52 matches
-
academică serioasă. Le depreciem, le culpabilizăm, ne rușinăm de ele, lăsându-le În practica altor grupuri sociale. Cealaltă atitudine, presupunând un risc complementar, este aceea de a ne identifica lor și de a le trăi la modul spontan, așa cum Gaëtan Picon spunea că midineta citește ingenuu aventurile de dragoste ale protagonistelor de roman și participă, plânge, se bucură alături de eroină ca și cum ar fi vorba de o prietenă din lumea reală. Putem evita oare această dihotomie? Interesant ar fi dacă am putea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dezvoltări eseistice sau precizări ocazionate de interviuri. Scoase de sub povara opulențelor stilistice în care sunt învăluite, reperele teoretice ale criticului se arată a fi simple și clare. Ele vin dinspre Jean-Pierre Richard, Jean Starobinski, Benedetto Croce, Georges Poulet sau Gaëtan Picon și se pot rezuma în câteva enunțuri sumare. Critica este parte constitutivă a literaturii și „devine mai opulentă și ramificată rodind din sevele extrase din literatură.” Oficiul critic este deschis „impregnării poetice”, căci „expansiunea duhului intelectual este echilibrată de infuzia
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Ștefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului, București, 2002. Traduceri: Pierre Gamarra, Aventura „Șarpelui cu pene”, București, 1965; J. Otcenásek, Cetățeanul Brych, București, 1966; Michel Butor, Renunțarea, București, 1967; Michel Zévaco, Pardaillan și Fausta, București, 1967; Albert Camus, Străinul, București, 1968; Gaëtan Picon, Funcția lecturii, București, 1981; M. Blecher, La Tanière éclairée, Paris, 1989 (în colaborare cu Hélène Fleury), Aventures dans l’irréalité immédiate, pref. trad., Paris, 1989 (în colaborare cu Mariana Șora); G. Ibrăileanu, Adèle, Nîmes, 1991; Ștefan Bănulescu, Quand les sangliers
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
Doctrine symboliste (Documents), Paris, 1947; Albert Marie Schmidt, La Littérature symboliste, Paris, 1947; Message poétique du symbolisme, I-II, Paris, 1951-1955; Hugo Friedrich, Die Struktur der modernen Lyrik, Hamburg, 1956; ed. (Structura liricii moderne), tr. Dieter Fuhrmann, București, 1969; Gaëtan Picon, Le Symbolisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-236; Carlo Salinari, Miti e coscienza del decadentismo italiano, Milano, 1960; ed. (Miturile și conștiința decadentismului italian - D’Annunzio, Pascoli, Fogazzaro, Pirandello), tr. Constantin Ioncică, București, 1971; Micu, Literatura, 196-306; Lidia
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
V. e „cea mai înaltă, cea mai amplă, cea mai generoasă voce” a poeziei franceze din perioada interbelică, dar în istorii, panorame și dicționare ale literaturii franceze din secolul al XX-lea, precum cele semnate de Pierre de Boisdeffre, Gaëtan Picon, André Bournin și (din nou) Jean Rousselot, numele lui V. nu figurează. După invadarea Franței de Germania nazistă, V., îmbrățișând crezul comunist, a luptat în mișcarea de rezistență. În ianuarie 1946 a vizitat pentru ultima dată România, fiind primit cu
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
cuvântul numește scrierile celor doi promotori ai r., precum și romanele și piesele de teatru ale altor doi autori contemporani, Henri Monnier și Henri Murger. Aceștia vor fi considerați drept exponenții r. în sens strict și de Albert Thibaudet și Gaëtan Picon. În limbajul criticii și istoriei literare accepția termenului e însă fluctuantă, sfera semantică nefiind riguros delimitată până astăzi. Și tendința de subestimare persistă. În Histoire de la littérature française (1894) Gustave Lanson pomenește de r. doar într-un paragraf din capitolul
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
sub umbrela romantismului sunt așezați Stendhal și Balzac de către Albert Thibaudet care, distingând în r. două aspecte, popular și burghez, îl identifică pe primul la Champfleury, Murger, Duranty, pe al doilea la frații Goncourt. Aproximativ aceeași clasificare apare la Gaëtan Picon, cu deosebirea că, pentru el, Maupassant e un „realist obiectiv”, iar frații Goncourt sunt romantici. Mulți istorici și critici literari omologhează cele două curente, vorbind nediferențiat de „realiști și naturaliști” sau substituindu-i pe unii altora. V.S. Bielinski grupează realiștii
