169 matches
-
că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor gravitației și densității aerului. Zbura înăuntrul unui univers ignorant, plin de culori și imagini străine. Opiul îi insufla spiritul lui leneș și vegetal. Evoluam deci într-o lume vegetală. Devenisem plantă. Dar tot picotind pe covorul de piele, în fața reșoului, cu abaua mea pe umeri, mă gândii, nu știu de ce, la bătrânul negustor de mărunțișuri. Stătea în fața mărfii sale, cu spatele aplecat, în aceeași poziție ca mine. Gândul ăsta mă umplu de spaimă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
primi ordinul meu. M-am dus la punctul nostru de observație, întâlnindu-mă cu vigilenții Dorinel și Costel. Se porniră să turuie, dar mie îmi fusese de ajuns o privire ca să înțeleg că lucrurile se desfășuraseră așa cum îmi imaginasem. Petrică picotea, îngânând din când în când refrenul unei melodii pe care parcă o mai auzisem eu undeva: "Păăăi, cââând eraaam tiiineeer feciorîîî..." Când se apleca prea tare, fiind gata, gata să cadă în nas, se îndrepta brusc și murmura cu un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fost un mare succes de piață, până când, ca orice invenție, s-a transformat din moft În obiect indispensabil, apoi În motiv de psihoză. Ieșeai la un picnic și-ți puneai ochelarii speciali, dar când vedeai câteva mii de germeni periculoși picotind pe sandvici, iar alții dându-ți cu tifla din vârful fripturii, Îți pierea cheful de viață. Așa că, În timp, oamenii și-au făcut provizii, tone de hrană sintetică, ieftină și inalterabilă, care mai avea și marea calitate de-a nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sărit Într-un taxi. Era gol. Am ieșit și am sărit În următorul. Șoferul dormea, cu scaunul dat pe spate, scoțând prin colțul gurii o limbă ca de clopot. În cel de-al treilea, un moșneguț venit de prin Caucaz picotea la volan. Urmărește hârtia aia! i-am strigat, aruncându-i câteva bancnote mototolite În poală. — Care? a răspuns el flegmatic. Fila de calendar, ziarul sau ambalajul de plăcinte? — Aia mare și albă! am strigat, arătându-i-o din nou. Ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
strâng În pumn un bănuț, mă doare carnea. Înainte Îndoiam un ban de metal dintr-o singură mușcătură, iar pumnul meu când pornea spre mutra celui care mă enerva era ca ghiuleaua de tun. Acum sunt moleșit ca o cloșcă, picotesc și visez cai verzi pe pereți. Să știi, sunt chiar verzi și aleargă pe pereți. -Asta se numește metaforă. ,,Caii verzi,, sunt de fapt speranțele tale. -Iar mă iei cu cuvintele tale grele pe care nu le Înțeleg. Ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clipă din priviri când luminile unei gări transformară pereții vagonului din oglinzi În ferestre prin care deveni vizibilă o mulțime de pasageri provinciali, așteptând cu copii, pachete și plase sosirea unui personal leneș, de rută lungă. O dată cu Întunericul, fața reveni, picotind. Myatt uită de el și alese un vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și‑ar și Înfundat capul În sângele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gol, o neliniște, o stare de încordare. Nu înțelegea care era cu adevărat rostul acelei stagnări, ce se schimbase, de unde oare atâta apatie. De dimineață o văzuse pe Ioana, femeia de serviciu de la birouri, o brunetă mică și foarte vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce se rostogolea între șine, dusă de vânt, ciori picotind ursuze pe calea ferată. Era relaxant să călătorești de unul singur și să nu te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Am în gîtlej sute de cuvinte care mă sufocă și tu vrei să tac? Am adormit greu în patul străin, tresărind la micile zgomote necunoscute ale casei. I-am auzit pașii lui Russ trecînd spre șemineu, să întrețină focul. Tano, picotind și cu urechile-n patru, l-a mîrîit. N-o ating, Colț Alb, doar respir lîngă ea, fără s-o ating. Am făcut dragoste cu destule femei care nu mi-au plăcut. Pe ea o iubesc. Visul s-a păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
