2,775 matches
-
Valentina Sandu-Dediu Printre interpreți și compozitori se vehiculează de mult ideea că muzicologul este eventual un pianist ratat. Nu este atât de bun instrumentist pentru a intra și absolvi facultatea de interpretare, nu are nici har componistic, iar atunci tocește puțină istorie a muzicii și studiază muzicologia. Delimitarea între muzicolog și cronicar muzical, cel puțin pentru marele
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
zis cel puțin că e un înfocat al muzicii metallica și un contestatar vehement - m-a uluit și nedumerit. "De ce ți-ai ales Ceaikovski?", am întrebat. "E aproape de sufletul meu", mi-a răspuns serios. L-am întrebat pe un altul, pianist excelent de jazz într-unul din cluburile Bucureștiului, intrându-i în joc: dacă ar fi să găsești un "Chopin al jazz-ului", la cine te-ai gândi? A răspuns fulgerător, dând dovadă de o intuiție muzicală bună: "Petrucciani!" M-am
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
că iubirea din Teleny este aceea dintre doi bărbați: Camille și René. În ambele romane iubirea este pasională, condamnată de societate și, fapt previzibil, se consumă tragic. În Teleny cei doi tineri se cunosc la un concert de caritate unde pianistul René Teleny vine să cânte și în timpul căruia se naște o legătură empatică. E povestită evoluția acestei iubiri de la care se divaghează ușor printr-o serie de episoade obscene. Există în Teleny scene dure, orgiastice, mergând până la violență, sânge, moarte
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
Vei pleca la birou cu troleibuzul 79, unde vei nimeri în spațiul liber din preajma singurului călător care nu folosește deodorante. Vei coborî la Piața Spaniei. Vei trece prin fața Institutului Francez. În fața avizierului îți vei face încă o dată planul să vezi Pianistul deși nici tu nu ești convins că entuziasmul te va ține pînă la ora 18,00. Ajungi în biroul în care va trebui să stai pînă la ora 17,00, fără să înțelegi care este rostul tău acolo. De fiecare
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
strîng mai tare. Poate și mai primejdios. Tonul discuțiilor este mai direct, dezinhibat, și el tot pe orizontală, fără nici un fel de obstacol. Greierii cîntă minunat, iar pisicile-și miorlăie împreunarea. Mă întorceam într-o sîmbătă seara de la film. Văzusem Pianistul. Era cald, sufocant, mi-era sete, tot corpul mi-era însetat, prizonierul a tot felul de senzații și al imaginilor din orașul de cenușă al lui Polanski. Mi-am lăsat mașina în fața porții și am plecat pe străzi. Străbăteam traseele
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
Mi-am lăsat mașina în fața porții și am plecat pe străzi. Străbăteam traseele binecunoscute, iar ele păreau că se intersectează cu unele stranii, dintr-o Polonie răvășită, dintr-o Varșovie în care nu există, paradoxal, decît un singur om, un pianist evreu și tulburătorul lui destin. El și eu, tîrziu, după miezul nopții. Ajung la buticul meu de unde iau bere. Băieții îmi fac semne că n-au bere rece, de parcă ar fi iarnă și nu caniculă. "Doamnă, mergeți și căutați la
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
și eu știm că se joacă table non-stop în fața prăvăliei. Cu chiu, cu vai, reușesc să cumpăr bere rece de la cel mai serios chioșc. Mă întorc cu sticlele în brațe, le simt aburul pe piept și-mi dă fiori. Chipul pianistului mi s-a întipărit pe retină și abia mai văd pe unde calc. E trecut de ora unu din noapte. Pare pustiu în jurul meu? Doar o senzație. O viermuială ciudată animă, nocturn, drumurile mele. La rotiserie, taximetriștii, polițaii și aurolacii
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
București, la unele și de două ori, adoră cînd le povestesc cîte ceva din Bashevis-Singer. Le-a plăcut enorm și Cititorul lui Schlink. De atunci îmi spun "povestitoarea". Nu-i rău. Dau cu zarul, mut și mă aud vorbind despre Pianistul și despre Polanski. Tăcerea apăsătoare e spartă uneori de zgomotul mașinilor super luxoase care opresc în trombă la kebab și de manelele care ne distrug timpanele. Băieții dau cu zarurile într-o cutie de carton ca să nu-mi întrerupă povestirea
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
făcute pe stradă, muzica pianului într-o bodegă jalnică, banii rostogoliți pe masă, suspendînd pentru cîteva minute sunetul clapelor, un truc pentru a le verifica autenticitatea, trădările unor evrei, condamnarea altora, curtea ghetoului plină doar de valize fără stăpîni, salvarea Pianistului de către un evreu trădător, chiar înainte de a se sui în trenul pentru Auschwitz, extragerea lui din mulțimea orașului și parcurgerea unui timp doar în compania singurătății chinului său. Ca de fiecare dată cînd îi încîntă povestea {eherezadei, mă lasă să
