77 matches
-
Leopardi, U. Manfredi, Palermo, 1966. Bigongiari, Pietro, Elaborazione della lirica leopardiana, Marzocco, Firenze, 1937. Binni, Walter, La nuova poetica leopardiana, Sansoni, Firenze, 1997. Blasucci, Luigi, I tempi dei Cânți, Einaudi, Torino, 1996. Blasucci, Luigi, Lo stormire del vento tra le piante, testi e percorsi leopardiani, Marsilio, Venezia, 2003. Blasucci, Luigi, Leopardi e i segnali dell'infinito, Îl Mulino, Bologna, 1985. Bloom, Harold, The Anxiety of Influence, Oxford University Press, Oxford, 1973. Bloom, Harold, Anxietatea influenței, trad. de Rareș Moldovan, Paralelă 45
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Firenze, 2004. Pozzi, Gianni, La poesia italiană del 900 da Gozzano agli ermetici, Einaudi, Torino, 1970. Prete, Antonio, Finitudine e Infinito, șu Leopardi, Feltrinelli, Milano, 1998. Pugliatti, Salvatore, Parole per Quasimodo, XIII Premio Vann'Anto, Ragusa, 1974. Ramat, Silvio, La pianta della poesia, Vallecchi, Firenze, 1972. Ramat, Silvio, L'ermetismo, La Nuova Italia, Firenze, 1969. Ricciardi, Mario, Giacomo Leopardi, La logică dei Cânți, Franco Angeli, Milano, 1988. Rinaudo, Caterina, Giacomo Leopardi e Giovanni Pascoli, Tipografia Fratelli Vena & C., Palermo, 1933. Robertis
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deșerți spenti, abbandoni) / da quiete selve / avvinte da canapi d'oro / cui non muta senso / lo stormire dei venti / che d'impeto crolla, / né volgere di stelle (D'alberi sofferte forme). 295 E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: e mi sovvien l'eterno, / e le morte stagioni, e la presente / e viva, e îl suon di lei (L'Infinito). 296 În termenii lui Harold Bloom, op. cît., p. 20
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
În mine rătăcita fiece formă (EA). 310 Io tutti / della prima stagione i dolci inganni / mancar già sento, e dileguar dagli occhi / le dilettose immagini, che tanto / amai, che sempre infino all'ora estrema / mi fieno, a ricordar, bramate e piante (Al conte Carlo Pepoli). 311 În me smarrita ogni formă, / bellezza, amore, da cui trae inganno / îl fanciullo e la tristezza poi (În me smarrita ogni formă). 312 În alte versuri se observă manieră în care Leopardi presimte desprindere dureroasă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sorga. (Le Ricordanze). 324 Mi richiama talvolta la tua voce / e non șo che cieli ed acque / mi și svegliano dentro (...) una croce di case / che și chiamano piano; un telaio batteva nel cortile, / e s'udiva la notte un pianto / di cuccioli e bambini. (Vicolo). 325 Notte, serene ombre, / culla d'aria, / mi giunge îl vento se în te mi spazio, / con esso îl mare odore della terra / dove cântă alla riva la mia gente (Terra). 326 Odore buono del
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
di spirali / univano le stelle, / le stesse che seguivo da bambino / disteso șui ciottoli del Platani / sillabando al buio le preghiere. (I ritorni). 329 Talor m'assido în solitaria parte, / sovra un rialto, al margine d'un lago / di taciturne piante incoronato. / Ivi, quando îl meriggio în ciel și volve, / la sua tranquilla imago îl Sol dipinge, / ed erba o foglia non și crolla al vento, e non / onda incresparsi, e non cicala / strider, né batter penna augello în ramo, / né
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cui diede suono / già îl muover dell'aria. / Se mi dești t'ascolto / e ogni pausa e cielo în cui mi perdo, / serenità d'alberi e chiaro della notte (Frescă marină). 333 E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: e mi sovvien l'eterno, / e le morte stagioni, e la presente / e viva, e îl suon di lei. / Così tra questa / immensità s'annega îl pensier mio: / e îl naufragar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rădici. Non trovare era una condanna afflittiva, dall'esito perpetuamente rinviato, Curzia Ferrari, op. cît., p. 69. 337 Cfr. anexă, 3 și 4. 338 Verbalizate, ele structurează întregul sau univers imagistic, încă de la titlul primului volum: Ape și pământuri: Da piante pietre ed acque / nascono gli animali / al soffio dell'aria din plante pietre și ape / se nasc animalele / la suflul văzduhului. Aerul este suflu vital al nașterilor din matricea apei. Alăturarea culla d'aria (Terra) leagăn de aer (Pământ) confirmă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Macrì, 1986, op. cît. și Francesco Floră, "Scrittori italiani contemporanei: Salvatore Quasimodo", Letterature moderne, 2, martie-aprilie 1951. 339 Viene îl vento recando îl suon dell'ora / dalla torre del borgo (Le ricordanze); E come îl vento odo stormir tra queste piante (L'infinito). 340 Giuseppe Savoca (CL), op. cît. 341 Francesco Floră inventariază cuvintele recurente în primă perioadă de creație a lui Quasimodo; deși își concentrează analiza asupra termenului aria aer, menționează vântul printre ocurentele sugestive, încărcate de lirism (Francesco Floră
