750 matches
-
pus de el; dar se vede treaba că isprăviseră meiul și ieșiseră să se reaprovizioneze în odăița curată cu geamul veșnic deschis. Erau la etajul doi. Porumbeii, dacă ar fi vrut să zboare afară, nu aveau cum, fiind legați de piciorușele lor roz cu cîte un fir de sfoară despre care pe vremuri se spunea că era sfoară de Manilla. "Sunt călători?" întrebasem intrigat... A. răspunsese privindu-i cu drag: "Călători, călători, cum să nu, dar azi nu mai călătoresc, stau
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
era o întrebare ironică; era vorba numai de curiozitate... A. mă privise încruntat, apoi îmi explică tacticos care era situația. Și îmi făcu pe loc o probă. El trase încet de cele trei sfori care legau porumbeii de cîte un picioruș și îi sili să se îndrepte către fereastra larg deschisă. Ajungînd în dreptul ei, se aplecă după păsări care săriră imediat pe spinarea, pe umerii lui fîlfîind în dezechilibrul lor; apoi, unul cîte unul, stîngaci, își luară zborul pe geam afară
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
păpuși anorexice, cu sânii cât ai Nicoletei Luciu, talia cât a Pamelei Anderson, după ce și-a scos trei coaste, și picioarele cât ale Monicăi Columbeanu înnădite cu ale Roxanei Ciuhulescu. M-am jucat cu unele mai grăsuțe, fără sâni, cu piciorușe crăcănate, de bebeluș, iar copilăria alfabetizată mi-am petrecut-o cu Cei trei mușchetari. De-atâtea ori am citit cartea asta și toate urmările ei, încât n-avea cum să nu-mi intre în cap o definiție a masculinității burdușită
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
Era o zi însorită de septembrie a anului 1955. Copil fiind, de vreo 6 anișori, mi-am luat juvelnicul și undicioarele, de sub streașina casei părintești de la Buftea - situată într-um peisaj mirific, pe malul râului Colentina - și am coborât, în piciorușele goale și doar în chiloței, spre gârlă, pe poteca dintre via plină de struguri și porumbul aproape îngălbenit, de două ori mai înalt decât mine, până în fundul grădinii, pe malul apei care strălucea ca o oglindă de argint, în bătaia
Amintiri de neuitat/ Colegul meu de pescuit – Așa l-am cunoscut eu pe Mihail Sadoveanu [Corola-blog/BlogPost/92731_a_94023]
-
dintr-o parte. Obișnuită cu mergeșașa-ul românesc, mi-am zis că s-o fi terminat provizia de semafoare tip „dintr-o parte” și-au cumpărat dintr-alea „din față”. Greșit. De fapt, omulețul estic, mai retro și mai simpatic, cu piciorușele groase și forme ce amintesc de afișele de film ale anilor ’70, a fost păstrat intenționat, îngrijit și replicat pentru a păstra ceva din farmecul estului, atât cât a mai rămas. M-am gândit atunci cum ar arăta Bucureștiul dacă
Vrea cineva o excursie la Berlin? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20747_a_22072]
-
o vizită la veterinar, ca să-i pună copci. Un domeniu în care, de asemenea, buldogii francezi nu excelează este grația. Uite, Lola, de exemplu, dacă ți se cocoață în brațe, sigur te mutilează măcar un pic. Ba îți înfige un picioruș în părțile cele mai sensibile, ba îți rașchetează pielea cu gheruțele, ba îți dă un cap în gură... Face ea ceva, din greșeală și cu maximă nevinovăție, firește. În continuare, un mic photoshooting cu gazda și feblețea mea, pentru că, de când
Despre buldogii francezi, device-uri și fotografii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20796_a_22121]
-
primește o înghețată Copilul printre suspine: dar nu pot..ăștia sunt păpucii mei. Păpucii mei NU AU MELCI ÎN EI.” nike: “cel mai fain moment al zilei? începe pe la 4-5 dimineață când se aude zdrang, zbang, puff , prăbușirea majoră: un picioruș îmi vine fix în stomac, altul peste față și aud un mormăit: mami, am venit să dorrrrrrrrm cu tine...........înghesui consortul, trec la poziția sendviș și până la 7 nu mișc în front. apoi urmează cafeaua pregătită de consort.chiar și
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
poatea: cât sunt de frumos!!!!!! adormitul e un alt moment superb pt noi: mami și tați, musai împreună ,de-o parte și de alta managaie, pupă strumf, declarații,mângâieturi, dragoste mare. cu mânuțele după gâtul meu, cu biberonul abandonat și piciorușele după gâtul lui tați,fiara mică adoarme.................și după aia adorm și eu, tot între cei doi bărbați, unul mă ține în brațe, pe celalalt îl țin eu. știu că nu e o zi specială,știu că e poate stresanta