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
deposedate de propriul specific (recuperat doar cu intermitențe) și ca pretinsul „realism socialist” să devină de-a dreptul negația r. Repere bibliografice: Karl Marx, Friedrich Engels, Despre artă și literatură, București, 1953; Georg Lukács, Probleme des Realismus, Berlin, 1955; Gaëtan Picon, Le Réalisme, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 162-184; Georg Lukács, Wider den missverstandenen Realismus, Hamburg, 1958; Erich Auerbach, Mimesis, tr. I. Negoițescu, pref. Romul Munteanu, București, 1967; Roger Garaudy, Despre un realism nețărmurit, tr. Paul Dinopol, București, 1968
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
azi, m. denumește curente apărute la interferența secolelor al XIX-lea și al XX-lea, în câteva literaturi naționale, precum și în domeniul artelor. Conținuturile și tendințele acestora diferă. În capitolul Le Style de la nouvelle poésie din Histoire des littératures, Gaëtan Picon numește m. reacția antisimbolistă produsă prin naturism, unanimism, futurism, „poezia spațiului”, adică prin Gide, Claudel, Péguy, Cendrars, Apollinaire,Verhaeren, Whitman, Carl Sandburg, Robert Frost, ca și prin Marinetti, Maiakovski, Esenin, urmați, în perioada interbelică, de García Lorca, Rafael Alberti, Aragon
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
Martin, București, 1970; Christian Sénéchal, Les Grands courants de la littérature française contemporaine, Paris, 1934; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1971, 233-240; Dinu Stegărescu, Introducere în modernism, București, 1947; Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, tr. Dieter Fuhrmann, București, 1969; Gaëtan Picon, Le Style de la nouvelle poésie, în Histoire des littératures, II, Paris, 1956, 212-235; Adrian Marino, Modern, modernism, modernitate, București, 1969; Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, București, 1972, 226-286; Philippide, Scrieri, III, 369-371, IV, 245-251; Dumitru Micu, Modernismul românesc, I-
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
absolut remarcabilă cum este aceea a lui Francis Ponge. Cu oarecare îndreptățire s-a vorbit, în legătură cu modelul poetic propus de el în Le parti pris des choses (De partea lucrurilor, cum inspirat s-a tradus), despre un veritabil „realism poetic” (Picon). Însă ceea ce devine mai semnificativ, până la urmă, este tocmai modul în care „literalitatea” se convertește treptat în opusul său: în „fabulă” și în „ficțiune”. Vom încerca să explicăm pe larg în cele ce urmează modul de funcționare al acestui mecanism
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lăsând în urmă-i acel morman de ciorne care e urma unei căutări a absolutului. [...] "Realizarea" pentru Cézanne nu e conformitatea pânzei sale cu o oarecare imagine interioară, ci apariția unei forme mai tari decât forța sa de refuz". Gaëtan Picon, L'Écrivain et son ombre. Introduction à une esthétique de la littérature, Gallimard, Paris, 1953, pp. 22-25. Psihologul René Passeron subliniază analogia între postura artistului și cea a Dumnezeului Creator: omul artist știe că însuși creatul este condiția creației sale. Și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
247. Park, Robert, 292. Pasquier, Dominique, 158, 247, 294. Passeron, Jean-Claude, 43, 120, 150-151, 154, 247, 259, 273, 286-287. Passeron, René, 164. Pedler, Emmanuel, 117, 120. Pei Ieoh Ming, 233. Peirce, Charles, 44-45, 60-61. Péquignot, Bruno, 37. Perret, Jacques, 203. Picon, Gaëtan, 164. Pinson, Christian, 108. Piriou, Jean-Paul, 68. Poli, Jean-François, 237. Pontier, Jean-Marie, 179, 191, 211, 216, 249. Ponton, Rémi, 171. Popelard, Marie-Dominique, 65. Popper, Karl, 61. Price, Sally, 255. Q Quémin, Alain, 51. Quéré, Louis, 45. R Ranke, Leopold
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pp. 135, 144 și 150 (n. tr.). Theodor Adorno, Teoria estetică, traducere de Andrei Corbea, Gabriel H. Decuble, Cornelia Eșianu, Paralela 45, Pitești, 2006, pp. 22, 25-26 (n. tr.). Theodor Adorno, Teoria estetică, ed. cit., p. 23 (n. tr.). Gaëtan Picon, Scriitorul și umbra lui. Introducere la o estetică a literaturii, traducere de Viorel Grecu, Univers, București, 1973, p. 16 (n. tr.). Theodor Adorno, Teoria estetică, ed. cit., p. 58 (n. tr.). Ibidem, pp. 43-44 (n. tr.). Ibidem, p. 32 (n.
