313 matches
-
nu-l poți urni de sub piele. e ca și cum te-ai coase peste el, sutură chirurgicală, ce va sfârși într-o cicatrice frumoasă. ce nu se vede, nici nu doare? ce întrebare haioasă, ușure, ca un hohot inutil de râs, te pișcă scurt și rapid ca o muscă țețe pe care nici n-o mai vezi. o, dacă gândurile ți s-ar ține laolaltă, ca liniștea aceasta în care abia te închegi. vaier de frig mă subțiasem și picam, ca țurțurul ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o inimă bună ca pâinea caldă. Si pe deasupra crede tot ce îi spui. Nu te-a bănui de minciună ferita sfântului. Ii cam prostălău, cum s-ar spune. Hai, că până aici îmi place de nepotul tău, Pâcule - l-a pișcat moș Dumitru. Iți place, nu-ți place, aista-i omul. Si cum spuneam, îi cam molâu. Cum îi, cum nu-i, iaca că s-o însurat. Si să nu crezi că o luat acolo te miri ce. O luat o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai sunt și oameni cu ochi ageri în casa asta, că altfel ne uscam ca păpușoii toamna. Are vedere ageră numai când îi vorba de udătură, dar când îi vorba de treabă nu vede nici la doi pași - l-a pișcat moș Dumitru. Costache, tu ori ne-ai uitat, ori ți-au slăbit și ție vederile? Tu nu vezi că ulcelele îs uscate ca șleaul în mijlocul verii? Toarnă și tu ceva în ele... In timp ce umplea ulcelele cu vin, crâșmarul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
toamnă - a deschis vorba agronomul, așezând bunătățile în fața lor. Ehei! De când n-am mai pus în gură măcar o așchiuță de pastramă, nici nu mai știu ce gust are - a grăit Costăchel. De când mătușa Catinca - așa, pe la vremea când mustul pișcă binișor - făcea o pastramă de ți se topea în gură, nu alta - a precizat Petrache. Inginerul a ridicat paharul cu vin: Să bem pentru sănătatea noastră și a celor dragi! Costăchel a golit paharul cu ciudă parcă. Petrache - luându-și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a adormit, zgribulindu-se în imensele falduri ale plăpumii de puf. Și aceasta mirosea cumva a stătut, deși învelitoarea era dintr-un damasc gros, apretată ca o foaie de tablă. S-a îmbrăcat la repezeală, s-a uitat în oglinda pișcată de rugină și nu i-a plăcut chipul de acolo, dar își zicea că și-l "reșapează" în cele zece zile de vacanță. Era trimisă de partidul comunist să facă rapoarte despre campania agricolă de vară. O să le toarne la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de apă. Silvio și Isabella se retrăgeau din fața unui roboțel de jucărie care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator masiv Își repezise Înainte brațul tubular, Încercând să-l piște pe Guido de obraz. Suptă de curentul de aer, mustața acestuia fremăta ca o flamură În bătaia vântului, până când vânzătorul de electronice, cu o mișcare de expert În jiu-jitsu, a frânt membrul de plastic și l-a aruncat cât colo
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
volan, vă rog? Am apucat covrigul, iar moșulețul a Înhățat pistolul cu mâna stângă, ieșind pe geam pentru a trimite un glonț În cauciucul unuia care nu voia să se dea la o parte. Mașina a tresărit ca un taur pișcat de o albină, năpustindu-se Într-un parapet. — Mulțumesc, a spus el, revenind la volan. Unde eram? — Ăla-i zice că nu-i dă nici un ban. — Așa. Spiritele se Încing și cei doi Încep să se certe. Colac peste pupăză
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Cine-și uită trecutul se uită pe sine, știam că din trecut i se trage, și-acum mai vorbește în somn despre chestiile petrecute la Revoluție. Nu e de mirare, zice Roja, dar ia mai repetă mi înc-o dată și pișcă-mă ca să fiu sigur, e chiar de-adevăratelea că totul pînă acum a fost moca? — Și pînă acuma, și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un cîine vagabond Roja, începe să-l mustre conștiința, nu trebuia să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Gildersleeve și nepotu-său LeRoy, alde Corliss și Veronica, alde „Oogie Pringle“ care îi cântă serenade sub fereastră lui Jane Powell în Întâlnire cu Judy - pentru ei cântă Nat „King“ Cole în fiecare an, de Crăciun, „Castane coapte pe jeratic, Gerul pișcându-te de nas...