70 matches
-
au mai fost până acum folosite. Acest lucru face Pentegos și reușește să vină cu elemente noi. Interferența dintre spațiul nedefinit și muchiile ondulate ale „dunelor” alcătuiesc o structură imagistică amintind de aspirații impresioniste, dar cromatica primește un plus de picturalitate, refuzând însă decorativismul. Prin derulările sale picturale, Florin Popescu-Pentegos se înscrie în eșalonul novatorilor tineri în materie de expresie plastică. Maria Diana Popescu, Agero Ion Măldărescu, Agero www.agero-stuttgart.de Referință Bibliografică: Florin Popescu - Pentegos / Maria Diana Popescu : Confluențe Literare
PENTEGOS de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348171_a_349500]
-
Mărturisirile acestuia pe o bancă din Parcul Dendrologic din Simeria în primăvara anului 2009, se constituie într-o povestire către prozatorul care mărturisește că”parcă de-abia acum încep să o înțeleg ... Narațiunea este atât de puternică, împletită uneori cu picturalitate, încât romanul pare că explodează de amănute detectiviste, picmentate cu detalii. Deși excelează în latura reflexivă, prozatorul e și un bun constructor, cu simțul ansamblului, al ordonării și organizării discursului după o logică textuală. Prozatorul cultivă inteligent construcția textului, sugerând
COBAII, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361882_a_363211]
-
În România, vulcanul erupt de la Răsărit își scurge ultima cenușă. A rămas un singur etos pentru otrăvirea istoriei, care atinge esențialul: distrugerea, cu stăruință, a meritelor și legitimității Monarhiei, Dinastiei, Casei Regale a României. Cu atât mai mult, în raport cu această picturalitate josnică și neviabilă a tabloului românesc, încă rămas pe unele simeze, este prestigioasă aniversarea de la Colegiul Național „Calistrat Hogaș” a zilei de naștere a Majestății Sale Reginei Ana a României. Evenimentul de evocare a viziunilor trecutului, decurgând în prezentele participări
REGINA ANA, ANIVERSATĂ LA COLEGIUL NAŢIONAL CALISTRAT HOGAŞ , DIN PIATRA NEAMŢ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365091_a_366420]
-
care țin de tehnica scrierii, autoare are o deschidere majoră spre integrarea culturii generale în descrierea și explicarea diverselor situații concrete de viață. Imagistica sa, bogată și diversă, îi dezvăluie atât o trăsătură de subtil portretist cât și una de picturalitate. Uneori, bogăția de imagini, mai ales din natură, te face să crezi că autoarea este un pictor care își construiește tablouri cu cuvinte. Impresiile generale desprinse din lecturarea romanului său, „JERTFĂ DE SEARĂ”, conduc la concluzia că avem de-a
APARIŢII EDITORIALE. VOL. JERTFĂ DE SEARĂ ( PROZĂ),AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350530_a_351859]
-
din vis în poezie, Nu-mi pasă cât pot fi risipitoare Sub o hipnoză tandră de magie. ,, ( De spumă, viața ) În lunga suită de poeme, Mira Lupeanu, sugerează o adevărată pleiadă de sensuri metafizice de o manifestare vizibilă prin reprezentarea picturalității directe a înțelegerii, cunoașterii ori înfrângerii strânse în lacrimile rotunde ale zărilor, o interpretare semnificativă închinată unor tulburătoare întrebări cu speculație filozofică. ,, Pe cât multe înțeleg, Sunt milă între soare și apus, Dar răsăritul nou nu-l las răpus Și sângele
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
care țin de tehnica scrierii, autoare are o deschidere majoră spre integrarea culturii generale în descrierea și explicarea diverselor situații concrete de viață. Imagistica sa, bogată și diversă, îi dezvăluie atât o trăsătură de subtil portretist cât și una de picturalitate. Uneori, bogăția de imagini, mai ales din natură, te face să crezi că autoarea este un pictor care își construiește tablouri cu cuvinte. Impresiile generale desprinse din lecturarea romanului său, „JERTFĂ DE SEARĂ”, conduc la concluzia că avem de-a