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
sticlele pe sub gard și mă asigur că nu s-au spart. Mă cațăr cu greu, sar și ajung în altă lume. A mea. Simt privirea și dezacordul țîțîit al vecinilor de după perdea. Ce ți-e și cu insomniile astea... {i Pianistul își părăsește ascunzătoarea și sare un gard în plină noapte. Coboară în ruinele uluitoare ale Varșoviei, în pustiul unui oraș de cenușă, lăsînd în spate luptele și tancurile germane. Un gard, un zid ce separă lumile. Cînd povestea ajunse aici
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
Filmului European. Dar, parcă nicicînd darurile nu au fost mai bogate, ca în acest an: 28 de filme din 18 țări, spre delectarea spectatorilor, nu doar, bucureșteni, ci și timișoreni și ieșeni. Un spectacol de gală la Sala Palatului cu "Pianistul". Și, mai ales, Roman Polanski două zile la București ( mulțumim Delegației Comisiei Europene la București, mulțumim Ambasadei Franței, mulțumim Amdasadei Poloniei si, mai ales, mulțumim Instititului Polonez care, deși recent apărut în peisajul bucureștean, ne-a oferit, deja, multe delicatese
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
ani se căsătorește cu tînăra franțuzoaică Emmanuelle Seigner. Un mariaj, în fine, stabil, din care se vor naște doi copii. Filmografia i se completează cu titluri ca: "Lunes de Fiel", "La jeune fille et la mort", "La neuvieme porte" și "Pianistul". "Acum în epoca DVD-ului, am ocazia să-mi văd mai des filmele. Descopăr o mulțime de greșeli sau lucruri pe care le-am făcut și apoi le-am uitat. Descopăr, chiar, cu plăcere și eforturile unui tînăr regizor care
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
eforturile unui tînăr regizor care promite. Dar, nu am raporturi cordiale cu aceste filme. Filmele mele nu sunt rodul obsesiilor mele, ci al interesului meu, într-un anumit moment pentru un anume subiect, pentru o anume temă. Însă, în timp ce realizam "Pianistul", am constatat că tot ce am făcut pînă acum, au fost doar simple repetiții pentru acest film". Creația lui Polanski nu se supune unei categorisiri. Ea nu poate fi redusă la un stil, ea nu se limitează la un gen
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
E un cinema neliniștitor și neliniștit. Fie tonul tragic, umoristic sau fantastic, Polanski rămîne un cineast al absurdului, al singurătății, al nebuniei și al violenței, un cineast în căutarea unei morale și al unui sens. Prin intermediul poveștii (adevărate) a unui pianist care a supraviețuit, în mod miraculos, aneantizării evreilor în ghettoul din Varșovia, Polanski își sublimează propria experiență de copil în ghettoul din Cracovia și ne arată - cu rigoare, pudoare, tact și onestitate, atît intelectuală cît și cinematografică,- genocidul evreilor polonezi
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
e conșient că, acolo unde este platoul de filmare, se află și casa lui. Dar, ceea ce rămîne, sunt rădăcinile. Chiar dacă m-am născut în Franța, m-am format în Polonia. Sunt polonez și lucrul acesta e esențial pentru a înțelege "Pianistul". Nu am făcut și nu voi face niciodată un film autobiografic, dar m-am servit de amintirile mele, mai mult sau mai puțin dureroase, pentru a-l realiza." Producînd el însuși filmul, grație unui capital esențialmente european și cu sprijinul
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
copios avantaj, căci în orice compoziție există, în afara gândirii autorului, și spiritul executantului care, doar atunci când accesează sensul intrinsec al muzicii și dezvăluie zona inefabilului sonor, poate deveni un privilegiu de care se bucură această artă. Un privilegiu pe care pianistul Valentin Gheorghiu îl consacră compozitorului Valentin Gheorghiu atunci când îi cântă lucrările, dar nu-i mai puțin adevărat că pianistul își cultivă favorurile în baza virtuților etalate de către compozitor. Și poate că numai datorită teribilelor tehnologizări și hiperspecializări ale arsenalului de
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
al muzicii și dezvăluie zona inefabilului sonor, poate deveni un privilegiu de care se bucură această artă. Un privilegiu pe care pianistul Valentin Gheorghiu îl consacră compozitorului Valentin Gheorghiu atunci când îi cântă lucrările, dar nu-i mai puțin adevărat că pianistul își cultivă favorurile în baza virtuților etalate de către compozitor. Și poate că numai datorită teribilelor tehnologizări și hiperspecializări ale arsenalului de mijloace prin care muzicianul trebuie astăzi să se exprime, au făcut ca manifestările compozitorului să nu aibă aceeași frecvență
