85 matches
-
văzut, fusese testată încă din anii '60-'70. La sfârșit, Iliescu multmeste agresorilor, pentru sprijin. · 28 FEBRUARIE 1990 In Piata Victoriei are loc o manifestație pașnică împotriva Securității. Spre prânz, un grup de mineri condus de un anume Szekely (un pezevenghi, susține Iliescu) atacă sediul Guvernului, forțează intrarea, sparg geamurile, distrug mobilierul și se încaieră cu soldații, totul va fi prezentat ulterior la TVR, drept o consecință a manifestației inițiale, pentru a șocă opinia publică, exact ca în manualele de maskirovka
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Generația noastră melomană și un epitaf pe mor mântul de la Bellu. - „Cetățeni ai lumii“ la 17 ani și avan tajele nesperate ale unei formațiuni pe apucate. - Competițiile și capriciile ursitoarelor provoacă nedumeririle eroului lăsat În voia soartei. - Dar șoap tele pezevenghi din Calea Oilor, cum și ale filozofului și profesorului unei generații de „năiști“ nu-s luate În seamă. - Satul de sub munte cu ispite și Încăpățânările unui june cu reliefuri nevalorificate. - Câțiva zevzeci cu suflete Înfocate de pe malurile Dâmboviței subscriu la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
teleleica de hangiță din fața primăriei, poamă bună, unealtă diavolească stând În calea călătorilor spre munte, zăboviți aici ca la „Hanul lui Mânjoală“. Iar peste drum, la primărie, sta vătășelul scurt și Îndesat care mă tot ațâța cu ispitele lui de pezevenghi bătrân, codoșul văduvelor și nevestelor cu bărbații duși la munte și rele de muscă, pe care aș minți dacă v-aș spune că nu le-am așteptat În odaia mea, tremurând de dorinți ca un june stătut, cum eram. În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
leagăn de aceste păsări călătoare din oraș În oraș, dintro țară În alta. Costică Dissescu, cinicul epicurian, răspundea Într-un „șambru“ de la Capșa unei frumoase franțuzoaice, nimfă pro fesională În galant turneu prin Valahia noastră și care, avizată, Îi cerea pezevenghiului de boier român, cărpănos, chiulangiu și peltic de felul său, banii Înainte: Ma ser, tu m’as gâté tout le plaisir! N-am cunoscut și nu am ținut să frecventez, ca atâția bărbați serioși cu fete măritate sau [cu] băieți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-vă, măi copii, nu-s eu omul care să umble după trufandale. Glumă, neglumă, conu Iancu intra în joc discuția continuând cu apropouri, cu discreții nediscrete și tot felul de chestii care-i cam plăceau. - `vă-n mama voastră de pezevenghi. Nu poate omul să facă un pas, să strângă și el o ființă în brațe că hop, ăștia te și descoperă. Nici cei de la Siguranța Statului nu v-ar întrece în descoperiri. Hai ici, la "Monte Carlo" să bem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe urmă a renunțat. Forma fizică nu figura printre predilecțiile lui. Își trata corpul ca pe un vehicul - o motocicletă care gonea În viteză pe muchea Marelui Canyon. - Lloyd George nu‑i o surpriză pentru mine, a adăugat Ravelstein. Un pezevenghi cârcotaș. În anii ’30 l‑a vizitat pe Hitler și s‑a Întors cu o impresie foarte bună despre el. Vedea În Hitler visul liderilor politici. Ce voia el să facă făcea, și Încă la mare iuțeală. Fără tevatură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Țintă: Durăul. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun-simț în frumusețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia din echipă, pezevenghiul Baba, punînd la cale o întîlnire de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și la
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
bine mersi și că digestia voastră e memorabilă și că nu știți nu cunoașteți n-aveți nici în clin nici în mânecă cu răposatul și jucați cărți și barbut și beți și petreceți Degeaba vă prefaceți că n-aveți habar pezevenghilor și umblați cu vată în nări și în gură Până nu recunoașteți că mortul există și e al vostru el pute. Valea Oituzului Vulturi de bronz cu marmora în gheare plutesc ca o flacără fixă desupra eroilor. O dulce chilim
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
conveni? TRAHANACHE : Ah, nu! Oricine în afară de mișelul de Ca— (Pauză. Se răzgândește.) Știi ceva? Cațavencu n-ar fi o idee rea. N-ar fi o idee rea de loc. Dar trebuie manoperă, nu mofturi. Să nu simtă lucrarea. E mare pezevenghi. Să vorbim în liniște. (Arată spre ușa din dreapta.) Să mergem dincolo. Aici e gălăgie. ZOE: Unde - dincolo?! Acolo e iatacul meu! TRAHANACHE: Păi, și?... (Arată spre stânga.) Atunci, dincoace.... ZOE: În iatacul tău? Cu atâta lume în jur?! TRAHANACHE: Mă