RECENZIE. VOLUMUL DE PROZĂ „JERTFĂ DE SEARĂ”, DE VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357724_a_359053]
-
Mărturisirile acestuia pe o bancă din Parcul Dendrologic din Simeria în primăvara anului 2009, se constituie într-o povestire către prozatorul care mărturisește că”parcă de-abia acum încep să o înțeleg ... Narațiunea este atât de puternică, împletită uneori cu picturalitate, încât romanul pare că explodează de amănute detectiviste, picmentate cu detalii. Deși excelează în latura reflexivă, prozatorul e și un bun constructor, cu simțul ansamblului, al ordonării și organizării discursului după o logică textuală. Prozatorul cultivă inteligent construcția textului, sugerând
DUMITRU HURUBĂ- COBAII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359573_a_360902]
-
rostind ritualic chemarea: “vin la noapte de mă fură”.(Călin-file din poveste) Peisajul eminescian al iubirii are componente inedite, particularizante, căci nici în viziunea lui D. Anghel, Bacovia, Blaga sau a lui Arghezi ele nu se regăsesc cu o asemenea picturalitate romantică. O constantă a versurilor erotice eminesciene este codrul, protector al îndrăgostiților. Deschis hiperbolizărilor de tip romantic, Eminescu atribuie codrului însemnele unei suveranități împărătești în Povestea codrului, în care nu lipsește nimic din grandoarea și strălucirea ritualică a vieții la
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
de confrați. Uniunea Națională pentru Progresul României i-a pus la dispoziție scena unui spectacol nu mult deosebit de splendorile alaiului țigănesc, pentru legislatura 2012-2016. În urma unor întâlniri furtunoase la Buhuși cu locatarii efervescenți ai unui vast cartier de o anume picturalitate veche și tradițional asiatică, muzicianul Damian Drăghici a fost schițat foarte ușor în geometria politică buhușeană, căci Buhușiul l-a asimilat, deloc distonant dat fiind preponderentul etnic în mai mare măsură nedeclarat decât declarat. A cântat de când se știe, plecând
DAMIAN DRĂGHICI. UN GRAMMY IPOTETIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341887_a_343216]
-
ei a devenit femeie, „cu ochii placizi“ ascunzând tristeți, având cute destule pe frunte și plânsuri nedescifrate: „Monstrul amurgului deja s-a trezit/ Și tu mă vezi tot copilă“. „În lumea finită“, ea respiră amurgul. „Peisaj“-ul este de o picturalitate expresivă, „Noaptea picură stropi de întuneric“, iar „Din podurile împăienjenite/ firicelele de praf cad pe zidurile timpului...“. Nu e încă totul pierdut, mai rămân „Doar speranțe amăgitoare“ stând „cu chirie în creierul/ obosit de neliniști!“. Și astfel cititorul va fi
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
cimitirele/ împodobite cu trandafiri,/ Joacă la teatrul absurd al morții.// Îmbrăcați într-un abur transparent/ pun piese demult apuse, scenarii/ pierdute în mucegai.// Uneori se retrag/ În spatele scenei și, grăbiți,/ Sau autografe îngerilor de bronz." (Tot mai mulți - Actorilor decedați). Picturalitatea poemelor poartă inconfundabilele amprente ale suferinței. Impresii fulgurante aduc în prim-plan actualitatea inimii greu încercate. Peisajul pluvial consonează cu o problematică aspectare interioară, predispusă la multiple frământări. Dominanta clarobscuritate a versurilor Cristianei Maria Purdescu devine adeseori supliciantă. Astrul nocturn
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE CRISTIANA MARIA PURDESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380633_a_381962]
-
rapsodului popular. Punerea în scenă e măreață, dicțiunea - grandilocventă. Un retorism solemn, dar monocord trădează lecturi hugoliene. Dar A. nu are, totuși, vocația sublimului. Exotisme de Orient colorează legende cum sunt Hodja Murad Pașa și Guarda Saraiului. Relevând însușiri de picturalitate, Pohod na Sybir conturează un tablou sumbu, apăsător. Omagiind bravura soldaților români în Războiul pentru Independență, ciclul Ostașii noștri (1878) evocă, pe un ton hâtru (care anunță maniera lui G. Coșbuc) ori de înțelepciune gravă, bătrânească, o bătălie purtată parcă
