu lopata (Pîcă)"."Prietenul la ultima țigară -/ cu prietenul își va-mpărți chiștocul!". "Sonetele aeriene" includ o "ars sonetica": Catrenul e o pereche de doi gemeni,/ Două catrene asemeni e-un quadruplu,/ E-o nuntă petrarchistă, scrisă-n cremeni; Shakespearian sonetu-i mult mal simplu." Se auto-consiliază, cerând un sunet nou în vechea goarnă: "Condeiul tău nu-l face bisturiu!/ Ci nici nu-l face peană, nici scalpel,/ Când fulgerul n-a zămislit prin el!" Asistăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
O surprinzătoare Meditație, din 1821, de fapt traducerea celebrei L’Isolement (1820) de A. de Lamartine, rămâne o mostră de sincronism asachian, fără ecou în plan literar. Piesele de rezistență ale liricii erotice ale lui A. stau sub semnul sonetului petrarchist ce inspiră, până la pastișă, ciclurile de poezii compuse la tinerețe, în italiană, La Leucaide și Raccolta delle Poesie, asupra cărora poetul va reveni în variante românești, originale, mature. Iubirea, într-o viziune platonică, ia forma unei prietenii spirituale ce tinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
pe care îl arătase și Povestirea călugărului, pentru faima, despotismul și căderea marilor nume ale ierarhiei antice, de data aceasta interesul acordându-se principiului feminin, ca și în De mulieribus claris, cu toate că Chaucer ar fi putut cunoaște și micul tratat petrarchist, de laudibus feminarum, dedicat unei împărătese, Ana de Boemia.677 În universul ficțional al textului chaucerian, zeul dragostei, Amor, îl ceartă pe poet în versurile prologului operei fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îndrăgostitului fără noroc nu sunt departe de tânguirile din cântecele de lume. Luna e o prezență aproape obsesivă, de obicei străină și neprietenoasă, și un anume simț al naturii nu-i lipsește lui D. La fel cu poeții anacreontici sau petrarchiști, cultivă și el contrastul, însă într-o manieră artificială. Dintre producțiile lui poetice, mai cunoscută este Piima lui Neculai Dimachi asupra vistieresei Anica Roset, care a circulat sub un titlu dedus din conținutul poemului, Corabia pe valuri. Înzestrat cu simț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
mesajul să fie primit, versurile trebuie să fie frumoase și sincere, să respecte, altfel zis, două din condițiile fundamentale ale poeziei. Stihuitorul învață o retorică pentru a fi la înălțimea acestei misiuni (E.S.). Emblematic pentru această manieră galantă, de sorginte petrarchistă, este poetul de la Țigănești, Costache Conachi; considerat, cu îndreptățire, de semnatarul Genurilor biograficului, cel mai complex și mai profund poet erotic de pînă la Eminescu și despre care ne spune în continuare că a compus Meșteșugul stihurilor românești "pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
poetică: verdură, mund, vermeliu, eclatant, nemic, vil, folastru, gueră, famă, donzelă, capelură, selbă etc. Și muntenismul e reprobabil: ăla, d-alea, a Românie. Depărățeanu espaniolizează (a tradus din Cancioneros de Romances și din Gil Vicente), dar în fond e un petrarchist, și, cu toate bizareriile lui verbale, el a împămîntenit dintre primii extazul erotic, estetismul pictural, mai mult raffaelit decât botticellian, aurăria, lividitatea lilială, transparența. În Lila întîlnim fineți extatice și hieratisme necunoscute acelei vremi. În fața poetului sumbru, ca o imagine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pentru a cîștiga, stihuitorul trebuie să facă proba unei mari devoțiuni. Devoțiunea lui este versul frumos. Un vers cît mai savant și mai convingător, mai sincer Îndurerat și mai bine sunător. Atît de puternic este acest spirit de galanterie la petrarchiștii noștri Încît retorica pare a fi o emanație a iubirii, un „dar” (har) al feminității. Conachi, cel mai complex și mai profund poet erotic de pînă la Eminescu, compune Meșteșugul stihurilor românești pentru a instrui și a face plăcere unei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă ia, Căci alt chip de mîntuire Nu am la durerea mea”... Victima este aici o copilă (o nymphet, cum zice Denis de Rougemont), În tradiția petrarchistă, dealtfel: Laura are, cum se știe, doisprezece ani, Beatrice are nouă ani cînd se naște pasiunea lui Dante, Novalis și-a Închinat opera Sophiei von Kuhn, moartă la unsprezece ani etc. Fetișoara lui Conachi intră În această tipologie de femei-copil
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poezia erotică. Numele lui Conachi este legat de acela al Zulniei. Asachi a devenit celebru prin amorul pentru Bianca. Alecsandri prin romanul lui de dragoste cu Elena Negri, celebra Steluță. Zoica, Lucsandra, Elenco trec prin poezia Văcăreștilor. Prestigiul modelului petrarchist este Încă puternic În epocă. Toți poeții noștri vor să aibă o Laura. La 81 de ani, Asachi scrie un sonet de dragoste pe portretul Biancăi, moartă de mult. Conachi, așijderea, nu contenește să plîngă pe Zulnia mult timp după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
blestemele din adiată. Bietul Anton Pann a mai pățit-o o dată. A doua direcție a poeziei merge spre CÎntecul de lume pe care, esteticește, Îl Întemeiază. Speță deformată de canso În medii periferice orășenești: cîntec de petrecere și de iubire petrarchistă din care sensul idealității a dispărut. Multe din aceste cîntece sînt, la origine, producții culte trecute printr-un proces rapid de folclorizare (În mediul periferiei urbane). Publicîndu-le În Poezii deosebite (1831) și Spitalul amorului (1850), Pann le-a fixat formula
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]