175 matches
-
prosit, cuvânt folosit acum de toți bețivii din Fâlfani și se puse pe lincăit din pahar și de privit la televizor o foarte interesantă cursă de melci. Hilda cea dispărută rămase în această poziție pe când când soțul ei începu să picotească în fotoliu și nu apăru de fapt decât când, Veronel, cu lacrimi în ochi, spuse că pleacă, ca să nu mai deranjeze. Bucuria care se citea în ochii gazdelor îl convinse că a luat o hotărâre înțeleaptă. Ajuns la hotel dădu
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Prietenul_nostru_heimlich_di_mihai_batog_bujenita_1375369736.html [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
sa trasă de reni, Moș Crăciun, vesel, neobosit și încărcat de energie pozitivă, va aduce daruri multe. Micuții îl vor aștepta cu nerăbdare, privind pe fereastră, doar-doar va apărea... În cele din urmă, obosiți de atâta așteptare, vor începe să picotească, în timp ce mama le va șopti un basm. Așa începe de fiecare dată Ajunul. Cu „A fost odată, ca niciodată...” Însă aceasta este deja o cu totul și cu totul altă poveste. Corina Diamanta Lupu București 6 decembrie 2016 Referință Bibliografică
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1481000275.html [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
că fericirea este o stare de grație... că este atunci când primești o floare fără motiv, când nici măcar ploaia insistentă și rece nu-ți poate șterge soarele din priviri ori când te atinge pe nas primul fulg de nea sau când picotești în cada plină de spumă. Tot drumul, cu metroul și apoi pe jos, până acasă, a trecut în revistă întreaga conversație în care Fănel abordase, printre altele, problema fericirii. Era de acord cu afirmația lui: "sămânța fericirii există în fiecare
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_6_.html [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
dar care funcționa pe baza unor împrumuturi care urmau să fie plătite, ca de obicei, de popor! La fereastra uneia din trăsuri apărea, din când în când o batistă albă care flutura spre admiratori. Era, bineînțeles, un lacheu întrucât regele, picotea între perne și visa că mănâncă. Era visul său preferat fiindcă la volumul său, aproape 200 de kilograme perfect împodobite cu diabet, gută, tensiune și astm, ultimul Bourbon nici nu își dorea un alt vis. Desigur atmosfera era propice petrecerilor
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1441701037.html [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
mori și nu mai vrei să faci orbii vampiri vomită peste gânduri podoabele de beznă se alintă chiar demonul s-a plictisit să mintă ceasul din urmă a căzut pe scânduri pe cruce Crist tresare printre clisme cerșește răni și picotește sânge istoria vicleană nu se frânge rugini martire iscă reumatisme ...ne-nconjur' capul negrele coroane iar bufnița adaugă cinci piroane TOAMNĂ SPRE IARNĂ tâlharii-au jefuit în catedrală mânjit altarul - urmele-s de sânge ca de-obicei - Hristosul nu se
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1482382474.html [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
Rămâneți aici și interogați oamenii care locuiesc în apropiere, poate au văzut ceva; interogați și curvele de pe centură, descurcați-vă - ce naiba ! - doar nu pe degeaba vă plătește statul ! ******************************** Ajunsesem acasă mai repede, plecasem de la serviciu și o găsii pe Mădălina picotind în fotoliu, în fața televizorului. Îmi sări în brațe, ca de obicei, după care gânguri cu voce mieroasă: - Domnule Remus Fabian, ce program îmi faci deseară ? Ieșim undeva ? Nu mă gândisem la asta, dar ideea nu era defel rea. Aveam un
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1464383503.html [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
păstreze o șansă de scăpare ... Să înfrunte vânatul de aproape, să-și asume chiar riscul unui atac din partea lui, cum de atâtea ori o făcuse prin aceste păduri, ei, asta da faptă vânătorească! Atunci când îi vedea pe îmbuibații de dincolo picotind pe stand, în costumele lor de camuflaj și cu sticluța de coniac la îndemână, cu animalele ivindu-se leneș înaintea lor, nebănuind ce li se pregătește, îl apuca lehamitea. Să vânezi doar pentru a-ți satisface pofta de a ucide
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Cândva, acesta era solul meridianului Greenwich din Târgul lui Bucur, pentru că oamenii își potriveau ceasul după ceasul Gării. Cu ochii pe ceas stăteau și călătorii care ajungeau în gară mai devreme. Și pentru că așteptarea este grea, aceștia își omorau timpul picotind în sala de așteptare, frunzărind presa ori lângă o halbă de bere sau un pahar de sirop, băute în pripă la restaurantul gării. Nici birt, dar nici tavernă, restaurantul, cu mesele și scaunele sale din fier forjat, era odinioară, singura
