70 matches
-
și de surse mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între neprihană și păcat: „Ah! floarea dorului ce moare”; „Vai, blândul, tristul prinț vestit/ Ce triști sunt crinii pe cărare!”. Accentul cade pe atmosferă, picturalitatea rămâne eterată, absorbită în nuanță, imprecisă. Ciclul Când vioarele tăcură se cufundă în muzică, lux, visare vagă. Poezia instrumentelor muzicale (viori, întristate mandoline, flautul magic) vine din simbolismul francez. Elogiul tăcerii, albul atotstăpânitor trimit la Stéphane Mallarmé (pentru el, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
i-a consacrat o substanțială monografie, Sentimentul naturii în proza românească a secolului al XIX-lea (1978), punctele de referință fiind romanticii pașoptiști („o viziune unitară a naturii”), A.I. Odobescu („între clasicism și romatism”), Mihai Eminescu („magia naturii”), B. Delavrancea („picturalitatea naturii”), Calistrat Hogaș („evaziunea alpestră”) și Al. Macedonski (în special „cromatica”). Același aspect, conceput pe un plan extins, face și obiectul volumului Geografie literară. Orizonturi spirituale în proza românească (1980), în care se conturează, prin intermediul unei selecții de texte comentate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287939_a_289268]
-
această corespondență, Blecher publică volumul de poezii Corp transparent, volum pe care inițial îl intitulase Iarba viselor. Nicolae Manolescu observa, în Istoria critică a literaturii române 18, influența pe care simbolismul a exercitat-o asupra acestor prime scrieri. Criticul observa picturalitatea textelor poetice ale lui Blecher, unele versuri fiind adevărate reprezentări grafice ale operelor lui Degas și Dali. Dintre toate poeziile lui Blecher, Manolescu se oprește asupra unui text în proză, mai puțin cunoscut, Poemul grotesc, apreciindu-l ca fiind de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și pictura expresionistă Critica literară a situat opera narativă a lui Max Blecher la granița care desparte literatura expresionistă de cea suprarealistă, fără a o încadra în vreuna dintre cele două curente amintite. Ne aflăm, așadar, în fața unei opere atipice. Picturalitatea paginilor scrise de Blecher nu a trecut neobservată. De altfel, scriitorul însuși a fost atras de tablourile pictoriței Lucia Demetriade-Bălăcescu cu care a purtat în epocă o corspondență activă, participând la expozițiile acesteia. Prin suprapunerea romanelor lui Blecher, observăm intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Țic-Țic. Primul volum de versuri al lui T., Flori de lut (1920), dezvăluie predilecția pentru o poezie a simbolurilor, pentru atmosfera melancolică, elegiacă, dar și pentru „lirica de idei”. Următorul, Râsul apei (1923), așază în prim-plan și alte elemente: picturalitatea senină, alternând cu tentația spre meditația încercată adesea de neliniști, iar placheta Soare (1926), care marchează o evoluție, menținând picturalul, plasează versul în consonanță cu motivele și sugestiile simboliste, de o anumită pregnanță a notației pe alocuri. Începând cu Fântână
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
Novalis, Hoffmann, Tieck), capodopera prozei lui Eminescu realizând o sinteză a romantismului de tip germanic. S. este totodată creatorul unui stil critic și eseistic foarte personal. Un stil de idei, nervos și polemic, de expresivitate literară (G. Călinescu a relevat picturalitatea descrierilor), atrăgător și fermecător chiar prin libertățile pe care și le asumă: e direct, de o familiaritate netrivială, antrenant și provocator prin asocierile neașteptate și divagațiile ce predispun la reflecție, acestea fiind favorizate de o cultură solidă și de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
s-a scris în lirica feminină de până atunci în Transilvania. Arareori, ritmul atinge o vioiciune tonică, cvasicoșbuciană. Întunericul este o alegorie amintind din nou pe Coșbuc din Vântul sau Prahova. În pasteluri există dovada unor certe posibilități poetice: naturalețe, picturalitate a imaginii, ritm adecvat (La drum). Pornind de la tabloul din La scaldă, Titu Maiorescu remarca la S.-R. un „naturalism senin, până aproape de libertatea antică”, iar N. Iorga găsea că acest text poate fi comparat cu Sara la baigneuse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
cine descinde, încercând să descifreze, în glasuri necunoscute, șoaptele sângelui. Căci: „Nu-n file-ngălbenite / Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești” (Clio). Versurile lui se circumscriu ariei parnasianismului, autorul fiind obsedat de frumusețea exterioară, de formele de versificație impecabile, de ritmurile sonore, de picturalitatea în sine. Remember (1924) aduce în plan artistic un fantastic al senzațiilor, țesut în jurul enigmaticului și straniului Aubrey de Vere. Figura, vestimentația, comportarea, gusturile, preocupările și gesturile acestuia sunt bizare, misterioase. Prin reliefarea lor, narațiunea incită simțurile, în special pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
