152 matches
-
stufăriș, populate de mistreți, lupi, vidre, care întretaie drumul bărcilor pescărești. În 1990, Delta Dunării a fost inclusă de UNESCO în circuitul rezervațiilor mondiale ale biosferei. Au fost declarate monumente ale naturii: călifarul alb, roșu, corbul, dropia, spurcaciul, pelicanul comun, piciorongul, stârcul lopătar, broasca țestoasă de uscat. Până acum au fost inventariate peste 1800 specii de floră și peste 3500 specii de faună, moluște, pești, amfibieni, reptile, păsări, mamifere și peste 2000 de specii de insecte. Pădurile de salcie și plop
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
lui fără cusur. Când vreun profesor pronunța „Sșșștein“, cu ochii în catalog, toată clasa amuțea. Ridicându-se din bancă atât de zgomotos de parcă îl priponise cineva de ea, Stein ieșea dintre bănci cu pas rapid, gata-gata să se răstoarne pe picioroangele lui. Se oprea departe de catedră într-o poziție oblică față de podea. De s-ar fi dus o linie de la vârful pantofilor în sus, aceasta ar fi ieșit prin unghiul pe care-l făcea umărul lui slăbuț spre care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zâmbetul lui plângăreț care voia să spună că acest preț ridicat al biletului îl amuză atât de mult pe el, Stein, încât nici nu mai are putere să se indigneze. Uneori, când veneam la Stein, îl găseam alergând înfrigurat pe picioroangele lui. Era în mare grabă și se bărbierea, într-un continuu du-te-vino între baie și cameră; se pregătea să meargă undeva la un bal, la o serată, în vizită sau la concert, iar eu îl așteptam curios să aflu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cutia de scule / a unui insignifiant salahor,” Intri neinvitat în lumea creată parcă anume pentru tine, ignorând Turnul Babel, Arca lui Noe, Deșertul din Galileea, smulgi „floarea vinului” oțețit peste care planează un roi de efemeride bețive. „Mergi parcă pe picioroange de sticlă” - până-ți apar în privire: „Un șoim, / Un cal, / Un cavaler”. Și ce altceva este cartea aceasta decât, încă „o lecție de supraviețuire / În cadrilaterul meu din ipsos comun” (Cadrilater). Un spațiu de grație unde poeta declară: „Aici
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
ție, vezi copacul acela?” Și uriașe crengi dintr-un copac începură să se miște. „De el te leg!” Și apăru în fața ei și nu era nici om, nici fiară, era un fel de lăbârcă cu niște ochi enormi, pe niște picioroange lunguiețe, cu mii de mâini care geticulau dezordonat. Veronica o luă la fugă și-n cale i se puse o apă mare, învârtejită, cu bulboane enorme, pe care aluneca la vale o moară în flăcări... Era un spectacol fantastic cum
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
reper abscons» (cu zeiță «în plin orgasm al florii de cireș» - p. 53), cu «sex fluid de stea, / [...] / și-o poză ce rămase grea» (Post restant, p. 54), ca într-un „final cu Cleopatra“ («Mori, mă-mbie Cleopatra, / Când cu picioroangele / Vânam faraoangele. // Iar cu supraringhișpilu / Desecasem debil Nilu; Pe când azi trec Gangele, / Lingându-mi falangele.» - p. 55), până se răscoală-n sinele auctorial acel vânt negru / thanatic («Prăbușiri de calciu-n oase moi, / nici o rană drepți nu poate sta; / limba
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
a valma, / într-un chiot ruginit de veselie» (p, 8), constată o «obsesie a ordinii pe eșafod» (p. 10), ori o cumplită realitate privitoare la „limba-i maternă“, potrivit căreia «limba cea mai dulce», valaha / dacoromâna, „umblă“ «în dinți, pe picioroange, / mereu pe un fărădedrum» (p. 12), surprinde Distinsul Receptor - imediat după ce trage concluzia că «într-o doară înflorea liliacul» (p. 13) - cu „patosul pledoariei despre raportul lirosofic dintre poezia ermetică și darul beției“, „pledoarie“ dintr-o „insolit-ultimă instanță“, de la «masa
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
poate fi o femeie ... Nu vă uitați urît la mine, pentru că nu am devenit misogin ... nu m-ar fi deranjat prea mult nici idila ei cu acel Barbete, un fel de cocostîrc alcoolic, ce își bălăbănea capul cînd își mișca picioroangele ... poate că era băiat bun, inteligent, poate că îi promisese că o face ziaristă, nu știu cu ce-a atras-o, dar m-a șocat tupeul ei de a se plimba cu el de mînă în spatele meu. Fiți atenți! Scenă
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