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
mistuit de dorința de a stăpîni scena, de a se integra (și a străluci) printre protagoniștii spectacolului puterii: Nimeni nu vrea să-mi dea sprijin să trăiesc, toți mă îndeamnă să fac... literatură că altceva nu e de mine. Incomparabili pezevenghi..."; "pezevenghi" sînt, în fond, adversarii, cei care, simulînd admirația pentru un "bun" pe care nu-l au (talentul, știința de a face literatură), încearcă să stopeze căile de acces ale transferului de reputație de pe un palier social pe altul; dar
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
de dorința de a stăpîni scena, de a se integra (și a străluci) printre protagoniștii spectacolului puterii: Nimeni nu vrea să-mi dea sprijin să trăiesc, toți mă îndeamnă să fac... literatură că altceva nu e de mine. Incomparabili pezevenghi..."; "pezevenghi" sînt, în fond, adversarii, cei care, simulînd admirația pentru un "bun" pe care nu-l au (talentul, știința de a face literatură), încearcă să stopeze căile de acces ale transferului de reputație de pe un palier social pe altul; dar - cum
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
frumuseții și binelui.” Henry-Beryman este în „Cântece vis” un pseudo-credincios, un speculant al îngăduinței și toleranței divine: „Îngăduie-mi, Tu Cel Fără Somn,/ o experiență personală cu trupul doamnei Boogry/ înainte să mă îndepărtez de poftele cărnii” (Cântecul 69), un pezevenghi căruia e posibil ca Dumnezeu să-i facă hatârul, tocmai pentru o discuție ulterioară, lămuritoare, cu cel care geme sub povara transcendentului. În fond, „cea mai rea carieră” e a lui Dumnezeu, adică a cuiva care a fost comparat cândva
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
de virtute amorala supremă vigilenta, adică polițismul: denunțul și teroarea. Fiindcă în chip firesc regimul comunist generează reacție, revoltă, polițismul e fatal și esențial societății comuniste". Spre deosebire de oamenii adevărați, diminuați și triști, "vitali sînt în comunism numai estropiații, trîntorii și pezevenghii, ei sînt vătafii și vechilii regimului". Pentru exemplificări, Vasile Băncilă își fișase citate din "Scînteia" și "Timpuri noi". * La fel de libere și curajoase, paginile de jurnal din 1954-'60 și din '72-'73 conțin și o mulțime de însemnări despre scriitori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
Suflețel sărind de pe scaun și privind cu sarcasm pe tot spațiul mesei, dar îndeosebi spre Hagienuș), evident (consimți și el) un umor de "karaghioz" ("Pehlivan", adăugă Suflețel, iar la ureche spuse celor din jur, ca să nu fie auzit de doamne: "Pezevenghi"). - Și expresia "măscări", dezvoltă Smărăndache, care era foarte asociativ la mese, vine de la "mască", dovadă a stilului teatral. Nici Suflețel, care răsucea capul în toate părțile și făcea din ochi, nici Hagienuș, care râdea din fălci, nu lăsară a se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privi fugitiv în dulapul de haine), are mobile moș Costache... Nu știi cât îți reține pentru pensiune? Te pomenești că nu știi nici ce venit ai! Să știi că am să mă interesez, aflu eu prin oamenii mei, moșu e pezevenghi (Stănică ieși în geamlâc, continuând vorbirea și mai tare, și deschise ușa de la odaia Otiliei), e bogat putred, dar se ascunde, nici nu poți ști bine ce are și ce n-are. Aici șade Otilia! Frumos! Frumos! Nostimă fată, Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca avocat, nu fac testament, sau fac unul neștiut de nimeni, în favoarea câte unui șiret. Otilia ce treabă are? Noi, familia, dacă am fi mai energici, am putea lua măsuri, știi, sunt destule, debilitate mintală etcetera, etcetera, dar moșul e pezevenghi, G. Călinescu îl învață Otilia și-l ajută Pascalopol. Ascultă, spune drept, în fond e în interesul dumitale, eu pot să-ți fiu de mare folos în carieră (am să-ți recomand o fată faină, unică), n-ai auzit pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sentiment de simpatie față de moșier. În casa Aglaei, evenimentul consternă pe toți. Aurica pretinse că Otilia făcuse farmece lui Pascalopol, iar Stănică, foarte vehement în spatele oamenilor, dădu această interpretare, pe care Felix o află mai tîrziu: - Tânărul (adică Felix) e pezevenghi, a prins mișcarea.Trăiește cu Otilia și stoarce bani de la moșier. Ăsta ajunge