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
i-a consacrat o substanțială monografie, Sentimentul naturii în proza românească a secolului al XIX-lea (1978), punctele de referință fiind romanticii pașoptiști („o viziune unitară a naturii”), A.I. Odobescu („între clasicism și romatism”), Mihai Eminescu („magia naturii”), B. Delavrancea („picturalitatea naturii”), Calistrat Hogaș („evaziunea alpestră”) și Al. Macedonski (în special „cromatica”). Același aspect, conceput pe un plan extins, face și obiectul volumului Geografie literară. Orizonturi spirituale în proza românească (1980), în care se conturează, prin intermediul unei selecții de texte comentate
MACARIE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287939_a_289268]
-
Novalis, Hoffmann, Tieck), capodopera prozei lui Eminescu realizând o sinteză a romantismului de tip germanic. S. este totodată creatorul unui stil critic și eseistic foarte personal. Un stil de idei, nervos și polemic, de expresivitate literară (G. Călinescu a relevat picturalitatea descrierilor), atrăgător și fermecător chiar prin libertățile pe care și le asumă: e direct, de o familiaritate netrivială, antrenant și provocator prin asocierile neașteptate și divagațiile ce predispun la reflecție, acestea fiind favorizate de o cultură solidă și de o
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
s-a scris în lirica feminină de până atunci în Transilvania. Arareori, ritmul atinge o vioiciune tonică, cvasicoșbuciană. Întunericul este o alegorie amintind din nou pe Coșbuc din Vântul sau Prahova. În pasteluri există dovada unor certe posibilități poetice: naturalețe, picturalitate a imaginii, ritm adecvat (La drum). Pornind de la tabloul din La scaldă, Titu Maiorescu remarca la S.-R. un „naturalism senin, până aproape de libertatea antică”, iar N. Iorga găsea că acest text poate fi comparat cu Sara la baigneuse de
SUCIU-RUDOW. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
Țic-Țic. Primul volum de versuri al lui T., Flori de lut (1920), dezvăluie predilecția pentru o poezie a simbolurilor, pentru atmosfera melancolică, elegiacă, dar și pentru „lirica de idei”. Următorul, Râsul apei (1923), așază în prim-plan și alte elemente: picturalitatea senină, alternând cu tentația spre meditația încercată adesea de neliniști, iar placheta Soare (1926), care marchează o evoluție, menținând picturalul, plasează versul în consonanță cu motivele și sugestiile simboliste, de o anumită pregnanță a notației pe alocuri. Începând cu Fântână
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
și de surse mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între neprihană și păcat: „Ah! floarea dorului ce moare”; „Vai, blândul, tristul prinț vestit/ Ce triști sunt crinii pe cărare!”. Accentul cade pe atmosferă, picturalitatea rămâne eterată, absorbită în nuanță, imprecisă. Ciclul Când vioarele tăcură se cufundă în muzică, lux, visare vagă. Poezia instrumentelor muzicale (viori, întristate mandoline, flautul magic) vine din simbolismul francez. Elogiul tăcerii, albul atotstăpânitor trimit la Stéphane Mallarmé (pentru el, ca
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
solilocvii pe teme morale, cochetează fără exagerare cu tonul gnomic. Tabloul general e al unei cronici a înțelepciunii eului liric prin acomodare cu contingentul. „Peisagistica lăuntrică” și cea exterioară intră în comunicare și reverberează în același registru, de regulă fără picturalitate. Se rețin câteva crochiuri „de voiaj”, ocazionale, cu subiect lutețian sau, mai larg, galic, tributare întrucâtva unui anumit „exotism” cultural convențional (Luteția dezbrăcată, Din Turnul Eiffel, Pădurea de la Barbizon, Amurg breton ș.a.), precum și câteva „cărți poștale” bucolice, agreabile. Arsenalul lexical
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