“ Jeratic în casa mea? Nu, nu, ale lor sunt nasurile din cântec. Nu-i vorba nici de nasul lui negru, turtit, nici de nasul meu lung, borcănat, ci de niște minunății micuțe, cârne, ale căror nări se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Trimit imediat, domnule. Dacă binevoiți să rămâneți pe fir două minute, domnule... Ninici oftă și ieși În aerul mușcător al micuței stații fără peron. Uitase să-și pună mănușile și, Înainte de a apuca să și le tragă, degetele Îi fură pișcate de frig. Își târî Încet picioarele prin zăpada și noroiul la Început pe jumătate topite, apoi pe jumătate Înghețate. Da, sunt bucuros că nu m-am aflat la Belgrad, se gândi el. Totul era foarte confuz. Oamenii ăia erau săraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă pișc de câteva ori și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Atât știi? Ți s-a blocat acul de patefon pe cerul gurii? Tu te-auzi? Ți-a mai spus cineva că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
praful și praful acoperă măgarii. N-am văzut în viața mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum e Cocoș, am văzut destui. Prin părțile noastre sînt mai mulți decît țînțarii. Cocoș și oamenii lui sînt la fel cu țînțarii, trebuie să piște ca să trăiască. Dacă-i plesnești te doare și te murdărești. Așa că mai bine, cel mai bine este să te obișnuiești cu ei." "Și dacă nu poți? Dacă te ustură și te mănîncă, dacă te umfli din cauza lor, dacă ajungi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe capră, trebuia să țină bine hățurile, iar el, Radul Popianu, era o parte din hățuri. Dar, după cîte înțelegea din cele așternute pe hîrtie de maiorul Stavri, domnii ofițeri își pierduseră cu totul mintea, voiau să răstoarne căruța, să piște calul cu strechea și șă-l țină după aceea în frîu, prinzîndu-l de coadă. Din cîte instrucțiuni primise pînă atunci, la cîte instruiri făcuse cu corpul detectivilor și la Prefectură, nimeni nu-i suflase o vorbă că primejdia pentru ordinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a așezat zăpada cristalină și jucăușă ca un lan de diamante. Se aude fluieratul prelung al vântului. Gerul amar și cumplit a adus cu el zilele babei cele scurte și nopțile vegherii cele lungi. Moș Crivăț suflă cu putere și pișcă obrajii bucălați ai copiilor. Casele dorm sub cușme de nea sclipitoare. La geam au înflorit flori de gheață care zâmbesc trecătorilor. Oamenii zgribuliți se îmbracă cu haine mai groase și mai călduroase. Mamele cântă doine și spun povești copiilor la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
l-am auzit și eu spunînd asta) cu modestie jucată și trăgînd dintr-o țigară "Carpați fără": "Ieu nu sînt decît marxist". "Marxist pi o sutî șî șin'zăși di santimi", îi viza fostul decan Scarlat Carp statura: "o țîrucă piști on metru șî juma'". Fuseseră amîndoi, și Mistrie, și Carp, sovietiști‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Cu ochiul și cu urechea la privilighenția de la răsărit. Dar Mistrie lustruise cizmele nemuritorului și după ce murise. "Nu, Stalin n-a murit", își intitula un lu-u-u-ng poem, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
puțin acizi față de putredul occident. De cei ai căror opinii (Mistrie rata orice acord) duc la diversiuni. Așa a arătat, just, tovarășul Paul Georgescu la Congresul Scriitorilor din '56. Dumneata vrei să evadezi de pe platforma realismului socialist". "Găozul ista vedi piști tăt numa' diversiuni șî evaziuni!", s-a îmbățoșat și Carp. Conform lozincii mișanovicoviene, DOCUMENTARE și TIPIC, Mistrie a continuat să scrie răzbit despre Mîinile montatorilor (titlu de poemă), a intrat În cazangerie (alt titlu), a văzut cum Cresc orașe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cine-și uită trecutul se uită pe sine, știam că din trecut i se trage, și-acum mai vorbește în somn despre chestiile petrecute la Revoluție. Nu e de mirare, zice Roja, dar ia mai repetă mi înc-o dată și pișcă-mă ca să