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
credano îl petto inerme / gli augelli al vento, e la diurnă luce / novo d'amor desio, nova speranza (Alla Primavera); Îl vento vacilla esaltato e porta / foglie sugli alberi del Parco, / l'erba è già intorno (Poesia d'amore); Da piante pietre acque / nascono gli animali / al soffio dell'aria (Senza memoria di morte). 350 La stagione și mostră / al vento nuova / (...) e ricompone le sepolte voci / dei greți, dei fossati, dei giorni di grazia favolosi. (...) e un'ansia prende le
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
suon della tua voce (A Silvia). 390 Quando în sul tempo che più leve îl sonno / e più soave le pupille adombra, / stettemi allato e riguardommi în viso / îl simulacro di colei che amore / prima insegnommi, e poi lasciommi în pianto (Îl Sogno). 391 E non godendo mai, né mai potendo veramente godere, resta ch'ei sempre soffra, mentre ch'ei vive, în quanto ei sente la vită: chè quando ei non la sente non soffre; come nel sonno, nel letargo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
șu Leopardi, Feltrinelli, Milano, 1998, p. 28. Quando în sul tempo che più leve îl sonno / e più soave le pupille adombra, / stettemi allato e riguardommi în viso / îl simulacro di colei che amore / prima insegnommi e poi lasciommi în pianto. (Îl sogno); Una città a mezz'aria sospesa / m'era ultimo esilio, / e mi chiamavano intorno / le soavi donne d'un tempo, / e la madre, fatta nuova dagli anni, / la dolce mano scegliendo dalle roșe / con le più bianche mi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Sepolcri se regăsesc în Alla sua donna unde versurile: Per le valli dove suona / del faticoso agricoltore îl canto / ed io mi seggo e mi lagno / del giovanile error che m'abbandona (vv. 35-38) amintesc de cele foscoliene: fra queste piante ov'io siedo e sospiro / Îl mio tetto materno (I sepolcri, vv. 61-62). A doua parte a poeziei La Vită Solitaria este bogată în indicii lexicale foscoliene (lor quiete antică amintește de questa mia solitudine antică). În plus acel patetism
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
secco e dolente, / infanzia imposseduta (Convalescenza); Giovane son, mă și consumă e perde / La giovanezza mia come vecchiezza; / la qual pavento, e pur m'è lunge assai. Mă poco da vecchiezza și discorda / îl fior dell'età mia. Nascemmo al pianto, (Îl Sogno) 503 Io sono forse un fanciullo / che ha paura dei morți, / mă che la morte chiama / perché lo sciolga da tutte le creature: / i bambini, l'albero, gli insetti; / da ogni cosa che ha cuore di tristezza (Nessuno
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
toți servitorii intonează un cor în care își exprima optimismul privind viitoarea căsătorie a lui Edoardo cu Gilietta. Tânărul le va cere sprijinul și se va arăta optimist în legătură cu posibilitatea de a se însura curând cu Giulietta (Pietoso al lungo pianto...Deh lasciate a un alma amante). Își fac apariția Belfiore, Trezorierul și Giulietta care discută motivele pentru care Baronul se opune căsătoriei ei cu Edoardo. Giulietta declară că singurul motiv al acestui refuz constă în faptul că Edoardo este sărac
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
iubite. Actul IV Curtea unei fortărețe. Arrigo sosește cu un permis de acces pentru a-i întâlni pe Procida și Elenă, dar se întreabă dacă aceștia vor fi de acord să-l asculte ( E'di Monforte îl cenno...Giorno di pianto). Cand Elenă își face apariția Arrigo îi cere să-l asculte și îi aduce la cunoștința cum și când a aflat identitatea tatălui său (duetul O sdegni miei tacete). Elenă încearcă să înțeleagă zbuciumul lui Arrigo și îl iartă pentru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o sicilianca, cu 18 ani în urmă, este unul din rebelii sicilieni. El își mărturisește sentimentul de singurătate și bucuria pe care i-o provoacă aflarea veștii că are un fiu în viață. Romanța O jour de peine (Giorno di pianto) - din actul IV Rezumat : Henri (Arrigo) se teme că Elenă și Procida nu vor accepta motivele trădării lui. Deși el dorește eliberarea Siciliei de sub ocupația franceză, nu dorește și uciderea lui Monforte, despre care aflase că îi este tata. La