departe, să vedeți. O să-l moștenească și pe moș Costache. În timp ce în casa Giurgiuveanu se petreceau acestea, un alt eveniment luă naștere, evoluă și se stinse cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și cu câteva chirii să devină proprietar. Să vrea să facă asta moș Costache, și dumneata, ca tânăr cinstit, viitor ginere, sa-i spui: Nu, moșule. În timpul vorbirii, Stănică, zărind ceva în buzunarul lui Felix, vârâse mîna: - Ia te uită, pezevenghiul! El ți-a dat astea? Astea-s țigăride contrabandă, eu i-am făcut afacerea. Și Stănică vîrî una în gură, lăsând pe celelalte în buzunarul lui Felix. Apoi se răzgândi. - Parcă nu fumai! - Nu! - Atunci, dă-mi-le mie, nene
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
undeva prin sobă, sau într-un dulap, între două scânduri, așa ceva. Spune dumneata, moș Costache, unde se țin banii de obicei? - Unde nu-l taie capul pe ticălosul de moștenitor! Toți râseră, iar Stănică, în gândul lui, făcu pe bătrân pezevenghi. - În sfârșit, i-a pus pe undeva prin casă, unde poți doar să-ipui, în pivniță, în pod, sub saltea etcetera. Ei, și servitoarea a șters parchetul cu benzină, uitând să deschidă geamurile, un chibrit aprins a căzut pe dușumea, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uimesc, care zguduie. (Stănică stinse glasul.) Ți-o spun și eu cum am cumpărat-o. Nu te obligă nimeni să crezi. Ei și? și dacă? ce, numai ea, mă-nțelegi? Felix își stăpâni enervarea. - Ce anume? - Păi, se zice, ești pezevenghi rău, parcă nu știi! nu zău!nu știi nimic? totul e în definitiv o prezumție, se zice că fata, pricepi, s-a dus la Paris să facă, doar ești la medicină, un avort, de! Felix fu atât de indignat, încît
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai tere cheile. Aglae întinse mâna și dădu să i le apuce. Atunci, cu sforțare eroică, bătrânul se trase mai spre fundul canapelei, bombănind: - Nu-nu-nu v-vrreau gheață! - Vorbește! observă Vasiliad. Stănică făcu un gest de admirație și de ciudă: - E pezevenghi rău moșul! Îl știu eu. E tare de tot. - Dar, Costache, se răsti de-a binelea Aglae, trebuie bani de cheltuială, de plătit domnul doctor, ce, vrei să plătesc eu? Bătrânul, atunci, după îndelungă nemișcare, făcu semn cu mâna spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai, masă cu prăjituri 12 lei; 11 mai, bani de cinematograf 10 lei; 12 mai, cuie mari 20 lei. Erau note ce urmau să fie trecute mai târziu în cont. Era, dar, foarte adevărat ce spunea Stănică: bătrânul era un pezevenghi. Trânti contul la loc și împinse cutia, când glasul autentic al lui Stănică se auzi în spatele lui: - Ai găsit ceva, șmechere? Are parale moșul? Lasă-mă sămă uit și eu. După o scurtă meditație, Felix întoarse cheia în broască și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stăm aici să păzim, n-o să lăsăm în casă un bolnav fără simțire, care nu vede, n-aude, cu străini în casă. - Aud! zise bătrânul așa de stins, încît nu-l înțeleseră toți. - Zice c-aude, mamă! interpretă Olimpia. - E pezevenghi! explică Stănică doctorului. - Mamă-soacră, toate bune, dar mie mi-e foame! Vrei să fac de veghe nemîncat? Adu ceva aici, la botul calului. Voi n-aveți nimic aici, nu gătiți? se adresă Stănică Otiliei, care îl privi speriată, umilă. Nemaiașteptând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
He, hei, Stănică e profund, degeaba încercați dumneavoastră să-l luați peste picior. Vrei să-ți spun rațiunea științifică? Orice om are conștiință morală, căci asta ne deosebește de animale, care ne apasă, oricât am căuta să facem noi pe pezevenghii. Bunăoară, am avere și am lăsat pe altul să sufere, atunci conștiința mă muncește fără voia mea și-mi intoxică sângele. Dacă însă spun duhovnicului: preasfinte, am făcut pe cutare să sufere, sunt un păcătos, se descarcă conștiința, se purifică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai multă greutate, fiindcă are membrele prinse puțin. Stănică simulă entuziasmul, neurmat deloc de ceilalți: - Domnule doctor, sunteți providența noastră, încă o dată ați săvârșit o minune, redîndu-ne pe bunul nostru unchi. Vă vom fi în veci recunoscători. ("Mama ta de pezevenghi, gândi Stănică, în sinea lui, te-a adus grecoteiul să strici viitorul meu!") - Bătrânul, explică Pascalopol doctorului, în trăsură, are o familie lacomă, care-l pândește pas cu pas, ca nu cumva să lase averea domnișoarei pe care ai văzut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]