fiu sigur, e chiar de-adevăratelea că totul pînă acum a fost moca? — Și pînă acuma, și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un cîine vagabond Roja, începe să-l mustre conștiința, nu trebuia să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de dedicații. Sub fiecare poem citim precizări de genul: ‹ „fiilor mei: Lucian, Eugen, Ionuț și Octavian“, „prietenilor mei Viorel A., Petre E. - Timișoara“; „prietenilor de la Cerbu - Tg. Jiu“, „mamei mele“, „părinților mei“, „fiilor mei“, „sorei mele Maria D. - Petreasa“, „prietenilor Piști T. și Nicu F. - Timișoara - București“, „bunicii mele“, „camarazilor mei cadeți“ etc. Trebuie să crezi că poemele tale sunt bunuri de o valoare inestimabilă ca să le dăruiești atât de solemn, în văzul lumii. Patriotism funambulesc În volumul Glasul din... urmă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în gușă. Vreau să-ți cumpăr casa și terenul. Și eu să dorm pe drumuri... Nu prea. Vei fi boier cu atîta bănet. Boier fără casă... Cumperi un apartament. Apă caldă, televizor, curățenie și bănet în bancă. Ho, ho, ho. Pișcă-mă, să mă trezesc! A dat norocul chior peste dumneata! Și dumneata vii aici, cu șobolanii... Treaba mea! Oamenii stau de vorbă, bondocul scoate un rachiu și îl lămurește cam cît bănet va avea. Ca și cum ai avea un salariu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dacă dus Radule cu sanie, nu dai și la Vilmoș egy pohár bort? Nu i-a dat. L-a Îndopat mai Întîi cu pîine și slănină, abia apoi i-a turnat un pahar. Îmi dăduse și mie. Era ușor dulce, pișca la limbă și, mai ales, avea o culoare frumoasă, un apus de soare mai supărat. Nu din damigeană ne-a fost turnat vinul, ci dintr-un tub de sticlă cu un dovleac, tot de sticlă, la capătul de sus. Țeava
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pene, îmi dădeam aere de lider spiritual. Se pare că și gagicile care urmau să se înscrie în clasa I gagicile de la litere șchioape, după nomenclatorul Ninetei îmi făceau ochi dulci, deși îngerii lor păzitori, niște bunicuțe mereu înăcrite, le pișcau profesionist, scrâșnind printre dinți care aveau pauze precum claviatura distrusă a pianului bunicului tot felul de drăgălășenii în care era picurat etern și cuvințelul depravat. De-atunci am priceput că domnișoarele sunt atrase ca un magnet de specia aceasta umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rezervă pe care o avea, către apartamentul acestuia, pentru a uda florile și a împrospăta aerul. Surpriză: nea Onuț îl aștepta, foarte liniștit, pe masa din sufragerie. Luase poziția mortului, cu mâinile pe piept, iar când tata l-a întrebat, pișcându-l puțin, de ce face glume macabre, a constatat că este mort-mort. În apartament totul era absurd. Pe dușumea erau mai multe plicuri cu diferiți destinatari și grămăjoare de parale. Tata, ființă curioasă; ca și mine. Adrisanți și vorbe... Fiilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care-și semna consecvent misivele duios-amenințătoare cu numele „Anofelul”, probabil un pensionar de al „organelor” de la Mănăsirea Secu, onorabil cetățean postdecembrist care-și mai omora și el plictisul și se silea din răsputeri să mai fie încă de folos societății, pișcând în stânga și dreapta pe forum cu trompa-i punguentă, încă doritoare de sânge. Plictisit, Bart trecu pe alte forumuri, în căutare de interlocutori mai inteligenți, în timp ce prin minte începură să i se perinde frânturi din viața lui cu Irina, fosta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de oameni o să fie, mereu de pe o zi pe alta, cine pe cine a ucis?ť - 2 decembrie 1940) primește o ripostă în oglinda însingurată, crepusculară, a păcii zilelor noastre (crepuscularul agonic evocat de Cornel Ungureanu în prefață). ŤÎndoielile mă pișcă, mă ustură, mă mănâncă, parcă ar fi un roi de țânțari în jurul meu. N-am cu cine să mă sfătuiesc...ť. (21 octombrie 1991, luni). În această a doua oglindă, ůmbrele mai puternic conturate nu sunt călătoriile la Lausanne, Paris
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]