solilocvii pe teme morale, cochetează fără exagerare cu tonul gnomic. Tabloul general e al unei cronici a înțelepciunii eului liric prin acomodare cu contingentul. „Peisagistica lăuntrică” și cea exterioară intră în comunicare și reverberează în același registru, de regulă fără picturalitate. Se rețin câteva crochiuri „de voiaj”, ocazionale, cu subiect lutețian sau, mai larg, galic, tributare întrucâtva unui anumit „exotism” cultural convențional (Luteția dezbrăcată, Din Turnul Eiffel, Pădurea de la Barbizon, Amurg breton ș.a.), precum și câteva „cărți poștale” bucolice, agreabile. Arsenalul lexical
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
anonimi stârnesc/ pulberile.// Eu fluier, încet - / pe un petec de pământ gol și rotund/ blânda iubire își zornăie lanțul/ așteptând.” Delicate până la destrămare, decupate caligrafic din epiderma realului, scenele (sau „panourile”, cum li se spune în carte) se hrănesc din picturalitatea sui-generis a câte unui stop cadru: „Aici, aproape, o mașinărie/ ca un dragon cenușiu întinde gâtul/ se repede fulgerător/ și mușcă din pământ/ [...]/ O fată trece cu pași fragili, în coturnii la modă/ printre munții sălbatic mirositori/ răscoliți din adânc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
lor și, mai cu seamă, a pictorului, se resimte undeva pe aproape, prin preajma căsuțelor troienite sau după ferestrele acestora adâncite în tăcere. Fie că sunt peisaje de vară, de toamnă, de iarnă sau compoziții plasate in asemenea cadre, aproape întotdeauna picturalitatea acestora se încheagă din combinarea unor tușe mari, păstoase și aspre. Prin juxtapunerea lor se realizează acea atmosferă pâlpâitoare și labilă, specifică, în general, impresionismului și postimpresionismului de procedeele cărora pictura lui Mihai Cămăruț nu este străină. Se impune să
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
fructe, Vânat, Hribi și hulubițe, Pere și căni, Mere și cană, Fazani, etc. În Hribi și hulubițe, de pildă, o lucrare de mare virtuozitate cromatică, ale cărei prețiozități și transparențe le egalează și le depășesc chiar, prin sporul lor de picturalitate, pe cele din acuarele, artistul transfigurează materia și o infusează cu poezie, evocându-ne totodata, amintirea și miresmele tari, înțepătoare, ale padurii. La fel de evocatoare sunt și florile zugrăvite de Mihai Cămăruț sau frecventele naturi statice cu pești și căni de
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
a fost focalizată în primul rând asupra artei produse după expresionismul abstract. Această artă, cunoscută ca pictură în câmp de culoare (color-field painting), pe care el a numit-o abstracție post-picturală (post-painterly abstraction), reflectă teoria lui Heinrich Wölfflin, potrivit căruia picturalitatea și stilurile lineare ar alterna de-a lungul timpului. În colecția sa de eseuri Art and Culture (1961), Greenberg argumentează faptul că esența artei moderne, în special a picturii, constă în conținutul său pur vizual. Filosofia artei a lui Greenberg
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dezlănțuit, cu băutură, joc și cântec sau acelea în care personajele se încaieră"58. În același timp, lumea pe dos din basmul Harap Alb își găsește echivalentul vizual în opera lui Douanier Rousseau 59. Ion Bogdan Lefter pornește discuția despre picturalitatea operei lui Creangă de la observația lui George Călinescu din monografia Ion Creangă. Viața și opera: "El nu știe să descrie, nu vede pictural, nu poate desprinde din priveliști o stare, într-un cuvânt, nu are sentimentul naturii"60, observație pe
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
vizualizează de îndată ce are de spus, însă o face în forme adecvate la subiect și la viziunea sa asupra lumii și a literaturii. Nu e pictural în accepția peisagistică și naturistă a cuvântului pentru că materia prozei sale nu mimează cu atare picturalitate. Paginile sale nefiind deloc statice n-aveau cum să înrămeze neclintite priveliști 61. Ion Bogdan Lefter explică vizualitatea operei lui Creangă prin asocierea dintre strategiile literare de reprezentare prezente în universul literar cu cele reperabile în universul picturii naive: Privite
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
rapsodului popular. Punerea în scenă e măreață, dicțiunea - grandilocventă. Un retorism solemn, dar monocord trădează lecturi hugoliene. Dar A. nu are, totuși, vocația sublimului. Exotisme de Orient colorează legende cum sunt Hodja Murad Pașa și Guarda Saraiului. Relevând însușiri de picturalitate, Pohod na Sybir conturează un tablou sumbu, apăsător. Omagiind bravura soldaților români în Războiul pentru Independență, ciclul Ostașii noștri (1878) evocă, pe un ton hâtru (care anunță maniera lui G. Coșbuc) ori de înțelepciune gravă, bătrânească, o bătălie purtată parcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