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
motivele popularității versurilor lui Tomas Tranströmer este claritatea imaginilor, dinamizată prin surprinzătoare fluctuații de perspectivă. Poetul este totodată un maestru al metaforei, pe care o folosește cu o exactitate și cu o prospețime de neegalat. Tranströmer este și un pasionat pianist, lucru care explică de ce poezia sa este atât de aproape de muzică. Marin Sorescu constata pe bună dreptate că poetul suedez pare a nu lucra cu cuvinte, ci cu note muzicale, cu tonuri și semitonuri pe un portativ de întindere de
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
Agnes Boury pare să le fi încălcat în ordinea posibilului. Dar chiar și așa, cu hotarele normalului violate din interior, cei doi instrumentiști, actori, mimi, improvizatori, saltimbanci (spuneți-le cum vreți) duc în spate un spectacol total în care virtuozul pianist Paul Staicu (fericitul posesor al unui tuseu forjat și polisat la școala unor iluștri pedagogi precum Irina Staicu, Ludmila Popișteanu și Sandu Sandrin) navighează dezinvolt pe clapele clavitonului, pe ritmurile percuției ori chiar pe propriile-i corzi vocale, ca de
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
Johansen, asemenea unui gentle giant blond, creează uimitoare solouri minimaliste la baterie. Coeficientul improvizatoric e mult redus față de ceea ce se așteaptă îndeobște în jazz, dar publicul odată prins în joc rămâne fascinat de combinația dintre imperturbabilitatea scandinavă și depresiile celaniene. Pianistul Florin Răducanu ne-a propus două ample compoziții de factură third stream. Concertul a avut loc pe scena Sălii Thalia, în acompaniamentul empatic al Orchestrei Filarmonicii din Sibiu. Răducanu a adoptat postura purcelliană - adică, simultaneitatea acțiunii ca dirijor și interpret
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
necesară deschidere solicitantului demers muzical: Jamaaladeen Tacuma, cu a sa locvacitate funky-expresionistă pe ghitara-bas și incansabilul baterist Lee Pearson (25 de ani, o veritabilă forță a naturii cu alură de Elvin Jones). Seara dedicată jazzului din Luxemburg - cu, între alții, pianistul Marc Mangen, trompetistul Carlo Nardozza și bateristul Jeff Herr - a fost agreabilă și amicală, având în vedere că Sibiul și zona din care au provenit o parte dintre germanii stabiliți în Transilvania în evul mediu se află în relații privilegiate
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
Matyas Syandai. Suite vaste, saturate de melodii și ritmuri central-oriental-europene, pigmentate cu rezonanțe exotice. Balogh evidențiază potențialul poetic al țambalului și urmărește, mereu "pe fază", meandrele improvizatorice ale lui Dresch și Kovacs. În ultima gală am făcut cunoștință cu grupul pianistului de origine chileană, stabilit la Roma, Antonio Flinta. Sunt explorate valențele trio-urilor intimiste, în descendența lui Bill Evans. Secția ritmică strălucește mat în fundal: Claudio Gioannini, laborios și creativ la baterie, Roberto Bucci la contrabas. Piesele de predilecție sunt
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
maniera concertelor lui Antonio Vivaldi. Pentru a-i demonstra notorietatea avută și în secolul XIX, să amintim că Felix Medelssohn Bartholdy l-a interpretat cu mare plăcere și Johannes Brams i-a compus o cadență. Azi, în secolul XXI, mulți pianiști renunță să-l interpreteze la pian, întorcându-se la clavecin. Joi seara, pianistul Dragoș Mihăilescu îl va interpreta pe pianul Steinway de pe scena Capiol. În materialele de prezentare și pe unele afișe de concert, întâlnim o misă a lui Haydn
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94292_a_95584]
-
secolul XIX, să amintim că Felix Medelssohn Bartholdy l-a interpretat cu mare plăcere și Johannes Brams i-a compus o cadență. Azi, în secolul XXI, mulți pianiști renunță să-l interpreteze la pian, întorcându-se la clavecin. Joi seara, pianistul Dragoș Mihăilescu îl va interpreta pe pianul Steinway de pe scena Capiol. În materialele de prezentare și pe unele afișe de concert, întâlnim o misă a lui Haydn care are un titlu urmat de o scurtă explicație — Paukenmesse Mass in time
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94292_a_95584]
-
de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au încheiat misiunea de mult. Cadența se sparge în degetele pianistului, se-ncurcă în corzi și nici nu și-a deșirat colierul alb-negru. Zdrăngănind întrerupe prezentul amintirea poeziilor scrise cîndva e hîrtie lucioasă. În sala de concert. Între allegro și adagio se tușește palmele aplaudă la întîmplare. Pianistul își iese din
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]