66 matches
-
pasagiul Vilacrosse, intru la Cecil, cer o pereche de ghetre. Neglijentă cusătură; nicăieri nu mai găsesc lucruri perfecte, precum cele dinainte de război. Se fabrică în grabă pentru vulg - bucureștenii trec azi binișor de 500.000, mai toți mahalagii sau amploaiați pișicheri. Mă frec de ei până la Cercul Militar: je bois le calice jusqu'a la lie. Intru la Capșa, răsfoiesc gazetele: Titulescu pleacă la Paris pentru discuții cu Laval. Ia trenul într-acolo și președintele Beneș al Cehoslovaciei. Franța leagă și
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
la fel de frumoase ca cele ale lui Ștefan Iordache. La urmă, mi-a spus, la ureche, atît: "incredibil...". Incredibil cum se juca în pielea Generalului Cearnota din "Fuga" Cătălinei Buzoianu de la Teatrul de Comedie... Spiritul ludic îl conducea pe acest personaj pișicher care cînta, dansa, ciupea femeile, care pierdea tot și puțin îi păsa, care învîrtea viața în cei mai aiuriți pași de dans, fără menajamente, care se lăsa ispitit de toate poftele, ignorînd deșertăciunile. Cum s-a jucat în "Barrymore", asumîndu-și
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
Simona Vasilache Nu de o stație de tramvai este vorba, într-o lume care se plimba cu trăsura. Ci de un fel de a reacționa la "de-ale vieții", cu eleganță pișicheră. Școala lui nenea Iancu, alintată Caragialeta (bis) - Leta, din prima și din a doua caragialetă, e o prietenă a lui Șerban Foarță - dă lecții într-un volum legat frumos, în stilul Brumar, 2002. Autorul lui? Am spus-o deja, Foarță
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
Unire. În decembrie 1989, în timp ce comunismul se prăbușea cu vărsare de sânge, biblioteca lui Carol I, care însemna exact legământ european și conștiință de sine a României, era mistuită în flăcări. Ca și cum cineva făcea cu ochiul către istorie și comenta pișicher: democrație da, identitate și instituții nu! În ultimii douăzeci și doi de ani, anticomunismul a supraviețuit comunismului, tot așa cum anti-monarhismul a apărut după ce a dispărut monarhia. Spirite alese ignoră sau disprețuiesc regalitatea din România, dar vor să șteargă urmele dictaturii
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
procedeului. Un poet la care se găsesc toate jocurile formale posibile e Șerban Foartă. În volumul sau Areal (București, Cartea Românească, 1983), tăietura în plin cuvînt e însoțită de cuprinderea în rîma a fragmentului rămas: "mai tandre mai candrii mai pișichere/ mai volnice mai largi mai adecua-/ te mai versicolore mai alene/ mai lîncede mai strîmbe mai scalene/ mai vagi mai nustiucum mai vinoncoa..." (p. 23). Procedeul permite astfel și crearea de rîme rare, în situațiile în care inventarul lexical al
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
occidental, care reflectează cu înțelegere și competență asupra rolului jucat de Ronald Reagan în politica deceniului încheiat cu prăbușirea sistemului comunist european și care demontează cu mare finețe și verifică pe toate fețele componentele sistemului politic francez. Celălalt, mult mai pișicher, mereu pus pe glume, cu alura unui profesor gen Marius Chicoș Rostogan, care se plimbă superior prin clasă, cu o carte de Caragiale sub braț și o joardă în mînă, în încercarea puțin ridicolă de a face ordine printre prea
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
să spun... vrea să te vadă. Fără nici o vorbă, Rim începu să se îmbrace, aruncîndu-i tânărului, din când în când, câte o privire piezișa. Nu e numai sperietura... Probabil ca e homosexual. Și îi spune pe nume Abatelui... Ce moșneag pișicher! Abatele stătea în fotoliul său favorit și privea la dimineața mohorâtă când Rim intră și își înclină foarte puțin capul, pentru a rămâne apoi tăcut în mijlocul biroului. În spatele său, Aloim își făcea de treabă, aranjând niște cărți pe un raft
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rar, dar eu, ca secretar UTC, trebuia să fac de control mai des. Apropo de funcția mea în UTC, mă întâlnesc pe scenă cu Cosma Brașoveanu. Se uită la mine cu fața lui rotundă ca o pâine și mă întreabă pișicher: ― Te-au pus șef la UTC? ― Îhî! ― Ce ne mai faceți? Râd eu, râd și ceilalți, dar Cosma zice mai departe: ― Măi fraților, mi-am cumpărat un radio, dar nu știu ce are, că tare-i mai înjură pe comuniști. Fratele Cosma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pentru o gazetă-două!? Da’ ce vorbesc eu. Ori grăiesc la un perete, ori jupânului Froim. Tot una-i. Mai bine caută în traista din coșul căruței... La auzul ultimelor cuvinte, ochii hangiului au avut o lucire scurtă și un surâs pișicher i-a luminat fața, care grăia de la sine. „Așa parcă mai vii de acasă, bade Dumitre”... Bătrânul Țâdulă nu a venit la vreme, așa cum s-au înțeles. L-a așteptat cât l-a așteptat și, în cele din urmă, moș
