746 matches
-
blândul porumbel l-a însoțit pe omul ce venea după prea multă jale pe meleagurile Valahiei și Moldovei ca să mai aducă vărsare de sânge. Faptele i-au fost judecate la marea judecată a Istoriei. Unii vor să-l alunge de pe piedestal. Alții îl consideră efigie demnă de pus la altar. Oricum ar fi fost pentru contemporanii din țară, din Europa sau de la Constantinopol, bănățenii l-au prețuit deosebit. Drept dovadă, i-au alinat puțin ultimele zile printre conaționali, înainte de exilul din
Agenda2003-4-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280625_a_281954]
-
atît de șterse că însemnătatea lor ține de un capriciu subiectiv al amintirii autorului, al căror ecou valoric nu se răsfrînge însă asupra cititorului. Sub unghi literar rezistă doar acele pagini care nu au fost scrise dintr-o dorință de piedestal amical, cînd autorul vrea musai să-și ridice, pe soclul laudelor, prietenii. Paginile elogioase sunt fatal precare, intenția encomiastică dăunînd efectului estetic. În schimb, acolo unde Nicolae Radu renunță la tămîieri spre a descrie alura pitorească a cîte unui personaj
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
I a fost inaugurată în seara de Sfântul Nicolae, în prezența Altețelor Lor Regale Principesei Margareta și Prințului Radu, de către primarul Capitalei, Sorin Oprescu. Lucrarea a fost realizată de sculptorul Florin Codre, are o înălțime totală de 13 metri, doar piedestalul măsurând 6 metri înălțime. Realizată din bronz, a costat peste două milioane de euro, achitați în 2008. Statuia este amplasată în Piața Palatului, între clădirea Bibliotecii Centrale Universitare și Palatul Regal. Statuia este o copie după lucrarea originală, topită de comuniști
Principele Radu, la inaugurarea statuii regelui: Carol I a încurajat puterea "soft" () [Corola-journal/Journalistic/27542_a_28867]
-
acum, putem nota că există o serie de studii, monografii, exegeze despre mulți dintre scriitorii acestor zone. Permanenta lor legătură cu cei de la... Centru este suficient de bine articulată și cu argumente peremptorii. Aș zice, fără a uzurpa orgolii și piedestaluri (de la Centru!) că numai timișoreanul Cornel Ungureanu, universitar titrat, a înțeles ce nseamnă o revoluție și în literatură, care apropie apele regionalizării de vadul globalizării, fără să-și strice profilul matricial. Cine se va aștepta să găsească în Istoria secretă
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
a uitat, si eu cred, sper că venirea Papei Francisc acum, chiar dacă președintele României nu este român de etnie și nu este ortodox că religie, să aibă forță împreună cu patriarhul ortodox și cardinalul greco-catolic să ridice poporul român pe alt piedestal. Noi, românii, ar trebui să avem la Romă un loc în Senat. Avem, un cardinal dar e insuficient pentru un popor așa de mare. Poate că mâine vom avea un Papă român, cum am avut atâția împărați români de origine
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381568_a_382897]
-
istorie, El, profesorul, alături de investitori, laolaltă pot sădi o sămânță. Sămânța exemplului de urmat. ...Așadar, un român s-a întors din Spania. Hotărât ca și prin exemplul și dăruirile sale, să poată determina, atât investitorii, salariații, politicienii, cei așezați pe piedestale înalte și pe alți români, să se trezească, să iubească profesionalismul... moralitatea... după care, scursurile aruncă bolovani. Desigur, după acest articol care, cu siguranță, cârcotașii, hrăpăreții, lichelele...imoralii, vor da din coate, vor face spume - cum noi, să primim sfaturi
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
de bătrân. Anticii cereau adesea sfaturile bătrânilor, când se aflau în fața unor situații dificile și întotdeauna sfaturile bătrânilor erau foarte apreciate . Pe timpul anticilor a fi bătrân era sinonim cu înțelepciunea ! Ei își aveau locul lor în societate, undeva pe un piedestal de onoare și erau venerați de cei mai tineri. Ce este bătrânețea? Un amestec de melancolie și de iritare, cum spunea Octavian Paler? Sau, poate, este vârstă renunțărilor și a umilințelor? Sau, poate, este chiar o boală, sau, de ce nu
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
de bătrân. Anticii cereau adesea sfaturile bătrânilor, când se aflau în fața unor situații dificile și întotdeauna sfaturile bătrânilor erau foarte apreciate . Pe timpul anticilor a fi bătrân era sinonim cu înțelepciunea ! Ei își aveau locul lor în societate, undeva pe un piedestal de onoare și erau venerați de cei mai tineri.Ce este bătrânețea? Un amestec de melancolie și de iritare, cum spunea Octavian Paler? Sau, poate, este vârstă renunțărilor și a umilințelor? Sau, poate, este chiar o boală, sau, de ce nu
