30 matches
-
comandă îndrăzneață: — Adu-ne două sticle de Pétrus sau cum ai zis că-i zice. Da’ pe rând, să nu se răsufle. — Perfect. Vă deranjează dacă le aducem desfăcute? Să respire puțin vinul înainte? — Perfect, îl imită Lionel. Chelnerii și picolii încep baletul uzual. Lionel se apleacă peste masă și-i șoptește lui Liliane: — Simte-te bine. — O să-ncerc. Chelnerii aduc antreurile. Comesenii își dau silința să mănânce cât mai distins. După supă, Lionel face niște hiperbole apreciative către bucătărie - deși
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
gustă combinația. Strâmbă din nas și mai toarnă puțină Coca. Mai gustă o dată. Satisfăcut, se întoarce spre Gustave și-i spune: — Abia acum e perfect. Mie-mi plac vinurile mai dulci. Gustave leșină. E prins în ultima clipă de doi picoli care-l târăsc în pivniță. Lionel îi toarnă niște carcalete de Château Pétrus și lui Robespierre, care e pe cale să-și schimbe complet părerea despre bărbații cu ochelari. Robert se pregătește să anunțe felul de rezistență al serii. Scutură un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Robert se pregătește să anunțe felul de rezistență al serii. Scutură un clopoțel și dă impresia că vorbește la lampă, adică la candelabru: — Volaille de Bresse en fricassée, crêtes et rognons de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul de mâncare anunțat. Adică vrei să spui că ne servești creste de cocoș și - să mă ierte Liliane - coițe de cocoș? În România, crestele de cocoș se aruncă la pisici
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea lui Robespierre, care nu mai ajunge la ea. Ca să nu mai vorbim că e prima oară în viața lui de câine când
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și paharele se răspândesc pe jos. Trezit din letargie și încurajat de gest, Robespierre începe să alerge ca nebunul prin restaurant, încercând să apuce colțurile fețelor de masă. Deși e beat criță, de câteva ori insistențele lui dau roade. Câțiva picoli aleargă după el, accentuând dezastrul. Robert își ia inima în dinți și-l întreabă: — Pot îndrăzni să vă aduc nota de plată? — Poți, că oricum n-am s-o plătesc: n-am nici un ban la mine. De curiozitate, cât era
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]