profesorii faimoși care îi ies în cale sau pentru care ia trenul ca să îi poată asculta. Astă seară a venit cu o casetă pe care se află Don Giovanni-ul lui Mozart pus în film de Losey. Fiecare scenă are o picturalitate desăvârșită. Don Giovanni, Leporello și Zerlina sânt îmbrăcați în alb, de asemenea Donna Elvira și Donna Anna în primele scene, pentru ca, începînd cu scena măștilor, din clipa în care răzbunarea le determină comportamentul, să fie drapate în negru. Masetto și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lor și, mai cu seamă, a pictorului, se resimte undeva pe aproape, prin preajma căsuțelor troienite sau după ferestrele acestora adâncite în tăcere. Fie că sunt peisaje de vară, de toamnă, de iarnă sau compoziții plasate in asemenea cadre, aproape întotdeauna picturalitatea acestora se încheagă din combinarea unor tușe mari, păstoase și aspre. Prin juxtapunerea lor se realizează acea atmosferă pâlpâitoare și labilă, specifică, în general, impresionismului și postimpresionismului de procedeele cărora pictura lui Mihai Cămăruț nu este străină. Se impune să
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
fructe, Vânat, Hribi și hulubițe, Pere și căni, Mere și cană, Fazani, etc. În Hribi și hulubițe, de pildă, o lucrare de mare virtuozitate cromatică, ale cărei prețiozități și transparențe le egalează și le depășesc chiar, prin sporul lor de picturalitate, pe cele din acuarele, artistul transfigurează materia și o infusează cu poezie, evocându-ne totodata, amintirea și miresmele tari, înțepătoare, ale padurii. La fel de evocatoare sunt și florile zugrăvite de Mihai Cămăruț sau frecventele naturi statice cu pești și căni de
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
această corespondență, Blecher publică volumul de poezii Corp transparent, volum pe care inițial îl intitulase Iarba viselor. Nicolae Manolescu observa, în Istoria critică a literaturii române 18, influența pe care simbolismul a exercitat-o asupra acestor prime scrieri. Criticul observa picturalitatea textelor poetice ale lui Blecher, unele versuri fiind adevărate reprezentări grafice ale operelor lui Degas și Dali. Dintre toate poeziile lui Blecher, Manolescu se oprește asupra unui text în proză, mai puțin cunoscut, Poemul grotesc, apreciindu-l ca fiind de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și pictura expresionistă Critica literară a situat opera narativă a lui Max Blecher la granița care desparte literatura expresionistă de cea suprarealistă, fără a o încadra în vreuna dintre cele două curente amintite. Ne aflăm, așadar, în fața unei opere atipice. Picturalitatea paginilor scrise de Blecher nu a trecut neobservată. De altfel, scriitorul însuși a fost atras de tablourile pictoriței Lucia Demetriade-Bălăcescu cu care a purtat în epocă o corspondență activă, participând la expozițiile acesteia. Prin suprapunerea romanelor lui Blecher, observăm intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
om la altul// Calul troian nechează/ spre ceruri/ Oamenii ascultă chemarea// Departe zăngănitul de arme/ umple văzduhul de/ Pacea precară" (Calul troian). Începând cu Pe malul Aheronului (Editura Cronica, Iași, 1999), accesul poeziei la mitologic devine pentru autor obligatoriu. Obsesia picturalității ca fundal de desfășurare a unor viziuni poetice din ce în ce mai complicate nu a dispărut; ca și în volumul precedent, poetul invocă de altfel frecvent forme și figuri proeminente ale artelor vizuale textul de uvertură se numește Peșteri cu picturi rupestre, un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un cu totul alt ordin: proclamându-se Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii, toate obiectele sau spațiile circumscrise acestei viziuni sunt unite printr-o rețea nevăzută, ascunsă, accesibilă doar acelui cititor-martor, predispus călătoriei inițiatice. Și, firește, poetei înseși, cea aleasă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]