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
coli cartonate care închipuie inamicii. Pe una dintre ele câteva păsări își găsesc loc pentru odihnă. Liniștea înaripatelor nu va dura mult, doar până ce începe antrenamentul. Înainte să se ridice, Felix mai trage un fum din țigară și cu zâmbet pișicher scoate din porthart un caiet gros, cu margini înnegrite. Dintre file iese la iveală un ziar împăturit, cam zdrențuit. Informația Zilei, numărul din 30 septembrie 1943 unde Arghezi scrisese celebrul pamflet "Baroane", îndreptat direct contra baronului Manfred von Killinger, ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tocmai se scula de la masă, În bucătărie. Nilda se amestecă strigînd că nu trebuia să pîrască pe nimeni, dar că făcuse foarte bine venind să le spună ce se Întîmplase. Vilma se Înfurie abia cînd Julius o Întrebă ce Înseamnă pișicher. „Vino“, Îi spuse. — Carlos! Coboară te rog din trăsură, ca să se poată juca Julius... E ora lui de joacă. — Și a mea. Vilma și Julius au rămas Înmărmuriți și fără să poată scoate o vorbă. Frumoasa metisă se mulțumi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Carlos Își petrecea după-amiaza cum Îl tăia capul, fiindcă nu avea nimic de tăcut. Trebuia să aștepte pînă se trezea, cam pe la cinci și jumătate și să se urce În caleașcă pentru a sta de vorbă cu el. — Ce Înseamnă pișicher? Îl Întrebă Într-o după-amiază. — Așa ca mine, bunăoară, Îi spuse Carlos, coborînd greoi din trăsură. Haide, adăugă Întinzîndu-se Într-un căscat; s-a făcut ora să mergi la baie; pesemne că Vilma te caută. O jumătate de oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le ceream. Dădea din cap, uneori ricana. M-a Întrebat Într-o zi ce gîndeam despre tata. I-am răspuns că-l iubeam. Dl. Diekirch s-a uitat la mine de parcă aș fi rostit o prostie: „Așteptam un răspuns mai pișicher“. CÎteva săptămîni mai tîrziu, tata m-a chemat În birou și, fără să-mi dea nici un motiv, m-a informat că nu mă voi mai duce la dl. Diekirch. „Și pictura?“ am Întrebat eu. „Cu pictura o să mai vedem, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dus motanul la apă. Ducîndu-mă În spatele prăvăliei, mi-am tras șorțul meu albastru și i l-am Întins pe al lui sau, mai bine zis, i l-am aruncat cu Îndîrjire. Fermín Îl Înșfăcă din zbor, tot numai un zîmbet pișicher. — Mai curînd apa ne-a luat pe motan și pe mine, i-am retezat-o eu. — Lasă dumneata gregueriile În seama lui don Ramón Gómez de la Serna, că ale dumitale suferă de anemie. Să vedem, povestește. Ce vrei să povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce friza virtuozitatea. M-am Înclinat În fața evidenței. — Aveți dreptate. Nu sînt rudă cu doamna Coronado, Însă trebuie să stau de vorbă cu ea. E o chestiune de cea mai mare importanță. Bătrînul se apropie de mine. Avea un zîmbet pișicher și felin, de copil veștejit, iar privirea Îi ardea de șiretenie. — Mă puteți ajuta? l-am implorat eu. — Asta depinde ce cum mă poți ajuta dumneata pe mine. — Dacă Îmi stă În puteri, aș fi Încîntat să vă ajut. Vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deși niciodată forța ordinii nu trebuie să se alieze cu cineva. Ordinea e ordine și nimic altceva, de aceea nu are nevoie de nimeni și de nimic pentru a fi." Era și el un pic ticălos, nu chiar ticălos, doar pișicher. Chestia asta cu ordinea o auzise în urmă cu cîțiva ani, la prima convocare din Oraș, unde prefectul a ținut o conferință pentru a explica introducerea cîinilor polițiști în dotarea serviciului. Și o începuse ca o teorie despre ordine, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