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
spion, Doar un actor, în cel mai aprig joc. Vegheat de steaua lui, din Orion, Își caută în lume rost și loc Și se aprinde-n patimă și foc, Chiar dacă vine din Septentrion. Curajul sacrificiului curat Îl pune pe știutul piedestal, Pe care toți eroii s-au urcat. Când jocul se grăbește spre final Și-n raniță, ca orișice soldat, Păstrează un baston de mareșal. CALUL ALB Toți știm că-i libertatea o ispită, E rațiunea lui de-a fi și
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
amor cu iubitul, șarjă ea. Lipsesc doar lumânările parfumate și șampania. - Aceste accesorii pot să apară imediat dacă le comand. Nu există nicio problemă. Le dorești? - Ba da, există. - Ce anume lipsește? - Starea sufletească care să te ridice pe un piedestal invizibil, ce numai ochii minții îl poate distinge. Degeaba ai lumânări parfumate, menestreli care să-ți cânte în surdină la ureche și cupa de șampanie din care să picure stelele strălucitoare pe buzele fierbinți, mângâiate de răcoare licorii. Ai nevoie
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
cu sudalme celor care le dau pomană. La Moscova am văzut un astfel de sfînt fără picioare, tîrșindu-se pe pavele, purtînd o glugă în care credincioșii puneau cu evlavie hîrtii de zece ruble, chinuidu-se să aprindă o lumînare pe un piedestal mult prea înalt. Încercarea mea stupidă, neinspirată de a-l ajuta a dezlănțuit o sumedenie de blesteme aruncate cu gura schimonosită, însalivată a profeților pustiei, apoi cu gesturi schilave de pasăre șontorogită a continuat să aprindă lumînările una cîte una
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
avizi de embleme ca și sistemul monarhic pe care își propuseseră să-l răstoarne: regilor și miniștrilor le-au succedat, astfel, secretarii generali ai Partidului, torționarii și personalitățile cocoțate pe socluri întotdeauna impunătoare. Poporul i-a dat jos de pe aceste piedestaluri și asta s-a întâmplat pretutindeni, fără excepție! La Tbilisi, oamenii au dansat o noapte întreagă pe rămășițele statuii lui Ordjonikidze, cel ce "vânduse" Georgia Sovietelor. Iată însă că - semnificativă răsturnare de situație! -, în locul unde odinioară, din vârful unei coloane
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
în schimb "aproape geniu în producerea gloatelor și exponenților lor", înclinat nu să "analizeze conștiința", ci să urmărească "dezlănțuirile brutale, fioroase chiar" ale umanului. Deoarece proza românească de pînă atunci nu avusese o deosebită anvergură, i s-a creat un piedestal național, comparabil cu cel al unor clasici din marile literaturi precum Dickens, Balzac, Tolstoi. L-am putea socoti un "tradiționalist", dar într-un fel aparte. Nu prin evlavia față de vechile așezări ori prin glorificarea trecutului, nici prin ortodoxism, ci pe
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
privit cu răceală, Gide, de care ar dori să fie apreciat, soții Maritain, cu bunătatea și noblețea lor nelipsite de o doză de naivitate dulceagă, Soutine, Max Jacob. Să admire este pentru el o necesitate; frecvent, cei ridicați pe un piedestal sfîrșesc prin a-l dezamăgi. Omul amestecat în nenumărate combinații dubioase i-a înșelat și furat nu o dată chiar și pe cei admirați sau care l-au îndrăgit. Înrudirea artistului cu șarlatanul este una dintre obsesiile lui Thomas Mann; la
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
mama. Ea nici poker nu mă lasă să joc. După o oră mai împărțim masa doar trei oameni. Colegul nu mai face parte din film. A renunțat în momentul în care doar tricoul îi mai ascundea bustul - monument ridicat pe piedestalul șuncilor. Prietena mea joacă cu o mână. Cu cealaltă își ascunde sânii. Iubitul ei e degajat. Eu sunt dealerul de data asta. Dau cărțile. Slăbuț. Pun jos două și ridic tot atâtea din teanc. Nu le mai țin sus, ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cum nici nu-ți închipui. Nopți întregi de frământări și de lacrimi. Pentru ce? Nu eram vinovată cu nimic. Poate doar de faptul că îl iubeam enorm și făcusem din el un idol al sentimentelor mele. Nu puteam accepta că piedestalul pe care îl așezasem se prăbușea încet, știrbit de mizerii pe care eu nu i le-aș fi atribuit niciodată. Am suportat o grămadă de acuze nefondate, încercam să mă apăr pentru ceea ce nu făcusem. Până într-o bună zi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fără rugăciune de purificare pentru a trece, mistuit de iubire, în lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur; ea a plecat nevinovat din trupul cel mai mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără fisură, într-o candoare copilărească să crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș s-a îmbrăcat în zale. Fericirea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