ANONIMI ÎN GARA DE NORD de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1461153971.html [Corola-blog/BlogPost/381732_a_383061]
-
altceva, n-am stare decât de nestare (subl. n. indică o sintagmă filosofico-poetică, tipic nichitiană). „Pacea rurală este sfârtecată de strigăte sălbatice de luptă... (...). E din nou liniște, câinii sau potolit și, ca doi războinici bravi, își savurează acum succesul, picotind pe iarbă... Aș putea spune că aud zgomotele liniștii (ce oximoron apetent! - M.B.), dar nu spun, pentru că liniștea este întreruptă brusc de țipetele unui copil din vecini. Sunt țipete înalte și subțiri, care se sparg ca niște pahare de cristal
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
Dezorientat, se întoarse în curte. Merse la castronul plin cu lapte și pâine. Mânca pe saturate, așa cum no mai făcuse. După care se tolăni pe treptele încălzite de soare de la intrare, cum se obișnuise dea lungul anilor. Înserarea îl prinse picotind. Adormi de-a binelea odată cu venirea nopții. Dimineață mânca ultimele bucăți de pâine, iar din baltă de la cișmea lipăi de câteva ori din apă. Zgomotul străzii în ziua aceea era mai prezent că de obicei. În poarta casei se oprise
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
toți. Și spuneți-le la fel și oamenilor care stau de gardă, mai ordonă Hideyoshi, dinăuntrul plasei. Ușa fu închisă, dar ferestrele rămaseră deschise pentru a lăsa să intre adierea, iar lumina lunii părea aproape să tremure. Hideyoshi începu să picotească. — Stăpâne? îl chemă un glas de afară. — Ce e? Tu ești, Mosuke? Da, stăpâne. A venit Abatele Arima. Spune că ar dori să vă vorbească între patru ochi. — Cum, Arima? — I-am spus că vă culcaserăți mai devreme, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
La un moment dat, fata cea mai mică își pusese capul pe genunchii mamei sale, iar acum dormea adânc. În timp ce-i atingea părul, Oichi se străduia să-și stăpânească lacrimile. Fiica mijlocie începuse și ea în cele din urmă să picotească. Numai cea mai mare, Chacha, părea să înțeleagă gândurile mamei sale. Știa ce rost avea banchetul din noaptea aceea, dar reușea totuși să se-arate senină. Fetele erau frumoase și semănau toate trei cu mama lor, însă Chacha era înzestrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu premeditare, cum aveam să aflu abia după încheierea păcii că avusese loc în timp ce noi audiam liniștiți cursurile, neliniștește spiritul nostru. Ce-a făcut civilizația europeană, ce i s-a întîmplat de a putut asista parcă adormită, în orice caz picotind, la ascensiunea pe scena istoriei a unui tip bizar care a început să ucidă oamenii dincolo de necesitățile războiului? Desigur, istoria unei ciume nu e pasionantă, ce poți să spui despre ea? Scene monotone de oroare și cifre statistice despre hecatomba
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi-ai spus că mătușă-ta, Helen cea răutăcioasă, îmi fură hainele? Am luat-o în brațe și-am adus-o cu mine în pat, ținându-i trupușorul mătăsos și călduț lipit de pieptul meu. Am stat așa o vreme, picotind și ascultând cu jumătate de ureche cearta care se auzea din bucătărie. Chiar ar trebui să mă scol, m-am gândit. Poate că înainte de plecare, Helen sigur o să zică ceva de Adam. N-am făcut decât s-o strâng și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dreptul de a mă face să mă simt vinovată. Asta e o chestie pe care trebuia să încerc să n-o mai ofer așa de ușor pe cât o făcusem până atunci. Dar, cu trecerea timpului, pe măsură ce petreceam din ce în ce mai multă vreme picotind în grădina însorită, sentimentele au început să mi se modifice. Am început să văd și reversul medaliei. De fapt, am ajuns la o percepție de-a dreptul metafizică. Ceva ce, în mod normal, nu-mi stătea în caracter. Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pământ reavăn, de fiecare dată când mă afundam în pernă. Pentru că totuși trebuia să mă odihnesc, găsisem o soluție: dădeam la o parte corpul, dar nu renunțam la minte. Dincolo de pleoape, creierul funcționa, ținut în priză de plasa gândurilor. Carnea picotea, mușchii zvâcneau rar, necontrolat, puteai să mă piști de degete și n-aș fi simțit. Cu nervii era mai greu, jumate încremeniseră, jumate transmiteau în continuare semnale electrice. Porneam micul meu electromotor neuro-economic, care mă ajuta să trec ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dom’ profesor!“, și nu „Băi boule, asta-i meserie? Păi un zidar sau o casieră de la «Distrigaz» câștigă de două ori mai mult ca tine!“ Despre cum se terminau zilele, în cârciumă, la lumina lumănărilor, nu-și mai amintește nimeni. Picoteam pe mese, înfofoliți în paltoane sau canadiene, cu căciulile rusești pe cap, legate cu șnur sub bărbie. Beam bere gheață, ne ieșeau aburii din gură, parcă fumai când vorbeai. Sticlele se înghesuiau pe diagonale, le apucam stângaci, copilărește, cu mănușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