au nevoie de concerte, scene, urlete, aglomerație, miros puternic de grătar și bere ca să-și descopere orașul. Calea Victoriei a sunat și a mirosit, în schimb, a capitală europeană, cu spectacolele statuilor vivante de la teatrul Masca, artiștii stradali și animatori pe picioroange. 60.000 de oameni spun organizatorii că au fost sâmbătă și duminică pe Calea Victoriei. Luni, evenimentele au fost anulate din cauza ploii, însă primăria a anunțat încă din primăvară că ia în considerare să transforme Calea Victoriei - de la Piața Victoriei până la Biserica
prima decizie a primarului Firea și pentru „ceilalți” bucureșteni () [Corola-blog/BlogPost/339227_a_340556]
-
peste casă zicând cu năduf: „Na cioară un dinte de os și dă-mi tu, unul de oțel!” după care așteptam să crească, celălalt în locul lui. Când n-aveam cu cine mă juca, îmi confecționasem o pereche de catalige sau picioroange și aram cu ele bătătura de la un cap la altul, strigând la câte-un cunoscut care se întâmpla să treacă atunci pe drum: Ia uite ce mare am crescut eu! Unul din verii mei mai mari îmi arătase cum se
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
răspund cu pielea de siguranța ta! - Ha, ha! Cine-mi este bodyguard! Dracul! - Pardon! Domnul dracu! Ștefan se îmbrăcă ca la armată! După câteva minute își încălecă armăsarul și ieși pe poartă cu acel bărbat exagerat de înalt de parcă avea picioroange. Ștefan alerga călare pe murgul său pe ulițele satului și apoi luă muchia colinei. Dracul fugea alături de el, dar deodată îl văzu cum sărea ca un cangur câte patru-cinci pași, depășindu-l. În câteva secunde acesta se făcu nevăzut. Tânărul
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
cu putere în brațe o încurajează: - Să fii tare de înger că sfrijitul ăsta nu-ți face nici un rău! - Să ai grijă de tine, dragule! Pătru încălecă armăsarul și ieși pe poartă cu acel bărbat exagerat de înalt ale cărui picioroange parcă se lungesc cu cât se grăbește mai mult. Femeia îi urmărește din pragul ușii, apoi făcându-și semnul sfintei cruci șoptește: - Doamne, apără-l cu puterea ta împotriva necuratului! Deodată aghiuță, care rânjea la ea din pridvor, se izbi
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
a întîmplat mie: cum am intrat, doi țapeni feciori băieși puseseră mâna pe mine, mă desbrăcară de haine, pe urmă unul mă înfășură într-o fotă de lână de la brâu în jos, în vreme ce altul zicea că mă încalță cu niște picioroange uriașe (galenți), care pe loc mă făcură c-un picior mai nalt. Această încălțăminte popoiată nu numai că mă ținea ca în butuci, căci nu puteam fugi, dar chiar și să merg mă aducea în primejdie de a cădea, dacă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
destul de remarcantă: a celor care cred, din aceeași supraestimare de sine, că totul este facil de realizat, confundînd planurile și trăind fără nici un control de sine. Acestora li se potrivesc de minune cuvintele lui Ch. Montaigne: „Geaba ne cățărăm pe picioroange, că și pe picioroange tot cu picioarele trebuie să umblăm”. * „CÎnd cineva laudă pe altul, se situează pe o treaptă cu el.” (J.W. Goethe) Dacă este vorba de laude meritate, a ști să surprinzi și să prezinți aceste merite
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care cred, din aceeași supraestimare de sine, că totul este facil de realizat, confundînd planurile și trăind fără nici un control de sine. Acestora li se potrivesc de minune cuvintele lui Ch. Montaigne: „Geaba ne cățărăm pe picioroange, că și pe picioroange tot cu picioarele trebuie să umblăm”. * „CÎnd cineva laudă pe altul, se situează pe o treaptă cu el.” (J.W. Goethe) Dacă este vorba de laude meritate, a ști să surprinzi și să prezinți aceste merite te ridică la nivelul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
printr-o privire „dezvrăjită”, ce intuiește inautenticitatea vieții sociale: „în fața porții grădinii, împodobiți în chip/ fantastic, alergând de colo/ colo scoși din minți... Unul, reprezentând/ cele trei vârste ale vieții omului: își/ menține echilibrul deasupra/ noastră, invizibil, dincolo de nouri, pe/ picioroange, cu/ pumnul ridicat împotriva călăreților/ nourilor. Altul: bătător la/ ochi, amestecând/ numerele zilelor câștigătoare în căciulă...” (Triumful alegoric). O atare linie tematică este amplificată în Singurătatea colectivă (1996; Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul ASPRO) și în Ruinele
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
