85 matches
-
era bre ! (Soții Cucu ies). COANA MARE: Noaptea se culca în grădină dar după miezul nopții cu cine se întâlnea ea, ia spune, crai bătrân, cu cine ? Cine o trezea pe ea după cântatul cocoșilor ? FIRICĂ: Mutulică? COANA MARE: Sictir pezevenghi bătrân, sictir! Da' zi mai repede să nu mă înfurii. FIRICĂ: Își lega de cu seară degetul mic de la picior cu o ață... COANA MARE: De borangic. FIRICĂ: Pe care o scotea pe sub uluci. Eu doar trăgeam de ață atâtica
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
și o pensulă. A mai încasat o primă de urgență și dus a fost. A încercat arabul să vopsească, încăpățânându-se, cada de baie și pe urmă s-a dat bătut și i-a trimis vorbă: - Să nu mai vină pezevenghi ala la mine că impușc la el. Escrocii au nevoie de naivi, ca să supraviețuiască. Dar tot aici în sat se aciuase de multă vreme un arab bătrân de la care am auzit o vorbă de duh care mi-a mers la
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359591_a_360920]
-
el pe brațe, le-a dus în casă, a ieșit să mai facă un drum și a văzut curtea goală. Ptiu' drace! Se dusese pomina în tot satul că lumea numai despre asta vorbea: Văzuși fă' soro, cum a plecat pezevenghiul și l-a lăsat pe bietul om cu nunta de rușine? Da' fă' și cu porțile deschise! Ceilalți, din neamul Minuleștilor îi ațineau calea și unde se întâlneau, se lăsa cu carambol. Ori de câte ori avea loc o astfel de întâlnire, se
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
din iubire și înțelepciune, dar și sperând că-l va convinge de profunzimea, de sinceritatea trăirilor sale, în ciuda chipului său neatractiv și a nefavorabilului său renume... -Mais, quel langage éclectique a notre ami! suspină în falset Solitarul. -Aaa, e mare pezevenghi Papa când vrea! replică Diplomatul. Papa le aruncă o privire de gheață și continuă: -Apoi, faptul că am locuit la doi pași de familia renumitului regizor Paul Stratilat, cu al cărui fiu eram amic, a fost un prilej de a
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
tăcea posomorât, bunicul îi eliberă urechea ce plătise scump pentru eroicul ei posesor și îl mai premie cu un bobârnac ceva mai blând, numai cât să își sublinieze tăria cuvintelor de dojană. - Haideți în șatră să vă dea Buna altele, pezevenghilor! Ați prăpădit bunătate de plăcinte!... Ce chelfăneală v-ar mai trebui! Îi înșfăcă ceva mai îmbunat de gulere și îi duse plocon nevestei, care îi primi înduioșată de expresiile lor umile și amărâte. - Maimuțoii ăștia s-au încăierat pe plăcintele
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
potrivindu-și testemelul pe frunte. -Ce s-aud?! se opri cea strigată din culesul perelor aurii, căzute doldora pe iarba grasă din curte. -Ăl mic al poștașului a fost martor la o minune! continuă prima. -E, te pui la mintea pezevenghilor ăstora! Numai la snoave le stă gândul! Ce minune?! -Minune, zău! Tot satul știe! În dumbravă, din stejarul ăl bătrân a țâșnit apă! Au cercetat de-aproape, e un izvor în toată legea, pornit dintr-o scorbură! stărui prima. -Aci
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
detestare necruțătoare a unor carențe din lumea cotidiană, prevalent din societatea românească post-decembristă, poeziile lui Coriolan Păunescu îl apropie de poetul național Mihai Eminescu. Pentru confirmarea aprecierilor noastre prezentăm versurile de mai jos: „Pe adresa prietenilor Hei, măi violenților, măi pezevenghilor, voi cei care furați planeta din ceruri și până în miezul ei viu prin varii tertipuri de care n-aș vrea să mai știu!” Volumul de poezii, recent apărut, ne dezvăluie și stările sufletești apăsătoare ale poetului, neliniștea sa în raport cu lumea
ÎN LOC DE RECENZIE INTEROGAȚIE FINITĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375965_a_377294]
-
la care imaginile din oglindă răspundeau într-un sincron deconcertant. După ce lăsară să treacă spaima primelor momente, se porniră să vorbească toți odată: -Americanule, am încurcat-o! -Până aici ne-a fost, putem spune că ne-a sunat ceasul! -Ce-i, pezevenghilor, vă obișnuiseră să arătați ca acum cincizeci de ani, nu vă mai place înfățișarea voastră adevărată?! -Mi-e frică! -Hai, poeteso, încântă-ne acum cu versuri, dacă-ți mai dă mâna! -Lăsați-o în pace, e și ea la fel de înfricoșată ca noi