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
390 Con te del viver mio fu lieta l' albă ancor: ritorna al suol natìo, ți seguirà îl mio cor. Ricevi estremo pegno, un pegno di tutto îl mio favor; cela l' oltraggio indegno onde arrosisco ancor. Non dir del pianto mio del crudo mio dolor; Ritorna al suol natìo, coi voti del cor, del mio cor. Aria Elle ne m'aime pas (Ella giammai m'amò) din actul IV, scena 1. Rol : Filip ÎI, Regele Spaniei Voce : baș Fach : baș
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se vor regăsi împreună în Ceruri. Per me giunto è îl dì supremo, Per me giunto è îl dì supremo, no, măi più ci rivedrem; ci congiunga Iddio nel ciel, Ei che premia i duoi fedel'. Sul tuo ciglio îl pianto io miro; lagrimar così perchè? No, fă cor, no, fă cor, l' estremo spiro lieto è a chi morrà per te. Romanța Ah, je meurs, l'ăme joyeuse (Io morrò, mă lieto în core) - din actul IV, scena 3 393
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
unde i s-a înfiripat iubirea pentru Carlo. 394 Tu che le vanità, Tu che le vanità conoscesti del mondo, e godi nell' avel îl riposo profondo, se ancor și piange în cielo, piangi sul mio dolore, e porta îl pianto mio al trono del Signor, Carlo qui verrà, sì! che parta e scordi omai... A Posa di vegliar șui giorni suoi giurai. Ei segua îl suo destin, la gloria îl traccerà. Per me, la mia giornata a seră è giunta
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
s'è fatta muta! Addio, addio verd' anni ancor! cedendo al duol crudel, îl cor ha un sol deșir: la pace dell' avel! 395 Tu che le vanità conoscesti del mondo, etc. Se ancor și piange în cielo, ah! îl pianto mio reca appie' del Signor! Din istoria operei În vara anului 1864 Perrin, directorul de la Paris Opéra, l-a contactat pe Verdi în legătură cu o nouă opera ce urma să-i fie comandata pentru Expoziția Mondială din 1867. Întrucât cu ocazia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un core affranto! I sacri nomi di padre d'amante, Nè profferir poss'io nè ricordar Per l'un per l'altro confusa tremante Io piangere vorrei pregar. Mă la mia prece în bestemmia și muta 412 Delitto è îl pianto a me colpa îl sospir În notte cupă la mente è perduta E nell'ansia crudel vorrei morir. Numi, pietà del mio soffrir! Speme non v'ha pel mio dolor Amor fatal tremendo amore Spezzami îl cor, fammi morir! Aria
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
i mâli della miseria, della vergogna, far de' miei baldi trofei trionfali una maceria, una menzogna. . . E avrei portàto la croce crudel d'angoscie e d'onte con calmă fronte [con voce] e rassegnato al volere del ciel. Mă, o pianto, o duol! m'han rapito îl mirraggio dov'io, giulivo, l'anima acqueto. Spento è quel sol, quel sorriso, quel raggio che mi fă vivo, che mi fă lieto! Tu alfin, Clemenza, pio genio immortal dal roseo riso, copri îl
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Salce! Salce! Cantiamo! Cantiamo! Îl salce funebre sarà la mia ghirlanda." Affrettati; fra poco giunge Otello. "Scorea noi rivi fra le zolle în fior, gemea quel core affranto, e dal le coglia le sgorgava îl cor, l'amare onda del pianto, Salce! Salce! Salce! Cantiamo! Cantiamo! Îl salce funebre sarà la mia ghirlanda." "Scendean l'augellia voldai râmi cupi verso quel dolce canto. E gli occhi suoi piangean tanto, tanto, Da impietosir le rupi." Riponi quest'anello. Povera Barbara! "E gli
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nato per la sua gloria, io per amar." Ascolta. Odo un lamento. Taci. Qui batte a quella porta? 430 "Io per amarlo e per morire Cantiamo! Cantiamo! Salce! Salce! Salce! Emilia, addio. Come m'ardon le cigia! È presagio di pianto. Buona notte. Aria Ave Maria din actul IV Rol : Desdemona, soția lui Otello Voce : soprana Fach : soprana lirica Loc de desfășurare : Rugăciunea Desdemonei. Ave Maria, Ave Maria, piena di grazia, eletta Fra le spose e le vergini șei tu, Sia
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]