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
făcea să coboare pe pământ întreaga lumină a soarelui. Iată, la începutul lunii noiembrie am primit, cu bucurie, de la Lorelai, din Tâtgoviște, după ce ne-am minunat de prestația ei la unele televiziuni, cântând, desenând și interpretând impecabil la pian cu piciorușele, o carte semnată de ea, intitulată “Povestiri de prin lume adunate “, apărută la Ediutura BIFFART. Cartea are pe prima copertă, ca un florilegiu, fotografiile a 9 Doamne, care au avut și au un rol în viața acestei fetițe.Iar pe
P. LORELAI- POVESTIRI DE PRIN LUME ADUNATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384281_a_385610]
-
de un ceas, văzu veverița sărind din ramură în ramură, apropiindu-se de scorbură. Veverița avu presimțiri rele. Casa ei era răscolită. Intră în scorbură să caute ce-i era mai drag. Negăsind, ieși de-acolo îmbufnată. Bătea nervoasă cu piciorușele, parcă blestemând hoții la casa ei. Liliana intuia perfect ce se petrecea în mintea veveriței. A început să-i pară rău ca i-a luat pampoanele, la care biata vietate ținea atât de mult. Avusese o noapte cu vise chinuite
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
cele două încăperi. Intră doctorița întâi apoi, cu inima strânsă, Emanuela. În încăpere erau trei pătuțuri. Doar cel din mijloc era ocupat de un îngeraș micuț, cu fața în sus, având capul întors spre fereastră. Avea în jurul taliei un scutecel, piciorușele fiind rămase la vedere, subțirele, cu bazinul bombat, având acele semne de copil subnutrit, rahitic..., prost îngrijit. Dormea. Doctorița a strigat-o pe nume, atingându-o. Fetița a avut o reacție neașteptată. Deși, doctorița era poziționată în fața ei, fetița a
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
cinci de ani, domnu' Gică e "plin de snagă". Nu numai că își ține familia cu munca lui de cizmar respectat de o întreagă comunitate și căutat, într-o tinerețe glorioasă, de actrițe și cântărețe cărora le-a măsurat mângâietor piciorușele (cum tot povestește el cui stă să-l asculte), dar mai scapă și la băi, în excursii erotice și bahice, de unde se întoarce fără un sfanț, cu o dorință aprigă de reabilitare. Ciocioana, tovarășa lui de viață, este înțelegătoare (până la
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
hiperlucidă,/ girofar și barometru, inimă de carne și suflet." (Ochi miriapozi). Rezumativ și concluziv, Liviu Georgescu este un senzorial nesățios cultural. Cum suntem e de fapt un autoportret: "În mintea noastră - ceară moale -/ senzațiile își afundă ca niște gâze micile piciorușe zburdând/ din loc în loc, o briză sau o furtună de culori, sunete, mirosuri, atingeri/ și forme, un snop de impulsuri nervoase desprinse din molozul/ senzațiilor. În alambicuri, spațiul și timpul, zborul și pricina nașterii/ ordonează totul în imagini și serii
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
cu o fundă tricoloră, și care mi-au produs o adevărată spaimăcând se zbăteau în mâinile mele mici și neajutorate. Tatăl meu fu nevoit să se prezinte cu mine pe scenăși să-mi calce pedalele, eu nefiind în stare cu piciorușele mele mici. Mai târziu, după un an, mi s-au fabricat expres o pereche de pedale înalte, care cu ajutorul unui resort se fixau la pedalele pianului. Studiile mele pianistice avansau destul de repede, însă fără un sistem bun, profesorul meu Lubicz
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
și am înviat deo dată: cădița a alunecat de pe pat, s-a răs turnat și copila mea odată cu ea. M-am aplecat, am ridi cat-o pe pat, am întrebat-o dacă o doare ceva, i-am palpat capul, mânuțele piciorușele, am întrebat-o iar dacă e bine și, la răspunsul ei pozitiv, spaima și bucu ria s-au concretizat într-o palmă aplicată pe fundulețul ei gol. Văzând urma degetelor mele pe pielea ei rozulie și mici boabe de mărgăritar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău, rupsese ierburile și rugii de mure care-l prinseseră ca un laț pe sărmanul boboc de gâscă. Un picioruș Îi atârna Îndoit În jos și avea pe el sânge Închegat. Era clar că-și rupsese piciorul. Cum Îl eliberase din mărăciniș a coborât cu el În brațe la gârlă să-i dea măcar puțină apă. Puiul s-a lăsat