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
și să facă singură cumpărăturile, chiar dacă nu știa cum va putea căra ea, toată greutatea aceea. Ba chiar consimți să-i dea și ceva bani din economiile ei, numai să scape de tortura insistențelor lui. Nici că-și dorise altceva, pezevenghiul! O zbughi cu promisiunea că va fi la autogară la ora potrivită pentru a prinde autobuzul de seară. Alexandra ajunse la întâlnire extenuată și cu nervii făcuți praf de cât trăsese de bagaje de una singură, dar de frățiorul ei
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
Durău. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun simț în frustețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia din echipă, pezevenghiul Baba, punînd la cale o întîlnire de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și Văratic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a scris de curând o comedie lirica foarte diferită de altele. Mă distrez compunând muzică; fără nici un plan de vreun fel și chiar nu am ideie dacă am să o termin... repet... pur și simplu mă distrez. Falstaff este un pezevenghi care intră în tot felul de necazuri ... dar într-un fel amuzant. Este o figură! ...Opera este în întregime comică. Amin. Verdi a fost tot timpul provocat de massmedia, de prieteni și de Boito însuși, la un efort de autodepășire
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
1963 și Computer 1967, semnalează critic aspecte ale lumii contemporane. Curios este că verva sarcastică denunță situații caracteristice mai ales modului de existență occidental, categorii umane degradate aparținând societății capitaliste. Cei pecetluiți sunt, între mulți alții, „băieți de bani gata”, „pezevenghi ai tuturor puterilor instituite”, „chibiți ai tuturor bordelurilor / din concernul Realpolitik”, „idealiști ai vitaminelor în pilule”, „humanitariști ai pilulelor anti-viață”, „încântători sexy-boys”, „burghezi din toate straturile sociale / de toate confesiunile de toate sexele și culorile” ș.a.m.d. Implicat e
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
se Învârtă odată cu el. Ajunsă la disperare, femeia făcu petiții peste petiții, trimițând mii de misive și la administrație, și la ziare, și la organele abilitate să țină ordinea publică sub control. Fără nici un rezultat. Dușmanul ei de moarte, un pezevenghi, aflând de slăbiciunea sa, vrând cu tot dinadinsul s-o bage În pământ, mai aduse din bazar un număr impresionant de gramofoane, pe care le punea În funcțiune stând comod În fotoliul său. Femeia-pâlnie Olanda intra În transă, tremurând, gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răsturnat În Prut...” și, tremurând din Încheieturi, bătrânelul Își arătă palmele pline de bătături purulente... PAGINĂ NOUĂ VIII. Vals Noimann râse, deși nu-i ardea de râs. Nu cumva bătrânelul nu fusese altcineva decât Papil Mazuru? Oare pe unde hălăduia pezevenghiul? Cum de nu se gândise Noimann să-l ia cu el la cimitir? Papil ar fi fost numai potrivit pentru o astfel de agapă... Satanovski Însă preferase să nu aibă concurent. Probabil, la vârsta lui, Papil mai mult ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bănci până În spatele elevilor Mușu și Zare Popescu. Aici el se oprise și-și amintise că ar vrea să-l supravegheze mai atent pe Popescu. Privi peste umărul acestuia și zări caietul mâzgălit, cifrele subliniate sau Încercuite. Deci se jucau, pezevenghii! — Băiețaș, spuse el din spatele celor doi și făcându-i pe amândoi să tresară, tu, tu, se adresă el și din priviri către Zare, ia spune ce reprezintă desenul acela din stânga sus, de pe tablă! Zare se ridică tacticos, niciodată nu dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
indignare, abia putu să articuleze, silabisind ca la lecție: ― Doamnă... nu mă cheamă Cră-că-nel! (Noi icneam de râs pe sub bănci.) Mă cheamă Octav A-na-sta-se-scu! și-apoi, repezit pe cât putea el: Crăcănel îmi spun (aci un gest teatral, îmbrățișind întreaga clasă) pezevenghii ăștia! Ce a urmat nu mai are importanță! Altă întîmplare, petrecută de astă-dată în clasa a VI-a reală. Băieții aveau teză la Botanică în ziua aceea cu Crăcănel. Obiceiul era ca, la teză, profesorul să intre în clasă imediat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
