290 matches
-
cu gât înalt, de dantelă, să se dea cu parfum de verbină și să și transforme grădina când în oază arabă, când în poieniță scandinavă, când în insulă mediteraneeană, cum avea ea chef. Așa era Lea. Purta agate. Vorbea puțin pițigăiat și mirosea bine. Pentru mine. Lui David i-a mirosit mereu a naftalină. Așa am fost noi, diferiți, după o anumită vârstă. Eu m-aș fi dus ață să-i caut prin sertare, să citesc scrisori vechi și să mă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vadă mai bine de dezvoltarea armonioasă a tinerei generații - replica el în fața bufetului din sediul raionului de partid, într-o pauză de ședință. - Să se concentreze mai mult asupra elementului-om decât asupra elementului bărbat!” Și izbucnea într-un râs pițigăiat, colorat cu scurte strigăte răgușite, oarecum deranjante, ce atrăgeau totdeauna atenția. Se înțelege, își începuse acțiunea adresându-se în primul rând omului, acest aluat care trebuie (ne învață „marii dascăli ai omenirii”: Marx, Engels, Lenin și Stalin) modelat conform principiilor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
amintesc și, în fond, să facă bine cititorul și să-și puie pofta-n cui. Luminăția Voastră, ați ajuns cumva la... vreo strate gie? Oștirea e nerăbdătoare. Prealuminata Voastră minte a hotărât o tactică de luptă? — Răbdare, răbdaaare..., veni răspunsul pițigăiat al prea luminatului. Mă gândesc la acest lucru de atâta amar de vreme, că și uit uneori la ce mă gândesc... La ce mă gândesc? Acum însă, gata, știu! Nu-mi explic de ce, dar de data aceasta Prealuminatul părea mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
imens, căzut pe spate. Întinde mâna și-l apucă. Se uită la ecran și răspunde. Tocmai voiam să te sun. Citesc acum din porcăria asta. Mă apropii de urechea lui, ca să aud ce spune vocea de la capătul firului. O voce pițigăiată, metalică. Nu, frate, fii atent, nu mai citi deocamdată, lasă-mă pe mine să-ți poves tesc ce-i cu personajul ăsta. Tipul ăsta e beton. Adică beton beton, frate. E bazat din toate punctele de ve dere. Le are
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
urs bătrân pe capul încărunțit. Intrară în vilă. Ofițerul cu pas de paradă străbătu biroul și îi împinse fotoliul. Primarul se postă înaintea fotoliului fără să se așeze. Aștepta. Trecură cam trei minute, în care, alături se auzi vocea ușor pițigăiată a lui Antonescu. Pași repezi și, îndată, apăru el în uniformă, cu cizmele strălucind, frecate dimineața de ordonanța lui - Gheorghe, - lustruite cu os de miel... Mareșalul îl salută pe primarul Brașovului, întrebându-l dacă drumul fusese bun - și Gologan aprobă
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha). Se Împrăștiau cu sunete stridente, țipătoare, care-mi aminteau de vocea domnișoarei Cojan Petruța, profa de mate (Năsoasa, Cârma, Scârțâitura). Zbiera la noi pițigăiat, printre eternele-i răgușeli, și ne lovea cu cartea de algebră peste cap, atunci când eram scoși la tablă și Încurcam formulele matematice. Era foarte slabă, exagerat de slabă, tipa asta, cu niște mâini atât de subțiri, de te așteptai să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cele mai terifiante) am pecetluit taina noastră. Astăzi, Însă, nu știu de ce... Cineva se izbi de umărul meu. Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița de la bar cu o voce pițigăiată („Împusita dracu, cu mă-ta-n brațe, lepra dracu...”). Lola Jo mă privea insistent. Avea un aer obosit, puțin debusolat. Am mai comandat un coniac pentru ea, dar mi-a făcut semn că nu. Mi-a surâs cochet și s-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i zic niște chestii. E la marele fix, să știi. Bun, am fugit. Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" "Cu plăcere", face Băși. O dată cu închiderea ușii, zâmbetul amabil al profesorului se și evaporă. Zise, imitând-o cu o voce scăzută și pițigăiată: "Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" Urmează cu vocea lui normală, dar tot în surdină: "Mamă ce zgripțancă și profitoare-mi ești. Ai mașina-n service, pe dracu! De o lună aud placa asta. Și parcă văd că vii cu niscaiva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ar fi culmea să moară de tot pe masa de operație. Mai mare rușinea. Asta cu atât mai mult cu cât știm foarte bine că trebuie să-și revină. Evrika! Avem puls! - țâșni spre tavan o altă voce, cea mai pițigăiată. Perfect. Bravo fetelor! Știam eu că sunteți irezistibile. Anunțați familia. N-are familie? Oricum... Totul e în regulă. Operația a reușit sută la sută. La nici zece ani de la miracolul primului transplant de inimă, al doctorlui Barnard. Ce vrei, dragă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ridicară. Peste umărul Antoniei am prins pentru o secundă expresia lui Alexander. Fața i se crispase ca și cum toate trăsăturile se concentrau spre un punct. Impresia se șterse imediat. Ia te uită, ce surpriză minunată! rosti Antonia cu vocea ceva mai pițigăiată decât de obicei. Dintre noi patru, ea părea a fi cel mai puțin capabilă să se stăpânească. Sperăm să ne dai binecuvântarea, rosti Alexander pe un ton scăzut și supus și se înclină în fața ei. — Din toată inima! răspunse Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
micile lor secrete! De treaba asta m-am ocupat chiar azi! Uitați, eu am contribuit și la soluționarea scandalului concursurilor televizate, vă amintiți? Uf, la ce bun? La ce bun s-o țin tot așa, cu glăsciorul meu gâtuit și pițigăiat, de adolescent? Iisuse Hristoase, un bărbat evreu cu părinții în viață e un mucos de cinșpe ani și un mucos de cinșpe ani o să rămână până la moartea lor! Oricum, între timp Sophie m-a luat de mână și, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un prieten dimineața, îl cred în stare să scrie până seara un eseu justificativ cu aparat bibliografic solid. De partea cealaltă a mesei s-a găsit intelighenta Alina Mungiu. Ca un făcut, nici ea nu respiră când vorbește! Deși mai pițigăiat, debitul Alinei Mungiu e comparabil cu al lui Pruteanu. În vreme ce viermele mecanic o agresa verbal continuu și o amenința cu citate despre condiția de prostituată a „doamnei Mungiu”, intelighenta rozalie și bucălată, scăpând și o lacrimă, îl numea, cu suav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pentru ei, dar cum naiba să nu fac asta când erau atât de căpoși sau discreți, cum vreți să le ziceți, și nu doreau să iște vreo debandadă cu lingviști care apar la ușă ca să cerceteze fenomenul, glasuri fără chip, pițigăiate sau grave, care se plimbă dintr-o cameră în alta fără să poți atinge locul din care se aud. Aveau fobie la miracole, nu puteau pricepe cum un lucru atât de normal ca prezența lor aici, printre noi, trebuie privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Rennit, de la un telefon public de lîngă stația Stockwell, dar nici de data asta nu auzi decît țîrÎitul din Încăperea pustie. La nouă și un sfert, cînd telefonă pentru a treia oară, auzi În sfîrșit vocea lui Rennit - o voce pițigăiată și speriată. — Alo, da! Cine-i acolo? — Rowe! — Ce-ai făcut cu Jones? Îl Întrebă domnul Rennit cu glas acuzator. — Păi, ieri l-am lăsat afară... — Nu s-a mai Întors! — Poate că urmărește vreo pistă... — Trebuia să treacă pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ucenicii fuseseră capabili să rezolve toate sarcinile pe care le aveau de executat. Cel mai tânăr dintre ucenici răspunse la telefon, iar domnul J.L.B. Matekoni știu imediat, din tonul lui, că se întâmplase ceva grav. Vocea tânărului era neobișnuit de pițigăiată și emoționată. — Mă bucur că ați sunat, Rra, spuse el. Au trecut niște polițai pe aici. Voiau să vorbească cu dumneavoastră în legătură cu menajera. Au arestat-o și au băgat-o la răcoare. Avea o armă în traistă. Sunt foarte supărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc. Rămâne unul singur, din care se desprind funigeii. - Chaetomium olivaceum, se-aude o voce pițigăiată. - Mycelliofora lutea! nu mă mai contrazice, știu eu mai bine. - Nț, pseudobalsamia microspora... - Ba nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei, belgaforu’ și gadina voastră de râtani! Ia mai terminați! - Nu mai mișcați patul! am țipat. Lăsați-l, nu-l ridicați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
