36 matches
-
altă dovadă a existenței lui. Charlie rîde și spune: — Sper din inimă că așa stau lucrurile. E un copil superb. Este, nu-i așa? În sfîrșit, sînt pe un teren cunoscut și asta mă face să mă relaxez. — SÎnt un piculeț subiectivă, dar sînt convinsă că Tom e cel mai minunat copilaș din lume. — CÎnd Împlinește doi ani? — În august. — Așteaptă numai să facă vîrsta asta, rînjește Charlie. Abia atunci Începe distracția adevărată. — Al tău cîți ani are? — Cinci. Dar copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
susținerea unor obositoare „diferențe”!) le-am absolvit în anul 1949”. c. „În anul 1950 am ajuns în satul Buda și acolo am rămas!” „Prima dată am fost profesoară suplinitoare la Școala din Oșești, timp de doi ani”. Am rupt un piculeț firul povestirii pentru a o întreba de ce a lucrat numai ca suplinitoare odată ce terminase câteva clase de „normală” dar și un liceu? Ne-a răspuns așa: „Dacă aș fi reușit să termin complet cursurile <<normalei>> ar fost bine însă n-
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
trei sferturi care-mi tot alunecau în jos, mă simțeam trimis înapoi în timp, în anii mei de școlar. În Langfuhr-ul văratic, pe cel întors acasă îl așteptau, neschimbați, părinții care-l găseau pe fiul lor, așa spuneau ei, „un piculeț schimbat“. Locuința de două camere, nesuferită într-un mod familiar, mă strângea și mai tare, cu toate că între pereții ei tapetați era mult mai puțin zgomot, era aproape insuportabil de liniște: lipsea sora mea, râsul ei, vârtejul pe care îl declanșau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și a șuncii era o mare artă. După aceea, când credeam cu toții, inclusiv eu, că suntem destul de vrednici și sătui datorită bogăției de cuvinte, el spunea în încheiere: „Ei, domniile voastre, gata este cu porcul. Dar poimâine, deja ne bucurăm un piculeț de pe acum, nu mai vorbesc de râmător. O să învățăm toate soiurile de orătănii cu pene. Țineți minte de pe acum: nici o gâscă fără peliniță!“. Să fi fost într-adevăr cu două zile mai târziu, când principiul lui a devenit pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cea mai grea din viață, căci, nu știai ce s-a Întâmplat cu părinții tăi, fumul de la crematoriu ieșea tot timpul, transporturi noi veneau, mai aflam câte ceva de la bărbați, ne aruncau... ADLER: Ce vă aruncau? DAVIDOVICI: Câte o pietricică, un piculeț de pâine, fie o scrisorică de Îmbărbătare... ADLER: Nouă ne veneau de la voi pe coajă de copac, zgâriat... DAVIDOVICI: Pe ce se putea... Și asta era un fel de stimulent pentru noi, că nimeni nu spunea: „Vezi că te așteaptă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
curajul să cred că prognozele pe care le-am făcut (încă de la încercarea cuplului Ceaușescu de a scăpa sfârșitului de care a avut parte) cu privire la ceea ce va urma în România post-decembristă s-au dovedit și continuă să se dovedească un piculeț mai exacte decât multe din concluziile nenumăratelor analize aruncate pe piață de politologi profesioniști. Știu că mottoul pe care l-am pus pe prima pagină a Kakistocrației: „Mă tem că, în decembrie 1989, românii au ieșit din casă revoltați, au
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
acești diplomați sui generis ori a progeniturilor lor curg așa de lin în România. Prin 2001 am fost întrebat: „Domn’le, știi cine este noul ambasador american la București?”. Cum de obicei se întâmplă să știu astfel de lucruri un piculeț mai devreme decât cei care îmi pun asemenea întrebări istorice, am răspuns rușinat că nu știu. Am fost luminat: „Cea mai bună prietenă a președintelui Bush, Lia Roberts din Nevada. Duduie de milioane”. Intrigat, mi-am făcut lecțiile, cum se
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
sunt nu numai o politețe, ci și o strategie socială. Darul presupune și un contradar. Gazda semnalează prin generozitate faptul că este solvabil; cu el, adică, vei putea face afaceri bune. Până una-alta, cel ce primește îl obligă un piculeț pe vizitatorul pe care-l îndoapă. Altfel spus, el nu se risipește, ci anticipează. Deși (sau poate tocmai pentru că) este mercantil și materialist, această interpretare rațională întâmpină și unele obiecții morale din partea mea. Invitat la o căsătorie șiită la Sheraton
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din mjlocul pădurii de marii seniori care, zece ani mai târziu, își vor croi feude în Țara Sfântă. Erau oameni de vocație, nu de ambiție. Societatea fără clase le servea drept Ierusalim ceresc. În fond, Revoluția va fi fost un piculeț, în secolul XX, cruciada fiilor mai mici, fără drept de moștenire, din familii și a celor fără de Dumnezeu așa cum prima cruciadă, cea a calicilor și a oamenilor neînsemnați, poate fi considerată ca fiind revoluția celor uitați de Dumnezeu din Evul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bine cunoscut tuturor oamenilor În dragoste. [...] Ca să Încheiem: va fi existând, oare, un suflet cu toate atri butele lui În comportările, nu exterioare, ci interioare, ale prosti tuatelor, aceste sclave, aceste automate la dispoziția poftelor oricui? Iar dacă nu există piculeț de suflet În ele, Înseamnă oare, urmărind teza carteziană, că „sufletul“ lor este muritor ca și al animalelor automate, ca și al câinelui, al calului, al scoicii și al buretelui-de-mare?... Dar cunosc atâta lume care și-a pierdut În răstimp
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care nu obosește, care te adună pentru muncă și te stimulează. și, cu toate acestea, în ciuda bunelor intenții și a dorinței de a schimba fie chiar și binele, numai de a schimba cu orice preț, undeva, în străfundul inimii, un piculeț de tristețe și de sfârșeală pentru cerurile albastre, pentru lumina soarelui, pentru adierea caldă a vânturilor, pentru apele verzui ale lacurilor, ce te așteptau oricând primitoare la marginea Bucureștilor... Plicticoasă făptură omenească, veșnic nemulțumită, veșnic tânjind după alte celea! 24
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]