măcar ce luptă duc eu în această clipă... Nu mică mi-a fost mirarea însă când i-am văzut un început de zâmbet în colțul gurii și o anume lumină în ochi. Zâmbet care ar fi vrut să spună: “Mare pișicher și gândul cela de veghe al tău. Nu te iartă nici de te-ar vedea zvârcolindu-te ca un bolnav de lingoare. Și bine îți face!” “Mulțumesc de încurajare, părinte!” - i-am răspuns eu în gând, întorcându-mi involuntar privirea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ești un pișicher, zise brusc Amory. — Un ce? — Un pișicher. — Asta ce naiba mai e? — Păi, e ceva ce... sunt puzderie din ăștia. Tu nu ești, nici eu nu sunt, deși eu sunt În mai mare măsură decât tine. Cine e pișicher? Ce te face să fii pișicher? Amory căzu pe gânduri. — Ei, ei, presupun că indiciul clar este când un tip Își netezește părul pe spate cu apă. — Așa cum face Carstairs? — Întocmai. El e pișicher. Au cheltuit două nopți căutând definiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mare măsură decât tine. Cine e pișicher? Ce te face să fii pișicher? Amory căzu pe gânduri. — Ei, ei, presupun că indiciul clar este când un tip Își netezește părul pe spate cu apă. — Așa cum face Carstairs? — Întocmai. El e pișicher. Au cheltuit două nopți căutând definiția exactă. Pișicherul era un băiat chipeș, sau unul În orice caz curățel. Avea minte, adică o inteligență orientată social, și se folosea de toate mijloacele cuprinse În perimetrul larg al onestității ca să promoveze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moară creștinește când o cuprinde-o cu totul!" Iar cu totul, aproape o săptămână "turbăciunea" a trecut spre cele veșnice sub formă de fripturi, sarmale, răcituri. Și cum preuteasa nu voia să ia măcar o bucățică, să nu turbeze, popa, pișicher, o sfătuia să ia că mai mult decât este nu poate fi și apoi, vorba evanghelistului, cui cu cui se scoate... Târziu de tot, când Mișa a divulgat popii secretul acesta a râs de nu mai putea și a conformat
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dreaptă. Braic Îndrepta sprânceana, dar vântul o strâmba la loc, făcând-o să se prăvale pe partea stângă... Stogul de fân era străjuit de o șapcă verde, trasă peste ureche, fapt care-i conferea omului de paie un aer destul de pișicher. Privindu-l de la distanță sau chiar de-aproape, aveai impresia că stogul de fân postat În fața ta Îți face mereu cu ochiul. Erai tentat, pe loc, să-i răspunzi În același mod. Imediat după metamorfoză, din stogul numit Braic apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
militar. Fermín suspină, iritat. — Ah, armata, racilă și redută tribală a corporatismului maimuțăresc. E și mai bine, fiindcă, astfel, dumneata Îi poți pune coarne fără remușcări. — Delirezi, Fermín. Bea o să se mărite cînd sublocotenentul va termina serviciul. Fermín Îmi zîmbi, pișicher. — Păi, să vedeți cum stă treaba: mie Îmi miroase că nu, că asta nu se mărită. Ce știi dumneata. — Despre femei, ca și despre alte treburi lumești, destul de mult față de dumneata. După cum ne Învață Freud, femeia Își dorește contrariul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
își purta mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație sinceră. Până la urmă, s-a așezat pe un scăunel. De fapt era o buturugă. Scărpinându-se apoi în barbă - cam încurcat - cum mi s-a părut mie - cu un zâmbet pișicher, a grăit: Îți aduci aminte de lichiorul pe care l-ai băut mai ieri? Da, părinte. Și ce bunătate! Păi de unde crezi tu că pot lua eu rachiul pentru lichior, vișinată sau afinată sau...? De aici... Zicând acestea, a pus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de ofițer, luată de la văru-meu dup-o partidă de pocher. - Nu știu, e posibil, așa se-aude... - Nu prea-i voie să spuneți, confidențial, secret de serviciu, ordine, socoteli... da’ hai, între noi, e pe roate, se pornește? Sau, zâmbește pișicher, dacă n-o fi deja începută, de multișor... - Ar fi... - Așa credeam și eu! Și chiar le-am spus și băieților la firmă că toată povestea din ziare cu desființarea, cu disponibilizarea e praf în ochi pentru prostime. Au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zvârcolea și-acum în spinare, căuta să-l cuprindă cu degetele de moștenire și, sesizîndu-le târziu pe cele două bătrâne, li se adresă și lor, cu un glas gros, incredibil de gros: - Dar voi... adică dumneavoastră... Două bătrâne atât de pișichere și fără minte... N-o să fiți niciodată în cunoștință de cauză... asupra identității mele și-a lui Pinky... Femeile zâmbiră înveselite și așteptară. Înregistraseră că traversează o criză. Trecu un minut, trecură două. De asta erau ele, minutele, făcute să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]