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu gem făcut În casă. Avea la el În trăistuță și o sticlă cu apă așa că În afară de abecedar, nu-și pierdea timpul decât având grijă de gâștele care o mai luau razna, ieșind pe malul gârlei și de bobocul cu piciorușul oblojit de mama sa. Legase și o bucată de lemn subțirică să țină piciorul nemișcat. Pâinișoara o mâncau Împreună. Ținea bobocul găsit În mărăciniș aproape de satul vecin, numai la sânul său și-l hrănea din mâna lui. Într-o lună
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni unor arahnoizi care insultau sacra mișcare ritmică a dansului. Autoarea atrasă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într o rână lângă celălalt la numai trei-patru centimetri regulamentari, care, cu demnitatea unui apărător al piciorușului ingrat pe care îl ocrotise până mai acum o vreme, încerca încă să mai salveze aparențele. Mă așteptam din clipă-n clipă ca deținătoarea să pice din cer făcând de altfel mișcarea inversă părăsirii lor, direct în căscăturile criptice care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
își găsise loc un cocoș de munte falnic, cu pene verzi-albastre strălucitoare, mărgele roșii în jurul ochilor și ciocul îndreptat spre înalt, trâmbițând BUCURA! Printre "reclame" apărea și Pic cel mic, la sticlele de sucuri pentru copii. Stătea fericit în două piciorușe, sprijinea de burtică o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un pai cufundat în sucul "eco"! Ana, copila mea dragă, ce-ai făcut tu e minunat. Tu nu ai talent, ai har de la Domnul! Nu sunt fata ta? La scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
l Socotită pe bună dreptate o "conștiință a unei literaturi", critica este în același timp și cel mai sensibil seismograf al stării vremii dintr-o creație. Arte plastice, muzică, film l O gravură îl înfățișează pe Mozart, copilul-pianist ale cărui piciorușe de cinci ani vor ajunge mult mai tîrziu la pedale. l Constantin Artachino a avut o apariție de cometă pe firmamentul artelor plastice; s-a bucurat de succese timp de aproape 40 de ani. l Corneliu Baba n-a așteptat
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
logica succesiunii fără ruptură dintre generația '90 și cea care i-a urmat. Și totuși, la o lectură mai atentă, constatăm că diferențele sunt mai adânci decât asemănările. Spre deosebire de "ego-prozatori" precum Cezar Paul-Bădescu, Claudia Golea ori Dragoș Bucurenci, cu un picioruș în propria viață și cu altul în gramatică, Radu Aldulescu e un romancier cu călcătura grea și un stil inconfundabil. Nimic nu poate fi extras din Amantul Colivăresei pentru a fi plasat în alte contexte și ansambluri compoziționale. Masiv și
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
ai coapselor tale, încălzești toată bucata aceasta de ținut, te îmbăiezi cu nesaț în apele dulci și clare, printre puietul de broscuțe țestoase de galapagos, al căror trup împrumută culoarea întinderii lichide și răcoritoare, mângâi broscuțele pe căpușor și pe piciorușele cornoase, le strângi în jurul tău, ele te recunosc, le hrănești cu mormoloci de broaște spion, gurițele lor mestecă fericite puii de baltă, cresc, ușor-ușor, sub ochii tăi blânzi, prind forțe prețioase și își antrenează spiritul ca niște călugări budiști. șase
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu vrăjitoarea fuamnach, în care prințișorul tău e amenințat, merge acum pe o cărare foarte subțire, în întuneric, te trezești, tigrul tău alb, protector, qilin, schelălăie, straja ta, vulturul harpagornis din micul ox, raportează atacul, te arunci curajoasă drept în piciorușele fine, tragi pe tine o za, ești furioasă, ești o prințesă războinică, îți aperi impe riul dragostei tale pure cu orice preț. șase în al patrulea loc: te duci degrabă pe malul lacului kanas, unde strângi toate cetele pe care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
genunchii la gură, ca după o muncă făcută ca lumea. nouă în al patrulea loc: după o înviorare consistentă, cu exerciții complicate de tai chi, lansezi mândrețea ta de plută pe apele roz ale lacului și vâslești cu mânuțele și piciorușele tale, testezi din nou forța și abilitatea zeilor corpului tău, benzaiten se întrece cu bishamonten, iar ebisu cu daikokuten, tu îi strunești, să nu ajungi în derivă sau să nu te învârți pe loc, îi înveți să lucreze în echipă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]