KorAP: Find »[drukola/base=picador & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

82 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

pe cei despre care știa că-s Într-o situație disperată. În acel moment locuiau la Luarca trei matadori, doi picadori foarte buni și un excelent banderillero. A sta la Luarca pe durata sezonului de primăvară era un lux pentru picadori sau banderilleros, care-și aveau familiile la Sevilla; dar erau bine plătiți și aveau contracte ferme pentru tot sezonul, așa că până la urmă acești subalterni făceau probabil mai mulți bani decât matadorii. În ce-i privește pe cei trei matadori, unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
atrăgea acum pe nimeni. Îl făcuse special faptul că era atât de scund că abia putea să vadă ce se Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare și mâini de oțel, care purta mereu cizme de văcar și bea prea mult În fiecare seară, aruncând ocheade tuturor femeilor din pensiune. Celălat era un uriaș cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
care purta mereu cizme de văcar și bea prea mult În fiecare seară, aruncând ocheade tuturor femeilor din pensiune. Celălat era un uriaș cu fața smeadă și frumoasă, cu părul negru ca al indienilor și cu mâini enorme. Amândoi erau picadori excelenți, chiar dacă despre primul se spunea că și-a pierdut mult din tehnică din cauza băuturii și a irosirii, și despre celălat că e atât de Încăpățânat și certăreț Încât nu putea sta cu un matador mai mult de un sezon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fi lăsat. Diferența era că atunci când Își va fi pierdut viteza s-ar fi temut mereu de ceva, nu ca acum, când era calm, atât În arenă, cât și În afara ei. În acea seară, nu mai erau În sufragerie decât picadorul cu profil de vultur care bea prea mult, negustorul care purta un semn din naștere pe chip și vindea ceasuri de mână la toate târgurile și festivalurile din Spania și care bea și el prea mult, și mai erau doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
din colț, care beau și ei, dacă nu prea mult, de ajuns, În orice caz. Pe atunci, la Luarca vinul era inclus În prețul pensiunii și chelnerii aduseseră din nou câteva sticle de vin la masa negustorului, apoi la masa picadorului și la cei doi preoți. Cei trei chelneri stăteau În capătul sălii. Regula casei era că trebuie să stea până plecau toți clienții de la mesele lor, dar cel care-i servea pe cei trei preoți trebuia să se ducă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
știa o curvă prin ce trecea el Înainte să intre-n arenă? Și oare prin ce trecuseră cei care-și permiteau să râdă de el? Erau toți niște curve și știau unde poa’ să-și bage asta. Jos, În sufragerie, picadorul Îi privea pe preoți. Dacă ar fi fost vreo femeie prin cameră, s-ar fi holbat la ea. Când nu erau femei, Îi plăcea să se uite la câte un străin, un inglés, dar cum acum nu erau nici femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ridică și, Împăturindu-și șervetul, plecă, lăsând neatinsă mai mult de jumătate din sticla de vin pe care o comandase. Dacă ar fi fost nevoit să-și plătească notele, ar fi băut toată sticla. Cei doi preoți nu răspundeau provocării picadorului. Unul dintre ei zise: — De zece zile stau aici și aștept să-l văd, stau În anticameră toată ziua și el nu mă primește. Ce poți să faci? — Nimic. Ce să faci? Nu te poți ridica Împotriva autorităților. — Eu aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
dacă ne-ar primi ca să ne refuze. — Nu merge așa. Întâi trebuie să fii umilit și terminat de atâta așteptare. — Păi o să vedem ce-i și cu asta. Pot să aștept, cum au mai așteptat și alții. În acel moment, picadorul se ridică-n picioare, se-ndreptă spre masa preoților și se proțăpi În fața lor zâmbind, cu profilul său vulturesc Încărunțit. — Un torero, zise unul din preoți către celălalt. — Și Încă unul tare, zise picadorul, zâmbindu-și și părăsind camera În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