Rufus înțepat. Nu care cumva să existe vreo înțelegere secretă între gladiatori. Îl calcă pe nervi călărețul. Nu-și mai vede capul de câte probleme are, toată responsabilitatea acestei părți a spectacolului apasă pe umerii lui, iar bâtlanului ăstuia cu picioroange lungi îi arde să pună întrebări prostești. Vittelius clatină descumpănit din cap, ezitând să răspundă. — S-ar putea măslui luptele dacă nu sunt de față, insistă Rufus. Gândește-te la pariuri, la câți bani s-au dat pe ele. Procuratorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât cu cele din specia hoinară, cât și cu cele Înjugate la căruțe. Prietenii mei priveau noul peisaj. Dealurile erau acoperite cu ridicături mai mici care ieșeau În afară ca niște furuncule. Pe câmpuri erau tot felul de șoproane pe picioroange, cu pereții din Împletitură de ratan și acoperișurile din iarbă uscată. Casele mai bogate aveau parte de acoperișuri din tablă ondulată care sclipea de-ți lua ochii. Într-o după-amiază călduroasă de iarnă ca aceea, ferestrele aveau obloanele trase, obloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
intactă. De atunci Înainte, au avut două feluri de vieți: În lume, viața celor morți, iar pe ascuns, viața celor vii. Vârfurile bărcilor virară la stânga intrând pe un canal care ducea la un grup de case din tec cocoțate pe picioroange deasupra apei, cu acoperișuri ascuțite din tablă ondulată ruginită. —Ne Îndreptăm spre o mică așezare, una dintre cele două sute din jurul lacului Inle, le explică Walter. Nu o să ne oprim, voiam doar să vă faceți o idee despre ceea ce se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lângă mormântul ce se afla sub ea apăru un preot cu o șapcă trasă pe ureche, care, cădelnițând peste „sicriu“, cânta „Doamne, miluiește“ În ritm de cazacioc. Îl acompania din dreapta o armonică, iar din stânga o arătare ciudată, clătinându-se pe picioroange, Înarmată În mâna dreaptă cu o goarnă și În stânga cu Sfânta Evanghelie, arunca bulgări de pământ pe pieptul ei. „Pesemne am murit“, șopti bătrâna și, făcându-și cu evlavie semnul crucii, căzu fără simțiri, iar cei șase pierde-vară luară năsălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de Trandafir de Piatră. Pe lângă asta, era și curios. Podoaba de pene de pe cap îi atârna cu mândrie peste spătarul scaunului, iar toiagul ju-ju i se odihnea în poală. Grimus îi da ocol, mergând într-un fel ciudat, ca pe picioroange, se apleca de mijloc în față lungea gâtul la fiecare pas, cu mâinile întinse la nivelul umerilor, iar degetele i se mișcau, i se mișcau necontenit. Avea în mișcări un ritm unghiular care-ți obosea ochii. — Acesta este Dansul înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te Încânte. Formelor strălucitoare li se adăugau apoi și tot soiul de mirosuri și culori. Erau acolo țesute tot felul de tatuaje, care te scoteau din minți. Fiți siguri că Noimann nu era de lemn. Rotunjimile Înaintau cățărate pe niște picioroange, și ele bine articulate la gambe și genunchi. Și nu era numai atât. Ispita era cu atât mai tare, cu cât sub elitre apăreau și sâni ușor conici și cu țâmburucul alungit. Te uitai la ei ca la o minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și ele bine articulate la gambe și genunchi. Și nu era numai atât. Ispita era cu atât mai tare, cu cât sub elitre apăreau și sâni ușor conici și cu țâmburucul alungit. Te uitai la ei ca la o minune. Picioroangele se terminau cu pantofi cu tocuri cui. Având În față această viziune, nu era ușor să mergi pe stradă fără să te Împiedici de ceilalți. Noimann Își alegea de la o distanță câte o țintă. Un punct de reper, spre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tocuri cui. Având În față această viziune, nu era ușor să mergi pe stradă fără să te Împiedici de ceilalți. Noimann Își alegea de la o distanță câte o țintă. Un punct de reper, spre care Înainta, Înconjurat de mii de picioroange Îmbrăcate În dresuri negre, galbene și roșii. Sutienele brodate În dantele semănau cu niște baldachine ce adăposteau câte o pereche de sâni cu o Înfățișare din ce În ce mai apetisantă. Încetul cu Încetul, insectele-cifre, Înaintând pe Karl Marx, spre casă, luau chipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Lilith ceva mai puțin palpabilă, dar la fel de atrăgătoare, părând desprinsă dintr-un film făcut pe computer. Noimann mergea clătinându-se pe stradă. Abstracțiunile cu fund și coapse alungite Îl Împingeau din spate. Noimann Însă nu se grăbea. Clătinându-se pe picioroange, cifrele așteptau alături, semănând acum cu niște păsări cu ciocuri mari, care ciuguleau chiștoace În bălțile umede ce se lățeau pe asfalt. O Întreagă carte de algebră se ținea de capul lui. Tot ce nu Învățase stomatologul Paul la timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]