254 matches
-
años de esplendor y siglos opacos. În acest paragraf, o voce impersonala efectuează un rezumat al geografiei și istoriei Barcelonei. La rândul lor, datele respective funcționează că semne de recunoaștere ale unei noi convenții narative (ceva mai recentă decât schemă picaresca adoptată în domeniul tematic, dar tot ătraditională). În virtutea acesteia, condiția ficționala a românului este disimulata cu grijă. Multe române din secolul al XIX-lea se vor ăstudii de moravuriă, ăfiziologiiă ș.a.m.d., care sunt tot atâtea genuri ale discursului
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
de un determinism strict, pe care Hippolyte Taine îl definește drept conjugarea a trei factori: la race, le milieu, le moment. Atitudinea autorului față de nouă convenție - s-o numim a ănon-fictionalitătii romanuluiă - este aceeași că fata de intrigă de tip picaresc: o adoptă în chip de ăcitată rétro, cu un clin d^oeil complice adresat cititorului, si in acelasi timp o ăîntoarceă, adică îi conferă o nouă funcționalitate. Aparent posedând toate caracteristicile convenției cu pricina, paragraful inițial din cartea lui Eduardo
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
și tot ce e real devenind în ochii lui fictiv. Confuzia aceasta e sublima, în măsura în care lumea pe care Quijote și-o construiește (și care nu e nici aceea a sătucului din La Mancha, nici aceea a cavalerilor rătăcitori din romanțurile picarești), cu ajutorul lecturilor sale necritice și neselective, este ea însăși sublima, o lume a altruismului, curajului, dezinteresului și onoarei. Efectul quijotic de lectură este idealist, individualist, cu urmări pe planul imaginației fiecăruia dintre noi, fără implicații sociale sau pragmatice, nu ne
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
măsură. Naivitatea lumii vechi - Istrate Micescu o convinge pe doamna Ollănescu să nu emigreze, în 1947, fiindcă foarte curând o să vină americanii, și pragmatismul brutal, fără nici o opreliște, al nouveniț ilor. Așa a fost să fie are stofă de roman picaresc, începând într-o lume a dulcilor plictisuri, a meselor tihnite în familia mare, a vacanțelor la munte, continuând prin domicilii improvizate, închisori, colonii de muncă și, în fine, în exil, în Germania. Anii noii schimbări de regim din estul Europei
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
despre Primul Război Mondial, fiindcă subiectul meu nu este războiul, ci urmările lui. Am vrut să povestesc cât de greu reîncepi să trăiești după ce războiul s-a terminat. Mă simt mult mai apropiat de secolul XVI spaniol, de tradiția romanului picaresc, de Lazarillo de Tormes. Am căutat un tip de erou pe care să-l pot folosi ca să-mi spun povestea. M-a interesat eroul care-și riscă excluderea, aflat pe marginea prăpastiei, care trebuie să devină necinstit ca să rămână în
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
marginea prăpastiei, care trebuie să devină necinstit ca să rămână în angrenajul social. Vivere pericolosamente... Da, vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista. Altfel, mori. Cam ca Figaro al lui Beaumarchais. Romanul picaresc e marele roman al excluderii. Cartea mea se ocupă de riscul excluderii celor care s-au întors din război. În carte, escrocheria e contaminantă. Oamenii de bine se transformă în găinari. De ce? Explicația sau, mai bine zis, ipoteza mea e
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
completeze „adevărul” cărții. Prelucrată cu talent (de scenarist mai curând decât de romancier) de Emmanuel Carrère, viața lui Limonov este un roman. Aventurile ei, imposibil de rezumat, ocupă aproape 500 de pagini, care se citesc cu sufletul la gură. Erou picaresc prin excelență, Limonov își dorește de mic copil „o viață liberă și periculoasă, o adevărată viață de bărbat”, dar sfârșește prin a recunoaște că a avut o „viață de căcat”. Adolescent rebel-punk, cochetând când cu violența, când cu poezia, adult
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
anumite momente, atinge accente tragico-absurde care ne fac să ne gândim la Dürrenmatt. La Dürrenmatt s-a gândit și cunoscutul regizor Daniel Schmid, când a realizat comedia neagră, cu accente grotești "Berezina sau ultimele zile ale Elveției". Umor, cruzime, aventuri picarești, personaje și situații cu trimiteri exacte la o realitate anume. Un film curajos, care atacă multe tabuuri ale "bogatei și frumoasei" Elveții, realizat de un "clasic" al filmului elvețian, care dovedește, aici, o capacitate rară de a se adapta cerințelor
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