seară, Dali se întoarse târziu de la birou. Roșu la față și de o veselie gălăgioasă, Ema înțelese că tatăl ei băuse. Nu se întâmpla pentru prima oară dar Vanda îl apostrofa, de fiecare dată, turnând gaz pe foc cu glasul pițigăiat și mustrările vehemente. Trimisă la culcare, fetița ascultă cu urechile ciulite. Prefer o viață grea și plină de nevoi ca a Sandei, decât una lângă un bărbat ca tine, o auzi pe maică-sa spunând într-un moment oarecare. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-ar fi văzut la orizont. Există, nu-i așa? — Păi nu, chiar asta-i chestia. Malaysia nu există! a strigat Din, mișcând capul Înainte cu violență. Malaysia - rostise cuvântul de parc-ar fi vorbit o limbă străină, cu voce pițigăiată, de copil, iar Adam și-a amintit vocile copiilor de la școală, care-și băteau joc de numele lui: De Willigen? De Willigen? și-a amintit suferința și rușinea resimțite pentru ceva de care nu era vinovat - Ma-la-ysi-a nu-i decât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la balcon, lăsată deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de sport, ce zici, cu vocea aia a ei pițigăiată, vrând să afle dintr-o suflare totul, cine, cine, o auzi întrebând în recreații, cine, cine, unde, unde, cum? Glasul lui imita sacadând caraghios tonalitatea de pasăre alarmată de furtună. Cine, cine, unde, unde, cum, când? Se opri obosit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
temele aveam să le scriu foarte urât. Dar, când m-am apropiat de birou, surpriză: temele îmi erau scrise foarte frumos și ordonat. Cine mi-a scris tema? am întrebat cu o undă în glas. Eu, a răspuns un glas pițigăiat. Cine? nu văd pe nimeni aici! Eu, stiloul tău! Dar de ce ai făcut asta? Cum de ce? M-am săturat să tot dai vina pe mine, când temele îți sunt scrise urât și în grabă; ba curge stiloul, ba zgârâie penița
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
calculase eternitatea era un firav picioruș. Cealaltă mână, celălalt picioruș. Întregul corp de bătrân, corp de insectă vânătoare. Numai capul minuscul era al profesorului. Un gnom, puțin mai mare decât o palmă, agita un clopoțel către cer strigând cu voce pițigăiată: Uniți-vă, înmulțiți-vă, nu există altă lege, altă țintă decât dragostea! După care îngână cu jumătate de voce, ca pentru el: Și mai apoi trăiți dacă puteți, acest lucru nu mă mai privește! Ce stai, profesore? îl luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Vorba umiliților și resemnaților. * Nu am de pierdut decât lanțurile. - Nu! sare celălalt, - și lanțurile sunt bune la ceva,... costă și ele ceva,... au o valoare. - Da, răspunde celălalt, dar mai întâi trebuie să legi ceva de ele. * Spân și pițigăiat, avea ceva dintr-un pitic ce ar fi crescut mare, brusc. * Cu întinerirea pe care o aduce în glas, subit... are un glas întinerit de durere, - strigătul bătrânei întorcându-se de la o înmormântare... numele iubitului ei consort, decedat... Ca și cum ea
Vorbe desperecheate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6826_a_8151]
-
și-o strecură între buze, carnea ei fragedă și fermă aproape i se topi în gură, ce plăcere! Unde ești? Vocea lui Peter tremura, îi era teamă, n-o mai vedea și se credea singur. Unde ești? Vocea îi deveni pițigăiată. Helene își lăsase coșul în luminiș. A doua ciupercă a fost mai mică, mai fermă, mai proaspătă, piciorul ei alb aproape că era mai lat decât pălăria ei maro. Mamă! Peter se căznea să nu plângă, ea îi zărea printre
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
Mercury în română. Pentru că dusă până la ultimele sale consecințe cam asta propune proiectul de lege al dlui Socaciu, înlocuirea unei voci memorabile care chiar dacă nu cântă când vorbește rămâne o voce, cu vocea unui băștinaș care va bâlbâi ceva fie pițigăiat, fie gros, cum îi vine pe gură că altfel unde ar fi creativitatea lui. În plus, mi se pare complet absurd să ascult un malgaș sau chinez vorbind limba română într-un film care n-are nici în clin nici
O idee bizară by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5566_a_6891]
-
toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se răzbune care începea să țipe că în gură de șarpe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]