așteptat și alții. În acel moment, picadorul se ridică-n picioare, se-ndreptă spre masa preoților și se proțăpi În fața lor zâmbind, cu profilul său vulturesc Încărunțit. — Un torero, zise unul din preoți către celălalt. — Și Încă unul tare, zise picadorul, zâmbindu-și și părăsind camera În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria În hol, se Îndreptă spre cafenea. Imediat după picador plecară și preoții, care-și dădură repede seama că sunt singurii care au mai rămas În sufragerie, așa că Paco și cu chelnerul mai În vârstă rămaseră singuri.Strânseră mesele și duseră sticlele-n bucătărie. Băiatul care spăla vasele Îi aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pe Greta Garbo În Anna Christie. Unul dintre preoți stătea-n izmene și-și citea liturghierul, iar celălalt era-n cămașa de noapte și-și făcea mătăniile. În afară de cel bolnav, toți toreadorii Își făcuseră obișnuita apariție la Café Fornos, unde picadorul solid și brunet juca biliard, matadorul scund și serios stătea la o masă aglomerată, În fața unei cafele cu lapte, alături de banderillero-ul Între două vârste și de alți muncitori serioși. Picadorul bețiv și Încărunțit avea În față un pahar de rachiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
toți toreadorii Își făcuseră obișnuita apariție la Café Fornos, unde picadorul solid și brunet juca biliard, matadorul scund și serios stătea la o masă aglomerată, În fața unei cafele cu lapte, alături de banderillero-ul Între două vârste și de alți muncitori serioși. Picadorul bețiv și Încărunțit avea În față un pahar de rachiu de cazalas și se holba Încântat la masa la care era matadorul fricos, alături de alt fost matador, care abandonase spada ca să se Întoarcă la meseria de banderillero, și de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
filmul și protestau fluirerând și bătând din picioare. Restul oamenilor din pensiune făceau aproape același lucru pe care-l făcuseră și când se Întâmplase accidentul, În afară de preoți, care-și terminaseră rugăciunile și acum se pregăteau să se culce, și de picadorul cărunt, care se mutase la masa prostituatelor uzate. Puțin mai târziu plecă cu una dintre ele. Era cea căreia Îi plătise băutura matadorul fricos. Băiatul pe nume Paco nu știuse niciodată cum e cu treburile astea și n-avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Împreună, sub un platan din grădină, iar vântul fierbinte de seară bătea și Elliot bea vin alb, doamna Elliot conversa cu prietena și erau toți fericiți nevoie mare. Capitolul 10 Au lovit calul alb peste picioare și el a Îngenuncheat. Picadorul a Îndreptat scările și s-a aruncat În șa. Intestinele calului atârnau amestecate Într-o masă albastră, și când a Început s-o ia la trap se legănau Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
la trap se legănau Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița În fața taurului. Sângele curgea Întruna dintre picioarele din față ale calului. Era amețit și se clătina. Taurul nu se hotăra să atace. O pisică În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
trecând prin tunelul de sub tribune, Îl duseră la infirmerie. Îl Întinseră pe o haină și unul dintre ei se duse după doctor. Ceilalți se-nvârteau pe-acolo. Doctorul veni În grabă din țarcul unde până atunci tot cususe la caii picadorilor. Trebui să se oprească și să se spele pe mâini. Din tribuna de deasupra se auzeau o mulțime de strigăte. Maera simți cum totul se face mai mare și mai mare, apoi din ce În ce mai mic. Apoi din nou tot mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Retana. Scoase o bancnotă de cincizeci din portofel și o Întinse pe masă. Manuel o luă și o puse În portofel. — Și cum e cu cuadrilla? — Păi, sunt băieții care lucrează mereu pentru mine În nocturne. Sunt destul de buni. — Și picadorii? — Nu-i mare lucru de capul lor, recunoscu Retana. — Tre’ să am un picador bun. — Păi, fă-ți rost atunci. Du-te și fă-ți rost. — Nu din cât mi-ai dat. Nu m-apuc să-mi mai plătesc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o luă și o puse În portofel. — Și cum e cu cuadrilla? — Păi, sunt băieții care lucrează mereu pentru mine În nocturne. Sunt destul de buni. — Și picadorii? — Nu-i mare lucru de capul lor, recunoscu Retana. — Tre’ să am un picador bun. — Păi, fă-ți rost atunci. Du-te și fă-ți rost. — Nu din cât mi-ai dat. Nu m-apuc să-mi mai plătesc și o cuadrilla din asta. Retana nu-i răspunse, Îl privi doar din spatele biroului. Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