de-a face cu un romancier-semiotician, profesor de teorie literară, abil cunoscător al modului în care funcționează mecanismele de producere și de receptare a literaturii, capabil să probeze demonstrativ orice rețetă narativă. În Baudolino, rețeta ar fi aceea a romanului picaresc și a basmului, condimentată evident, cu ingrediente ce țin de "bucătăria" romanului postmodern. Acțiunea este plasată în secolul al doisprezecelea p. Ch., cînd împărat al "sacrului imperiu romano-german" era Frederic Barbarossa, protectorul și tatăl adoptiv al lui Baudolino. Expedițiile împăratului
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
termenilor de specialitate, când e cazul. Aflate sub incidența epică a evenimentelor exterioare dar și a celor lăuntrice, de cele mai multe ori determinante, inexplicabile, obscure, copleșitoare, personajele sunt tratate conform propriilor resorturi. Reactive, nicicând resemnate atâta timp cât vocația sau faptele lor, uneori picarești, controlează accidentul, hazardul, patima dezlănțuită, fatalitatea istorică. Mihai Stoian are acest incontestabil talent de a face credibil senzaționalul, de a-l prezenta firesc, ca de pildă în cazul vieții lui Hedwig ce n-a fost decât "un lanț de nenorociri
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
al cărei farmec e că se potrivește foarte bine chiar lui Suțu: curtean abil, știind cum să încalce regulile fără ca cineva să se dezmeticească. O carte cu lexic pestriț și tocmai de aceea atrăgător, a cărei mărturie acoperă o epocă picarescă, cu personaje sumbre și moravuri alunecoase.
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
căutând aproximări și echivalări cât mai adecvate pentru a exprima - în acest mod colocvial - ceea ce e atât de greu exprimabil: răbdarea pe care protagonistul din edenul socialist și-o pierde încetul cu încetul, speranțele care îi lâncezesc. Eroii aceia fugitivi, picarești din proza lui Radu Aldulescu, care tot schimbă locul pentru a schimba odată "norocul", nu apar în acest cadru. Cu excepția unui Pitic mare cartofor, pe care toți îl caută, dar nimeni (dintre milițieni, securiști, activiști) nu-l poate găsi, personajele
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
Fluxul conștiinței interesul pentru gândurile eroului (amintiri din trecut, în special), dar revolta împotriva modernismului static readuce acțiunea, incidentul, suspansul. Autorul Desperado a înțeles de la modernism că eroul e în primul rând o inteligență. Esența revoltei moderniste era transformarea eroului picaresc în erou reflexiv, trecerea de la istorie la meditația în marginea incidentului. În loc să gonească prin peripețiile realului, personajul era o uriașă inteligență statică. Pentru el nu exista trecutul-prezentul-viitorul incidentului, ci fluxul conștiinței, indiferent la trecerea timpului. Eroul Desperado își recapătă trupul
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
moderniști), dar și despărțit de orice sentiment de așteptare. El e mai mult decât un lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și povestea lui revin, deci, în roman. Romanul Desperado e cel mai adesea un jurnal de întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul din afara eroului. Autorul Desperado - venind cu moștenirea lui modernistă - se uită la aventuri dinăuntrul protagonistului. Chiar dacă romancierul nu analizează gândurile personajelor (cum făceau, în detaliu, Joyce sau Woolf), el nu mai poate părăsi interioritatea. Convenția povestirii realiste (Fielding
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
personaje din romane) ne arată clar că experimenta fluxul conștiinței. Până spre finele veacului al XIX-lea, scriitorii se plictisiseră să tot aștepte ce se va întâmpla în final și își căutau deja o nouă direcție, fie că scriau încă picaresc ori jonglau cu alte abordări narative. Viitorul pierdea teren în economia romanului, în favoarea unui prezent extins. În romanul Desperado, prezentul e extrem de lent, iar viitorul aproape că nu contează. Puterea Desperado stă în trecut. Trecutul e un drog pentru prezent
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
obișnuia să-și înceapă cursurile printr-un scurt preambul ritualic: îngenunchea în fața studenților și rostea cu glas tare "Tatăl nostru", după care, reintrînd în pielea dascălului, își vedea liniștit de perorațiile abstracte ale discursului speculativ. Viața lui are ceva din tensiunea picarescă pe care numai biografiile din prima jumătate a secolului XX o au: răsturnări drastice pe un fundal istoric plin de rupturi sociale. Între 1916 și 1918 participă la Primul Război Mondial, este rănit de două ori pe front și, întorcîndu-se
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