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
O ipoteză, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2003. Petrescu, Ioana, Studii de literatură română și comparată, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2005. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Pitești, Editura Paralela 45, 1996. Petroveanu, Mihail, Traiectorii lirice, București, Editura Cartea Românească, 1974. Picon, Gaetan, Funcția literaturii, București, Editura Univers, 1982. Piru, Alexandru, Poezia românească contemporană 1950 1975, I, București, Editura Eminescu, 1975. Piru, Alexandru, Istoria literaturii române de la începuturi până azi, București, Editura Univers, 1981. Piru, Alexandru, Discursul critic, București, Editura Eminescu, 1987
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din dubla existență a teatrului, ca producție literară și reprezentare concretă, eternă prin plasarea în atemporalitate a operei scrise de la care se pleacă și perisabilă prin consumarea clipei spectacolului, niciodată identic cu sine, artă a lui hic et nunc. Gaëtan Picon consideră că „înainte de orice el (teatrul) este domeniul cuvântului ... al cuvântului în acțiune. El este mai întâi un text ale cărui virtuți sunt cele proprii oricărui lucru scris, dar acest text este jucat, adică trăit în fața noastră.” A concepe, așadar
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
de evoluția mijloacelor media. În epoca "reclamei", sloganul era difuzat mai ales la radio; pentru că trebuia să concentreze esențialul mesajului publicitar, el avea o structură foarte rigidă, rime, jocuri de cuvinte: "Dubo, Dubon, Dubonnet" (aperitiv), "Este bun, Banania"45, "De ce Picon? Pentru că e bun"46. Astăzi sloganul este adesea citit într-o revistă sau auzit la televiziune și nu poate fi separat de imagini, de povestiri, fiind prins într-un flux de alte semne. El se eliberează de structurile rigide destinate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
rigide destinate să fie memorizate: "Cura, slăbitul pe măsură"47 (Week-end) sau "Arta de a fi unic"48 (Cartier) nu au o structură puternică. Detaliu semnificativ: cînd radioul era mass-media dominantă, numele de marcă era integrat în slogan (Dubonnet sau Picon figurează în enunț), în timp ce sloganuri publicității moderne sînt foarte adesea separate de numele mărcii: "Sosește in better shape. CATHAY PACIFIC", "MONDIAL ASSISTANCE. Imposibilul pentru a vă ajuta", "EDF. Vă datorăm mai mult decît lumina". Se încearcă mai puțin identificarea sloganului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
retraite peut compter sur nous" (n.t.). 43 În original: "Avec Carrefour je positive" (n.t.). 44 În original: "SFP, le premier facteur de confiance" (n.t.). 45 În original: "Y'a bon Banania" (n.t.). 46 În original: "Pourquoi Picon? Parce que c'est bon" (n.t.). 47 În original: "La cure, minceur sur mesure" (n.t.). 48 În original: "L'art d'etre unique" (n.t.). 49 "Allô moins-moins bobo" (n.t.). 50 "Allô maman bobo", cîntec francez foarte
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Una din ele este Luis Buñuel, ucis de o ciroză hepatică în această metropolă imensă în 1983. Caut în zadar atmosfera de la restaurantul Ambasadorii, unde nedespărțiții Buñuel și Jean-François Revel au răpus nenumărate sticle de „Mandarin, Claquesin și alte Amer Picon”, aperitive franceze la modă prin anii ’50. Există o pauză de 14 ani în creația celebrului regizor spaniol - între 1933 și Grand Casino (1947) -, tăcere întreruptă, spune o notă, doar de compilații făcute pentru Muzeul de Artă Modernă din New York