este portretizată în ipostaza ei de “baroniță feudală, pudrată ca o marchiză, gătită ca un portret”. Chipul ei nu poate fi identificat, este o imagine plină de trufie, de vanitate, rece și lipsită de chemare. Asemeni statuetei așezată pe un piedestal cu mult mai înalt decât al celorlalte statuete, ea se teme de urâțenia lumii ce o înconjoară. Egoul eroinei este prea rafinat Ăîn orgoliul propriu) pentru societatea în care mai mult supraviețuiește decât trăiește. Ea alternează stările de blazare cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
un tril de privighetoare în concertul amestecat al nopții de vară.” (Poetul P.H.L. nu se dezminte!) «Dar cine să fie persoana „normală” în stare să-i recunoască unicitatea, să o abstragă din valul banalității zilnice și să o urce pe piedestalul recunoștinței și al iubirii?Ă Cam așa meditează eroul lui P.H.L., pus în situația de a o descoperi câte puțin, la fiecare întâlnire, cu uimire și încântare, pe Teodora. „Meditații de bătrân nostalgic!” aș spune, gândind la vârsta autorului din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și toată această construcție se prăbușește. Dincolo de "drama" individuală, se pare că e ceva "în aer" care ne îndeamnă să gândim la fel. Pot fi asemănările structurale ale conștiinței, ori inconștientul colectiv, sau altceva. Dacă reușim să depășim căderea de pe piedestalul pe care ne înălțasem vom descoperi încă un semn al asemănărilor noastre, unul din multele elemente ce umplu conținutul noțiunii de umanitate. Pentru a veni în sprijinul individului chinuit de angoasele existențiale, într-un mediu de bunăstare ce îndeamnă la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu trei mese, una a mea, celelalte pentru doi lucrători pe care aveam de gând să-i angajez. Alături, o sală de baie, în spate, depozitul, casele de fier două, una mai mare, una mai mică. Magazinul de prezentare, cu piedestale, cu vitrine de cristal, cu suporturi elegante, nichelate. Vitrina mare, de sus până jos, de cristal gros. Ușa de la intrare blindată, pereții din spate dublați, căptușiți, pentru siguranță, camere de luat vederi, alarmă. Sus, pe firmă, am pus: "Clody-bijuterii." Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
început să dau anunțuri în ziare: "cumpăr aur și bijuterii vechi". Când am adunat suficient material, m-am așezat la lucru. Am angajat două fete. Fetele sunt mai îngrijite, mai meticuloase. Alegerea am făcut-o, credeam, bine. Și, încet-încet, pe piedestalele magazinului au apărut primele bijuterii. Atunci am ridicat cortina metalică și totul a început să strălucească. Am anunțat cu fast inaugurarea. Am dat și un cocteil, invitând personalități, oameni de afaceri, artiști. Cameliei nu-i venea să creadă de anvergura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ca să privesc bijuteriile Coroanei, mai ales ale Reginei Maria. Apoi mă întorceam la atelier și încercam să le desenez. Am muncit mult când am început să le execut. Și, într-o zi, când am deschis magazinul, în vitrina mare, pe piedestale, în vitrinele mici, străluceau copiile mele după bijuteriile Reginei. Au avut un succes extraordinar! Toate doamnele doreau să cumpere. Dar erau unicate! Ca să-mi fac reclamă, m-am gândit să le țin expuse câteva săptămâni, să rezist asaltului zilnic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
până jos, cu rama metalică. Împinse și intră. Ușa se închise automat în urma lui și imediat, în partea stângă, odată cu închiderea ușii, se aprinse o lumină puternică, în spatele unei arcade generoase. Dădea într-o rotondă, în mijlocul căreia se afla un piedestal suplu, elegant, pe care era așezată o sculptură. Nu-și dădu seama de la început din ce era lucrată. Reprezenta o balerină pe poante, cu mâinile sprijinite pe fustița alb-roz, de o mare gingășie. Ar fi vrut să se apropie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în gând: Trebuie să-mi cumpăr pantofi! Pe ăștia o să-i pun în stradă, la un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în prima cameră, camera balerinei, cum îi spunea el, cu lumina albă care se revărsa peste piedestalul elegant și înalt, unde odihnea balerina de o gingășie și frumusețe incredibile. Parcă acea canapea albă era așezată anume acolo, pentru a putea privi acea frumusețe. Încă de atunci se întrebase de ce, de ce așa? Apoi camera cu grota, cu gema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]