fi fost păcat să nu-l pună pe hîrtie. O carte de amintiri nu are rang decît dacă viața din care s-a inspirat a fost una ieșită din comun. Iar viața lui Anania are ceva din subiectul unui roman picaresc: o înlănțuire neverosimilă de răsturnări, urcări și căderi, de peripeții, întemnițări și stigmatizări, de conflicte, împăcări și reabilitări cum anevoie ți-e dat să întîlnești într-o viață. Nu e exagerat să spui că Anania a trăit la propriu mai
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
pe la 1790". În același mod, Mavrogheni devine un personaj de elecție al lui Dionisie Ecleziarhul, sau, mai tîrziu, al evocărilor lui Ion Ghica. În fine, mai aproape de noi, "cronică scandaloasa" a acestei domnii de pomina avea să furnizeze fundalul istoriei picarești a Calpuzanilor, românul "istoric" (în fapt o narațiune esopica) al lui Silviu Angelescu. Cunoscut pentru studiile sale etnografice, autorul - puțin bănuit de apetiturile ficțiunii - se înscrie în seria literaturii de underground a ultimei etape a dictaturii comuniste. Reeditat azi (nouă
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
și portretele de personaje atrag atenția asupra unei lumi a superstițiilor, poveștilor, marilor religii. Kim, fiul unui soldat irlandez și al unei mame albe sărace, amândoi morți pe când abia se născuse, crește ca mic indian, petrecându-și copilăria în mediul picaresc din Lahore (după modelul copilăriei lui Kipling, care până la 6 ani, când a fost trimis pentru o vreme în Anglia, trăise printre indigeni). Poartă la gât, ca pe o amuletă, câteva documente rămase de la tatăl său și pleacă în căutarea
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
moartea shakespeariană a predecesorului său pe tron. Pe lângă marile familii domnești și boierești Brâncoveanu, Cantacuzino, Bălăceanu, Vlădescu, în roman apar și tot felul de aventurieri, foști militari, escroci, impostori, oameni de joasă condiție, specimene umane mereu foarte prezente în literatura picarescă a acelor vremuri. Întrebarea care se poate pune este care este miza acestui roman? Ce dorește Dan Perșa să demonstreze cu poveștile de vitejie și trădare (de obicei, trădarea este cea care biruie) în care sunt angrenate personajele sale. Răspunsul
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
scrie după o carte excepțională și de mari dimensiuni ca Amantul Colivăresei? Prozatorul e capabil, iată, să creeze o altă lume ficțională, nu un duplicat al celei anterioare ori un sequel mai palid. Unele date și coordonate sunt menținute: aventurile picarești ale unui mic grup de tovarăși, traversarea mediilor sociale, partidele de amor și reprizele bahice, vorbele buruienoase și bătăile în toată legea... Însă diferența este structurală. Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare e un roman al vieții lui
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
de felul nostru neam de tubari și salahori", declară cu mândrie fiul cu certificat de cefalo-schizo, care, altfel, nu ezită să vândă nămol și floricele pe litoral, când, tot așa, a început sezonul specific. Istoria acestor chestionabili, dar fermecători eroi picarești, mai ales în contextul slinos și sufocant al socialismului târziu, curge dinspre București către granița de Vest; și dintr-o dimensiune personală, restrânsă, comprimată la micul grup, într-una colectivă, larg-socială. Romanul celor trei "crai" dâmbovițeni căutându-și ținutul de
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
pe Ali să capete puterea mai devreme. în plus, suniții cred că Mahomed a murit cu capul în poala Aișei, în timp ce șiiții cred că profetul a murit în brațele lui Ali. "Cartea lui Rogerson - încheie Sorin Lavric - este o versiune picarescă a vieții lui Mahomed și a primilor patru califi." îmi permit să adaug: Cherchez la femme!
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
cu episodul independent al iubirii lui Darie pentru tătăroaica Uruma. Când filonul autobiografic s-a epuizat, Zaharia Stancu a dat cel mai bun roman al său, Șatra (1968), în care nu mai există excesele stilistice (lirismul, retorica repetițiilor) și narative (picarescul) din celelalte cărți ale sale. Dar prozatorul valorifică încă o dată, într-o narațiune esențializată și epurată de defectele anterioare, aceleași două mari teme în jurul cărora și-a construit întotdeauna epicul: războiul și călătoria prin lume (dincolo de țară) ca o aventură
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
abstract (ca în Lunga călătorie a prizonierului de Sorin Titel sau ca în Saludos de Al. Ecovoiu), nici prea pitoresc (ca în propriile romane Jocul cu moartea și Pădurea nebună), adică nici prea încărcat filosofic sau politic, nici furat de picaresc, de aventura în lumea largă sau de spectacolul mediilor sociale. În Șatra prozatorul se situează inspirat în limitele unui realism minimalist.
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]