junior și nelipsitul Grigore Costan, edec politic de pe vremuri. După numai două păhărele, Grigore începea să răcnească: „A timpuri a muris, cum zicea conu Neculai. Trăiască!” și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spunea taică-su’, Cercetașul Toaibă... --Nu sunt altceva decât un biet “gând de veghe”, dar, care la o adică sare din culcuș să te întrebe: “Încotro, vere? Nu ți se pare că ai luat-o pe arătură?” --Să facem pace, pezevenghi ce ești, și legământ că ne vom întinde mâna ori de câte ori ni s-ar părea că nu călcăm pe hudița cea potrivită. --Întocmai, prietene. Tu să-ți vezi de ale tale, iar eu cu durda asta oi sta de veghe! - a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
încă nu-i momentul ca fata să iasă în lume? Sau că frumoasa nu-i de... nasul tău? Ori că ar fi bine să intri întâi în tagma călugărească și după aceea vrând-nevrând te vei liniști?... Ei? Ce variantă alegi, pezevenghi bătrân? - m-a luat în primire gândul de veghe. “Hooo! Moară stricată! Și pușchea pe limbă-ți! Știu că nu te doare niciunde și vrei să-mi răsucești cuțitul în rană. “Păi cum să mă mire faptul că nici până la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întreabă: Priceput-ai ce strigă zarzavagiul aista? Nu am prea înțeles ce polojănii spune el acolo... El șăguiește, dar își strigă marfa pe care o are de vânzare...Adicătelea: o ridiche și o sfeclă, pătrunjel și mărar...ardei gras. Hâtru pezevenghiul. Îmi închipui că gospodinele nu dau rând la a cumpăra zarzavaturi de la mehenghi. Mai încape vorbă, fiule? - îmi răspunde bătrânul râzând de-a binelea... În toată această larmă, aparii îi îndeamnă pe târgoveți la „apî bunî șî răci!” Glasurile se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mare atenție fața impasibilă a profesorului, tabloul de bord cu cheile camerelor de păcătuire spre care acesta se întorcea, din când în când, ca și cum n-ar fi văzut spectaculosul obiect de pe masă. Tare ar mai fi vrut să ghicească dacă pezevenghiul pierdut în reverie meditează, de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la oaia noastră neagră. La năpârstoc. La imp. La prichindel. La Antichristul in spe, din coșuleț. Acesta trebuie distrus! Distrus pentru vecie, de îndată și în fibra lui cea mai intimă. O.K.! se-nveselește Sile. Îl mierlim imediat pe pezevenghi! Să dăm cu o cărămidă și să încheiem petrecerea! Mă ofer eu! Nu! Nu! Nu! Nu merge astfel! Îngerul nu ne-a spus să-l omorâm, să-l stâlcim pur și simplu fizic, pe drăcușor, căci acesta s-ar putea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
moară, iar voi o țineți pe șagă. Nu te mai alinta, Marandă, că noi nu șăguim, noi vorbim cu temei - a liniștit-o Toaibă, cu ochii râzând către Gruia . 168 Doamne, că multă răbdare trebuie să aibă omul cu voi, pezevenghilor! Da’ și când îi afla! Doamne, ce mândră ai să fii! Gruia, tată, spune-i că altfel chiar se îmbolnăvește de inimă rea. Mă gândeam ca după ce termin liceul să merg la facultate... Apoi asta nu-i treabă rea. Stai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cumetre?” “Fii mai explicit, prietene”. “Aici se poate afirma cu siguranță că întâi am fost eu și apoi - hehei, tocmai când? te-ai ivit și tu, piază rea ce ești!” - am încercat să-l aduc cu picioarele pe pământ pe pezevenghi. “Da’ știi că ai început să gândești ca un om mare? Numai s-o ții așa, vere”. Nu i-am mai răspuns, fiindcă altfel mă toca ca o moară stricată cât ar fi fost ziua de lungă... Când soarele s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lume ce ești?!” “S-o ai pe Zâna lângă tine!” - mi-a răspuns gândul de veghe, chicotind cu satisfacție. La acest adevăr verde, nu am mai avut ce spune. “O faci pe mortul în păpușoi. Ai?” Am tăcut chitic, fiindcă pezevenghiul avea dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt. Gândurile îmi erau răvășite de cele spuse de nelipsitul mehenghi. Gândul de veghe!... Mă simțeam destul de obosit. Drept urmare, m-am retras spre chilia mea, cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]