rost atunci. Du-te și fă-ți rost. — Nu din cât mi-ai dat. Nu m-apuc să-mi mai plătesc și o cuadrilla din asta. Retana nu-i răspunse, Îl privi doar din spatele biroului. Știi că-mi trebuie un picador bun. Retana Îl privea În continuare, rezemat de spătar, se uita la el de foarte, foarte departe. — Ai picadorii obișnuiți, Îi spuse. — Știu. Îi știu eu pe picadorii tăi obișnuiți. Retana nu zâmbi. Manuel știu că se sfârșise. — Nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mai plătesc și o cuadrilla din asta. Retana nu-i răspunse, Îl privi doar din spatele biroului. Știi că-mi trebuie un picador bun. Retana Îl privea În continuare, rezemat de spătar, se uita la el de foarte, foarte departe. — Ai picadorii obișnuiți, Îi spuse. — Știu. Îi știu eu pe picadorii tăi obișnuiți. Retana nu zâmbi. Manuel știu că se sfârșise. — Nu-ți cer decât o șansă de bun simț, spuse Manuel, căutând să se-nțeleagă. Dacă ies acolo, vreau să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-i răspunse, Îl privi doar din spatele biroului. Știi că-mi trebuie un picador bun. Retana Îl privea În continuare, rezemat de spătar, se uita la el de foarte, foarte departe. — Ai picadorii obișnuiți, Îi spuse. — Știu. Îi știu eu pe picadorii tăi obișnuiți. Retana nu zâmbi. Manuel știu că se sfârșise. — Nu-ți cer decât o șansă de bun simț, spuse Manuel, căutând să se-nțeleagă. Dacă ies acolo, vreau să-mi pot controla taurul. N-am nevoie decât de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
tăi obișnuiți. Retana nu zâmbi. Manuel știu că se sfârșise. — Nu-ți cer decât o șansă de bun simț, spuse Manuel, căutând să se-nțeleagă. Dacă ies acolo, vreau să-mi pot controla taurul. N-am nevoie decât de un picador bun. Dar Îi vorbea unui bărbat care nu-l mai asculta. Dacă vrei ceva În plus, Îți aduci singur. Eu Îți ofer cuadrilla obișnuită. Tu adu-ți câți picadori vrei. Charlotada se termină la zece jumătate. — Bine, spuse Manuel. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
să-mi pot controla taurul. N-am nevoie decât de un picador bun. Dar Îi vorbea unui bărbat care nu-l mai asculta. Dacă vrei ceva În plus, Îți aduci singur. Eu Îți ofer cuadrilla obișnuită. Tu adu-ți câți picadori vrei. Charlotada se termină la zece jumătate. — Bine, spuse Manuel. Dacă așa vrei să faci lucrurile. — Da, așa vreau. — Ne vedem mâine noapte. — O să fiu acolo. Manuel Își ridică valiza și ieși. — Închide ușa, Îi strigă Retana. Manuel se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
frunte. Manuel se ridică de pe masă și-l privi: — Salut, Zurito. — Salut, puștiule. Am dormit, spuse Manuel frecându-și fruntea cu dosul palmei. — Păi, așa m-am gândit și eu. — Cum merge? — Bine. Ție? — Nu prea bine. Tăcură amândoi. Zurito, picadorul, se uită la chipul palid al lui Manuel. Manuel privi mâinile uriașe ale picadorului care Împăturea ziarul ca să și-l pună la loc În buzunar. — Manos, vreau să-ți cer o favoare, spuse Manuel. Manosduros era porecla lui Zurito. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
dormit, spuse Manuel frecându-și fruntea cu dosul palmei. — Păi, așa m-am gândit și eu. — Cum merge? — Bine. Ție? — Nu prea bine. Tăcură amândoi. Zurito, picadorul, se uită la chipul palid al lui Manuel. Manuel privi mâinile uriașe ale picadorului care Împăturea ziarul ca să și-l pună la loc În buzunar. — Manos, vreau să-ți cer o favoare, spuse Manuel. Manosduros era porecla lui Zurito. De fiecare dată când o auzea se gândea la mâinile sale enorme. Acum le puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]