regală, Ieșirea din Albion ), fiecare dintre acestea punctând anumite sensibilități ale umanului. șochează minusculul, ansamblarea bulversantă a versifiocației, dislocarea frastică, prețiozitatea lexicală care tronează-n fiecare creație lirică. Poetul Gheorghe Vidican pare fascinat de peisajul londonez, reușind tablouri de o picturalitate cu sonorități ancestrale: „e frumos e seara când bat clopotele în Dover... / șoseaua ne alunecă dinspre Londra spre Mare / cămașa nopții ne împresoară... ” (Ieșirea din Albion) Descriptivul cucerește. în „unduirile” leneșe ale Tamisei transpar formele enigmaticelor sirene (nimic despre dragoste
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să nu spunem că, în ciuda anumitor diferențe, fluxul memoriei îl apropie pe Creangă și de Proust?" Considerați așadar că o scriitură precum cea a lui Creangă se adresează mai degrabă urechii decât ochiului. Da, așa cred, deși are și multă picturalitate. Descrierile sale sunt foarte vizuale. Gândiți-vă numai la descrierea Ozanei, a satului și așa mai departe. Am remarcat, oarecum surprins, că prelecțiunea dumneavoastră pro-unea o raportare mai puțin facilă la Creangă. Constat aspectul acesta pe fundalul unei obișnuințe a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
C. Argetoianu, spre exemplu, apropiindu-se mai mult de Nicolae Iorga, în sensul că el se înfățișează și în această parte a operei sale ca scriitor. Narațiunea, portretele personajelor, oralitatea alternând cu retorica bine finisată, dialogul antrenant, verva umoristică și picturalitatea unor descrieri de natură (Bucovina, Țara Doinelor, Valea Bistriței, Ceahlăul, Marea Nordului, Alpii elvețieni) dau farmec, culoare, expresivitate și o perspectivă originală acestor pagini, mai ales celor din ultima categorie, care premerg minunatele descrieri semnate de Hogaș, Sadoveanu sau Vlahuță, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din exigențe etico-sociale, dintr-o participare profundă și patetică la spectacolul suferințelor umane. Dominantă la începuturile artei sale, această orientare va stărui latent, chiar și atunci când raporturile sale conflictuale cu societatea se vor estompa și esențele cromatice tari, solare, o picturalitate regăsită în bună parte datorită lui Luchian, vor institui iluzia unui univers senin. Aproape tot ce desenează sau pictează Tonitza până către 1930 poartă amprenta unui spirit de revoltă, vehement inițial, apoi tot mai stins, mai voalat de efluvii sentimentale
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
Elena Zottoviceanu În inima Alpilor, fericita îngemănare a naturii grandioase cu o arhitectură elegantă îndulcită de picturalitatea profuziunii de flori, rod al pământului binecuvântat al Tirolului împlinit de hărnicia și firea prietenoasă a locuitorilor, Innsbruck-ul este un loc miraculos în care te învăluie tihna orașului de provincie dar și animația tinerească a unui centru universitar. Pe lângă atracții
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
s-a întîmplat și în spațiul sculpturii și al decorativelor. Ochiul putea iarăși, chiar dacă nu era eliberat cu totul de precauții și de sfieli, să se hrănescă din bucuria pură a culorii și din geometria legitimă a desenului. Însă de vreme ce "picturalitatea" picturii fusese reafirmată și alfabetul ei repus în circulație, se năștea de la sine o problemă nouă, tot atît de complexă pe cît de grav era enunțul ei: încotro se îndreaptă arta contemporană, care este sensul ei intim și cum poate
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
la plecarea sa la Roma, identificate astfel în funcție de suport, determină și motivează diferit atitudinea și intervenția pictorului. Pînza, a cărei materialitate este mai puțin fermă și a cărei configurație este fluidă și instabilă, determină o intervenție decisă, mai apropiată de picturalitatea consacrată prin practica tradițională. Pasta se așază cu o anumită densitate pe suprafața ei, formele se detașează și ele prin modelaj cromatic, iar compoziția se realizează cu o naivitate jucată, prin repetiții și simetrii. Lipsite cu totul de acea frumusețe
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
s-a întîmplat și în spațiul sculpturii și al decorativelor. Ochiul putea iarăși, chiar dacă nu era eliberat cu totul de precauții și de sfieli, să se hrănescă din bucuria pură a culorii și din geometria legitimă a desenului. Însă de vreme ce "picturalitatea" picturii fusese reafirmată și alfabetul ei repus în circulație, se năștea de la sine o problemă nouă, tot atît de complexă pe cît de grav era enunțul ei: încotro se îndreaptă arta contemporană, care este sensul ei intim și cum poate
Cincizeci de ani de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7652_a_8977]
-
două categorii de lucrări, identificate astfel an funcție de suport, determină și motivează diferit atitudinea și intervenția pictorului. Pânză, a cărei materialitate este mai puțin fermă și a cărei configurație este fluida și instabilă, determină o intervenție decisă, mai apropiată de picturalitatea consacrată prin practică tradițională. Pastă se așază cu o anumită densitate pe suprafața ei, formele se detașează și ele prin modelaj cromatic, iar compoziția se realizează cu o naivitate jucată, prin repetiții și simetrii. Lipsite cu totul de acea frumusețe
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]