40 matches
-
într-o zi de Vineri că a doua zi, Sâmbătă, în curtea școlii își va prezenta, la vioară, concertul "Înmormântarea eroului necunoscut"! Ei, la un moment dat, Sâmbătă pe la amiază, a pătruns în curtea școlii o bandă de țigani-lăutari, cu piculine, tromboane, tobe, goarne... În urma lăutarilor, pe un cărucior tras de un măgar, un sicriu! Gogea Mitu - nicăieri! La un moment dat, capacul sicriului se deschide într-o parte, ca o ușă, prinsă în balamale: scââârț! și se vede un mort
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
sîngeros/ un melc somnoros/ smuls din fragila sa cochilie triasică/ scîncetul nașterii încoronează opera nu alămurile fanfarei/ intervenția contrabasului (glaciară) a fost oportună după gemetele violei/ încît pînă și ihtiozaurii Chinei și șarpele cu pene Quetzalcoatl/ au cedat în sfîrșit piculinei și cornului/ abia a mai rămas din uvertură/ zvîrlită ca trompeta în zăpadă (zăpada abundentă din "Vara indiană")/ într-o firidă algonkiană a craniului/ scăpînd ca prin urechile acului/ fragila trompă a lui Eustache/ dar cum cînta micuța dansatoare indiană
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
trebuit să rămână mai degrabă pe la catedrele școlilor de țară, decât în înalte instituții de cercetare și învățământ. De la "trepădușul" Dan Berindei, la "băcanul serviabil" Emil Condurachi, la omul "cu frică de superiori" și "supunere față de grade" Florin Constantiniu, la "piculina care încearcă să acopere un răget de trombon", Constantin Giurescu, la autorul de teorii "găunoase și puerile", Răzvan Theodorescu, o întreagă galerie de slujbași ai ideologiei comuniste s-au culcușit în locurile de onoare ale istoriei românești.) Gândurile de mai
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
pluriepocal, menit a sugera derizoriul unui prezent prezumțios sub pojghița subțire a căruia se disting figuri, gesturi, ritualuri revolute: "trenul intră grațios în gara împodobită/ cu ghirlande împletite din urechi de mistreț// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ ave ave răspund piculinele cerului dezinfectat// primarul întinde maestrului de vînătoare pîine și sare/ de emoție primarului i se desprinde barba solemnă// corul fotomodelelor închiriate cu ora/ intonează imnul vînătorilor căzuți la datorie// alaiul se îndreaptă spre locul unde va fi construită/ după ultimele
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
era mai elegant și covârșind măsurile obiceiului, căci caii de la roate era cel puțin de trei stânjeni depărtați de naintașii pe care-i mâna un frumos băiat ca de 16 ani strigând padi! padi! cu un glas ce răsuna ca piculina între instrumentele unui orchestru. În acel echipagiu dinapoi era o tânără blondă, a căria figură avea acea blândeță ce se vede învrednicită de penelul lui Rafael, și un june brunet care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși rusesc, avea o formă cu totul moldovenească; adică era mai elegant și covîrșind măsurile obiceiului; un frumos băiat ca de 16 ani, striga neîncetat padi, padi cu un glas ce răsuna ca piculina între instrumentele unui orchestru". Scriitor mai degrabă al virtualităților decît al realizărilor, Negruzzi rămîne instalat în proza pașoptistă pe un loc din care nimeni nu-l mai poate clinti. Mai toată proza moldovenească de după el va aplica modelul oferit de
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
greva și se ridicau în stoluri până-n cupolă... Secretarul de partid încerca să intervină, răco-rindu-i cu jetul florii de la butonieră, omul-orchestră se-ncăiera cu scuipătorul de foc, se rostogoleau în nisip într-un vacarm de muzicuțe, tromboane, acordeoane, cinele și piculine, într-o pălălaie de flăcări, până ce deodată ofițerul de securitate sărea-n picioare și striga: "La ordine, tovarăși, la ordine!", arătând spre toate punctele cardinale temuta legitimație. Abia atunci își reluau toți locurile pe scaune, iar mașinistul de deasupra putea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alta. Am dormit vreo două ore, acolo, pe scăunel, după cum mi-au spus băieții la trezire. În timpul acesta, ei mi-au scos cu lanseta mea doi crapi și-un caras mare. Spuneau că eu sforăi, că scot niște sunete de piculină și de motor de Zambilică ceva mai turat, uite, domnule că sforăi și eu! Și mai spun de alții! Le-am mulțumit pentru grija părintească pe care au avut-o pentru mine și i-am asigurat că și eu îi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o... Dă drumu, e toamnă în cetate - Întreg pământul pare un mormânt... Plouă... și peste târg, duse de vânt, Grăbite, trec frunze liberate. Oh, amurguri Oh, amurguri violet... Vine Iarna cu plânsori de piculine... Peste parcul părăsit Cad regrete Și un negru croncănit... Veșnicie, Enervare... Din fanfare funerare Toamna sună, agonie... Vânt de gheață s-a pornit, Iar sub crengile schelete, - Hohot de smintit. Nici o urmă despre tine, - Vine, nu vine... Oh, amurguri violete
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
iarăși mă dezbrac, Aș vrea să-mi fac un ceai, și stau, și nu-l mai fac... Mă clatină spre pat al insomniei pas - În creierul meu plânge un nemilos taifas. Nocturnă E-o muzică de toamnă, Cu glas de piculină, Cu note dulci de flaut, Cu ton de violină... Și-acorduri de clavire Pierdute, în surdină; Și-n tot e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de primăvară Melancolia m-a prins pe stradă, Sunt amețit, Oh, primăvara
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
câte opt sau zece etaje, Ho diábolos trântea melancolizat câte o tumbă, zburând așa, cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zece etaje, Ho diábolos trântea melancolizat câte o tumbă, zburând așa, cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-ți mai spune ceva „Grebănarea“. A venit momentul să investesc și în marea cultură, aia care rămâne, aia care dăinuie după noi. Orchestră de mandoline, un concurs național de doinitori din instrumente de-astea mai puțin cunoscute, frunză, drâmbă, solz, piculină, poate și un ansamblu de dansuri, mai am schemele alea care le pregăteam pentru „Cântarea României“. După dezvoltarea economică, nu, vine și dezvoltarea culturală? Altfel, ce să arătăm Europei? Am pornit spre mașina lui. Ketty trecuse la volan. Popa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
începutul secolului al XX-lea pînă dincolo de jumătatea lui. Numărul instrumentelor citate e mai mare, cred, decît la oricare alt poet romîn din acea vreme: acordeon, caterincă, clavir, flașnetă, flaut, fluier, ghitară, goarnă, harfă, „harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exaltată, „de bal”, cîntată în interioare, unde orchestrele încep „cu o indignare grațioasă”, apoi „frig”. Un trouble fête prin temperament, Bacovia e atent îndeosebi la muzica gravă, cea care-i întreține stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]