37 matches
-
a părut deloc surprins. Era deja obișnuit. Femeile plângeau Întotdeauna. — Haide, haide, spuse el, Încercând s-o consoleze pe Zeliha, În timp ce-și punea o pereche de mănuși chirurgicale. O să fie bine, nu-ți face griji. E doar o picoteală plăcută. O să dormi, o să visezi și, Înainte să-ți termini visul, o să te trezim și o să te duci acasă. După asta, n-o să mai ții minte nimic. Când plângea În felul ăsta, toate trăsăturile lui Zeliha deveneau dintr-odată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În alte scrieri, să observăm că Zburătorul leagă pentru prima oară la Heliade (și În poezia română) nașterea iubirii de prezența unei „ființe aeriene”. Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un zburător și forma de manifestare este „picoteala”, visarea. Erosul se manifestă prin declanșarea unei energii cu efect contradictoriu: foc și răcoare, ardere și paloare, cald și rece, o senzație de greutate și o ’Senzație de eliberare corporală: „În brațe n-am nimica și parcă am ceva, ................................................... Că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
șir de poeți, forma unei himere care, furișată sub chipul unui flăcău cu vinele golite de sînge, declanșează ceea ce am văzut: un fior care „fulgeră” prin vine, un „tremur de nesațiu”, o Învăpăiere a privirii, un foc, și totodată o picoteală În trup. Provoacă, mai ales, o visare În stare de trezie care coincide și cu dorința de dezlegare. Fior, fulger, nesațiu, tremur, foc sînt imagini ale intensității. O intensitate provocată de o energie imaterială și desfășurată Într-un regim de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urca din golful micuț până la turnul de pază. Acolo și-a făcut o cafea și a Început să lucreze, Îmbinând tonuri de albastru și cenușiu, ca să definească atmosfera adecvată. În timpul nopții - dormea tot mai puțin, iar somnul Îi era o picoteală nesigură - decisese că doar cu tonuri reci putea să delimiteze linia melancolică a orizontului, pe care se profilau siluetele războinicilor ce mărșăluiau pe țărmul mării. O să Învăluie totul În lumina pe care timp de patru zile se străduise s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
răzvrătiților, marginalizaților, celor care nu respectă nici pacea, nici ordinea, nici cursul normal al lucrurilor sau al timpului. Celor care "s-au săturat de această viață modestă", pe care îi indignează "acest repaos grețos de după-amiază, prelungire a digestiei și picoteală", nu le promite altceva decît o viață mai consistentă și mai dinamică: "Fie ca vîntul proaspăt și soarele incandescent să ne pălmuiască obrazul! Lumea va deschide ochii și va fi uimită de propria-i confuzie..." Valorile menajere, simboluri ale economiei
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mai culc deloc, pentru că n-aș face altceva decât să-mi hodinesc ciolanele, că de dormit, ioc! Și apropo de somn, într-o noapte, să fi fost ora 1, am adormit pe scăunel. Nu mi se mai întâmplase așa ceva niciodată. Picoteli da, dar nu somn adânc, ca acela în care intrasem. Și culmea, nu am căzut nici cu nasul de pământ, nici în apă, nici într-o parte sau alta. Am dormit vreo două ore, acolo, pe scăunel, după cum mi-au
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-mi pierd cumpătul. Dacă ar spune ce nu trebuie sau exact ce trebuie, dacă m-ar pune pe o pistă greșită sau pe cea bună, nu cred c-aș mai fi răspunzător de faptele mele. Cele patru nopți de pileală, picoteli în mașină și moțăieli pe canapeaua de acasă, cu Kay refugiată în dormitor, și-au spus imediat cuvântul. La serviciu scăpam lamelele pe jos, etichetam greșit mostrele de sânge, scriam rapoarte cu mâzgăleli de om adormit și, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
timp nu le pasă de nimic, le e totuna ce se întâmplă în jurul lor, ca apoi dintr-o dată să înceapă să-i intereseze totul, să răvășească și să întoarcă totul cu susul în jos, pe urmă din nou cad în picoteală, neplăcându-le să-și amintească nimic din ceea ce s-a întâmplat; se tem de schimbări, căci adesea le-au adus nenorociri, și se satură ușor de un om, chiar dacă le e binefăcător. Ciudată lume, te bârfește dar ține la tine
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
încântată de sine. Cunosc foarte puțini oameni capabili să-și dozeze cuviincios exercițiile retorice. Cei mai mulți se lăfă ie impudic în propriile panglici verbale, dinaintea unui public tot mai nerăbdător, exasperat, gata să fugă sau să se refugieze într-o igienică picoteală. A ține discursuri prea lungi e simptomul unei boli complicate, greu de schițat în câteva rânduri. Mai întâi, e limpede că vorbitorul e fericit să se audă vorbind. Fie că, în viața zilnică, e nevorbit, fie că are o părere
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
morale. Și a doua: Zburătorul, capodopera poetului, leagă pentru prima oară de Heliade (și în poezia română) nașterea iubirii de prezența unei "ființe aeriene". Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un zburător și forma de manifestare este "picoteala", visarea. Erosul se manifestă prin declanșarea unei energii cu efect contradictoriu. Eugen Simion ne propune și o sintetică așezare în istoria literară a celui care a scris Suvenire și impresii ale unui proscris: Ion Heliade Rădulescu pune totdeauna într-un
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu suratele ei post-comuniste. A fi fost disident nu scoate pe nimeni de sub lupa critică. Nu e un cec în alb. Dimpotrivă, a fi fost unul dintre cei care au ales la un moment dat bunul-simț istoric în defavoarea bunului-simț al picotelii lipsite de riscuri face dintr-un disident o ființă mereu aflată sub lupă. Numai că s-a ajuns la „un exercițiu democratic” în care foști nomenclaturiști și copii de mingi ai acestora, papagali ai eternei Securități sau doar simpli cârcotași
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
inima în dinți și, fără nici o pregătire, ridic prețioasa carte. Lazarus nu reacționează în nici un fel: nici nu mă refuză, dar nici nu mă încurajează. Ba se face chiar că nu mă observă. În schimb, Truman se trezește brusc din picoteală: simte că e rost de ceva palpitant. Țin cărticica în mâini. E ușoară. Îmi zic: Cum să nu fie cineva în stare să deschidă cărticica asta! Dau s-o deschid, sigur pe mine, convins că e simplu, la îndemână. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]