însemnau nimic, cenușiu palide și șterse ori de bronz ale Statelor Confederate ale Americii, nemaiavând nevoie să pretindă că muncesc, dormeau sau își omorau lungile zile somnoroase în timp ce mai tinerii de toate vârstele, care încă nu erau destul de bătrâni ca să picotească în public, jucau șah ori mestecau tutun și vorbeau. Un avocat, un farmacist și doi fără identitate precisă tăvăleau înainte și înapoi niște discuri de fier între două găuri în pământ. Și deasupra tuturor veghea un aprilie timpuriu, îmbortosat de
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți în perspectivă, prin paseism: Ne închinăm depărtării / care ne pedepsește / cu nourii copți / și cu nopți / în canoane,// genunchii zilelor noastre, / pe colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu urechile-nvinse, / scheunări și lătrări, // spiridușii prozei, abțibilduri,/ cu măscări ne ațin pe cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele, ce cîntări" (Spiridușii prozei). Autorul se arată îmbătat de
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
Ora 3 dimineața, după aniversarea a 20 de ani de la căsătorie... Ea, veselă, strânge masa, fredonând; el, machit, picotește în fotoliu. Ea: Îți aduci aminte, dragă, de-acum 20 de ani? Am ieșit din biserică... El: Aha... Ea: Eu am alergat în parc... Tu ai venit după mine... El: Aha... Ea: M-ai ajuns din urmă... M-ai strâns
BANCUL ZILEI: De ce nu a închis CNA-ul Antena 3? () [Corola-journal/Journalistic/67188_a_68513]
-
uităm grădina în floare Primăvara ei nestăvilită Și vrem să plecăm către soare apune Către vastul ocean Plin cu nave către splendidul necunoscut Acest necunoscut dinlăuntru-ne cel ce ne face oameni Dar iată că zurba vântului dinspre soare apune Picotește ca atunci când ne locuia Lenea serilor de vară, tandrețea lor păzindu-ne în grădină Potolindu-ne poftele cu o privire spre stele Și urmăm vântul, ne ducem într-acolo unde ne mână miroznele Fără nici un calcul, fără s-avem nici o
Poeți francezi contemporani by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/4718_a_6043]
-
pare absolut comic să văd pe cineva pe un jilț. Putea eventual să stea Preafericitul Patriarh sau putea să stea Regele Mihai, dar să stea, așa, un om ca și noi, pe jilț, acolo, și să-l ia somnul, să picotească în timp ce vorbim, Doamne ferește! De abia aștept, le-am și spus celor de la Parlament, din decembrie să arunce scaunul ăla sau să-l țină doar pentru Patriarh sau pentru Rege (...) . Oricine altcineva stă pe jilț din acela mi se pare că
Ponta spune că Băsescu îi amintește de un personaj ridicol by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/31240_a_32565]
-
Lin John are intenții bune, dar el nu știe prea multe. Cât despre mine, eu doream să am o jachetă din blană de focă, precum marile doamne americane. Așa că, acum două luni, am mers la țară și l-am găsit picotind. Nu l-am trezit, iar de revelion mi-am luat această haină. Ce zici? Cerul s-a mâniat pe mine, îi spune Lin John lui Moy Loy, cu tristețe. Am pierdut banii cu care s-o răscumpăr pe sora mea
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și textele celorlalte pergamente scoase la iveală la Nag Hammadi - este scrisă În limba coptă! Asta e: până și bunul Homer mai ațipea uneori și mai scăpa câte-o perlă. Dan Brown picotește și el destul de frecvent... Dar nu despre inadvertențe sau forțări ale interpretărilor e vorba acum, ci despre faptul că majoritatea aserțiunilor „inedite” din Codul lui Da Vinci - ca să nu spun toate - se regăsesc În cărți de genul Enigma sacră, Templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ai fi zis că cei doi oameni în floarea vârstei nu făceau nimic; mișcarea însă îi trăda: mâncau ceva. In spatele lor, la vreo zece metri în umbra unui măr pădureț în floare, apărându-se alene de câteva muște matinale, picoteau doi murgi priponiți. Nu trece nimeni - spuse unul din oameni, ridicând o geană și privind în lungul drumului. — Apăi, măi fârtate - spuse celălalt - uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și bea ici pe săturate. Am sau n-am dreptate? Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fără rost, deși nu imposibile? într-o împrejurare de acest fel ne aflăm și noi, povestitorii de la Porțile Orientului. Suntem în camera Cosettei, în cămin arde liniștit focul, afară soarele a apus la timp, pe pereți joacă lumina flăcărilor, mobilele picotesc, patul cu baldachin a adormit de-a dreptul pe cele patru picioare, Cosette a terminat povestea și rugămintea ei și-acum se uită la Broanteș pe sub gene, iar Broanteș bietul sta cu obrajii îmbujorați, cu inima în pieptu-i bătând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de pe șold, e aluniță sau ce dracu’ e, și altele și altele, toate însă cu același rezultat. Asudat și încruntat spătarul se răsuci spre patul lui Barzovie-Vodă: — Măria-ta, dormi? — Pe lancea lui Hector, nu! - răspunse Vodă. — Dar ce faci? Picotesc și cuget - surâse Barzovie-Vodă, scoțându-și de sub plapumă frumosul său cap buclat. — De picotit văd că picotești, dar de cugetat oare la ce cugeti? Ascultându-ți vorbele prin care încerci s-o tragi de limbă pe această frumoasă copilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Asudat și încruntat spătarul se răsuci spre patul lui Barzovie-Vodă: — Măria-ta, dormi? — Pe lancea lui Hector, nu! - răspunse Vodă. — Dar ce faci? Picotesc și cuget - surâse Barzovie-Vodă, scoțându-și de sub plapumă frumosul său cap buclat. — De picotit văd că picotești, dar de cugetat oare la ce cugeti? Ascultându-ți vorbele prin care încerci s-o tragi de limbă pe această frumoasă copilă a vițiului și simțind în ele o certă tulburare - spuse cu același surâs fin Barzovie - mă gândeam cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doamna Potoțki. Bărbații la război, gherghefuri ioc, descurcă-te, femeie, cum îi ști! Și cum v-ați descurcat? - îndrăzni Iovănuț. — Stai să vezi: era într-o marți, după prânz. Eram foarte lucidă. Pe cer, nici un nor. în ogradă liniște: găinile picoteau, vacile rumegau, caii erau departe, cu Potoțki. Stăteam în picioare, în capul scărilor și deodată am simțit - nu știu dacă ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau pe prora în niște jilțuri de răchită, privind visători jocul leneș al valurilor. — La ce te gândești, spătare? - sparse tăcerea glasul cald al țigăncii. Spătarul Vulture se scărpină agale în barbă, părând că picotește. — Doar aparent picotesc - răspunse el cu blândețe. în adevăr însă, două lucruri simt cum mă tulbură: apropierea de țară și apropierea de tine. Vezi, spătare! - zise alintat Cosette. Și nu-ți vine greu să mi-o spui așa de la obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și cu țigăncușă stăteau pe prora în niște jilțuri de răchită, privind visători jocul leneș al valurilor. — La ce te gândești, spătare? - sparse tăcerea glasul cald al țigăncii. Spătarul Vulture se scărpină agale în barbă, părând că picotește. — Doar aparent picotesc - răspunse el cu blândețe. în adevăr însă, două lucruri simt cum mă tulbură: apropierea de țară și apropierea de tine. Vezi, spătare! - zise alintat Cosette. Și nu-ți vine greu să mi-o spui așa de la obraz? — Dacă țării nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
seriozitate țigăncușă. Nu știu cum să-ți spui - răspunse spătarul - dar o ispită la fel de mare ca asta am mai simțit o singură dată în viață acum doi ani, când era să fiu pus domn în locul dumnealui - și spătarul arătă spre Barzovie-Vodă, care picotea alături. — Și ce-ai făcut atunci? - zise Cosette. — Am stat și m-am gândit: oare n-o fi numai un zvon, cum mai aruncă turcii câteodată? — Și? - făcu țigăncușa. — N-a fost zvon, dar până m-am gândit eu, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]