etape, ca-n tren, când trage cineva semnalul de alarmă. Dacă nimereai o integrală Enescu sau Gherase Dendrino, săreai prin tavan. Sala arăta pe jumătate goală, elevii aduși cu forța cu clasa aplaudau între părți, stârnind mirarea dirijorului. Ceilalți, cunoscătorii, picoteau în primele rânduri, împachetați în paltoane și haine țepoase de blană. Era prin ’88 sau ’89, dacă nu veneai cu vestă și izmene pe dedesubt, îți clănțăneau dinții. Doar Felicia părea să nu observe, elegantă, flou-flou, agățată onorabil de brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comandat la întâmplare, ce mi-a trecut prin cap: bacon, măsline, ceapă, roșii, ardei, extra mozarella. Mi se făcuse și mie foame, gastrita dădea târcoale. L-am cercetat iar pe Mihnea. El butona textul, ospătărița se aplecase pe tejghea, Cezar picotea, tipele de pe televizor dansau amețite. Gândurile secționau lumina, fumul, încăperea, oamenii, purtând fiecare din viețile astea incomplete spre o direcție de nimeni cunoscută și cu-atât mai puțin controlată. Totul mergea ca pe roate. Știam din romane chestia aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau o pereche de mănuși dintr-un restaurant nu știe despre ce-i vorba. Între timp, mi-am mișcat discret privirea împrejur, căutând un detaliu care să mă apropie de inginerul Grosescu. Cafeneaua părea doar pe jumătate plină. Lângă geam picoteau doi bătrâni, cu un labrador întins sub masă. Trei mese mai încolo, sprijiniți de banchetă, se sărutau niște puști în jachete de blugi, cu bile în nas și în buze. Am trecut repede peste ei. În prelungirea banchetei, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
grafic al vitezei de folosit în fiecare curbă), te mai trezeau la realitate, făcându-te să ai îndoieli: unde te-aflai, la Viena sau în București? Am traversat Grinzing-ul printre biserici, căsuțe de turtă dulce și taverne aburinde. Câtă lume picotea acolo, câți oameni își ascundeau viețile în spatele pereților groși sau al cănii cu vin fiert? Pe câți dintre ei mi-ar fi plăcut să-i cunosc? Și cu câți aș fi vrut să fac schimb de locuri? Întrebările se înmulțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe stâlpi pe tastele calculatoarelor, impregnându-le cu drogul cibernetic? Transfuzia de date se realiza probabil noaptea, când calculatoarele încremeneau (nu vi s-a întâmplat niciodată ca, în drum spre baie, să zăriți beculețul roșu al unității clipind?), iar utilizatorii picoteau sub plapumă, amorțiți de somn. De pe taste, nanobacteriile contaminau degetele victimei, își croiau drum prin striațiile epidermei, ajungând în rețeaua capilară. Informația era transmisă mai departe, spre creier, îmbogățită ca sângele proaspăt al schiorilor austrieci. Drogul se infiltra în organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seară caldă, de primăvară-vară, prima seară cu adevărat caldă a anului. Orașul nu vrea să doarmă. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor: pe trotuar, un bătrân țintuit într-un scaun cu rotile, își plimba papagalul verde-roșu-galben, imens. Pasărea picotea pe umărul său drept. Bătrânul fumează cu ajutorul unui portțigaret lung, de fildeș îngălbenit de timp și atâta utilizare. Și dacă totuși Dumnezeu este un imens papagal roșu? S-a terminat berea! S-A TERMINAT BEREA!, strigă îngrozit patronul elvețian al
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vreau să menționez la plutonierul ăsta Victor..., cum l-o mai fi chemând nu știu..., de câte ori ne prindea că dormeam, că venea pe la 8, că ei controlau pe la niște ore, și după masă, cât ar fi ea de proastă, mai picoteai... Noi ne urcam la al treilea prici și când auzeam că se desface ușa, dormind așa, săream jos... Ne obișnuim și... pac, cădeam În picioare ca pisicile. Și el, dacă te prindea, că-și dădea seama că ai sărit, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
grămadă de timp pe care trebuie să mi-l umplu cumva. Anul trecut a trebuit să stau la Roma două luni. Era vară, iar orașul înflorise tot, cu flori roșii, încins și adormit. Toate orașele din sud sunt orașe ce picotesc pe timpul verii, iar în timpul zilei această moțăială mă îngreunează și mă golește de culoare. Ca să mă trezesc după amiaza, trebuia să beau cafea și să fumez trabuc și când îmi reveneam după siestă era deja seară. Iei cina și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]