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în care poate fi exprimată. Critica și teoria literară au fost printre primele discipline umaniste, care au avut de "suferit" de pe urma noilor situații literare, în veacul trecut, Sainte-Beuve ori Taine erau adevărate spirite directoare. In veacul nostru Thibaudet ori Gaétan Picon nu-i egalează ca autoritate, iar T. S. Eliot, eseistul, chiar sprijinit de poet, nu atinge audiența unui Ruskin. Un alt rezultat constă insă în mărirea decalajului între comprehensiunea și sistemul teoretic al criticului și rapida modificare a valorilor literare
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
metodice, atât pentru că genurile literare, cu întreaga lor sistematică, constituie o ficțiune - și o iluzie - cât și pentru că opera este o unitate indecompozabilă, accesibilă doar intuiției. Pe urmele lui Croce și ale impresioniștilor, mai mulți teoreticieni, printre care recent Gaétan Picon (L'écrivain et son ombre, Paris, 1953) restrâng rolul criticii la sugestia inefabilului, văzând în operă ün mister care trebuie repetat, ba chiar potențat, în conștiința cititorului. O a doua direcție critică ar fi cea care, abandonând și ea formulele
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Sénéchal, Les Grands courants de la littérature française contemporaine, Paris, 1934; Philippide, Considerații, I, 182-185; Streinu, Pagini, 144-147; Călinescu, Principii, 17-52; Georges-Emmanuel Clancier, De Rimbaud au surréalisme, Paris, 1959, 325-423; Jean Rousselot, Poètes français d’aujourd’hui, Paris, 1959, 13-111; Gaëtan Picon, Panorama de la nouvelle littérature française, Paris, 1960, 41-46; Jean-Louis Bédouin, Vingt ans de surréalisme (1939-1959), Paris, 1961; Jean-Louis Bédouin, La Poésie surréaliste, Paris, 1964; Maurice Nadeau, Histoire du surréalisme, suivie de documents surréalistes, Paris, 1964; André Breton, Manifestes du surréalisme
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
operă ar fi - după opinia sa - „interesantă (doar) ca succesiune de fragmente”, apoi și față de teză, care-i exagerează importanța. I-a sugerat „candidatului” să reflecteze la unele apropieri posibile cu Albert Thibaudet, Charles Du Bos, Remy de Gourmont, Gaëtan Picon. Al treilea membru al comisiei, Pompiliu Marcea, a comentat lucrarea cam „în două ape”, însă aplicat, făcînd dovada că a citit-o cu atenție. Magnanim, în cea mai scurtă intervenție, profesorul Al. Piru a declarat-o „excelentă”. În fine, eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
buloane și mașinile de desfăcut buloane. 4) Polizoarele, alezoarele, mașinile de lustruit și mașinile de rectificat suprafață. 5) Mașinile de periat. 6) Ferăstraiele și mașinile de tăiat (circulare, cu lanț etc.). 7) Ciocanele de îndepărtat rugina, ciocanele-dalta, ciocanele de abataj (picoanele), ciocanele de spart beton și ciocanele de nituit. 8) Mașinile de nituit cu fălci. 9) Foarfecele și mașinile de tăiat table. 10) Mașinile de sablat, mașinile de curățat și vibratoarele pentru topire. 11) Ciocanele, compactoarele și compactoarele de mÂnă pentru
ANEXĂ nr. 84 din 5 ianuarie 2000 REACTOARE NUCLEARE, CAZANE, MASINI, APARATE ŞI DISPOZITIVE MECANICE; PARTI ALE ACESTORA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/166812_a_168141]