3,569 matches
-
nu-i prea greu), în a-și expune în mod neretușat părerile, sau, cînd e vorba de istoria literară, concluziile cercetării; în a nu ține seama în judecarea literaturii de considerente extraprofesionale. Prielnică de obicei scriitorului, atunci cînd simte o piedică în calea comunicării, ambiguitatea face, în schimb, un critic de neînțeles. Datoria sa e ca, fără a ceda de la norma urbanității, să se exprime răspicat, cu fermitate, chiar dacă o asemenea manieră încă e privită cu antipatie. Cine o adoptă trebuie
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
nu aparține modernității, și de marele public, ale cărui gusturi s-au schimbat. Popularul poet de odinioară, laureat al Premiului Național și membru corespondent al Academiei, are soarta lui Minulescu și a altora: nu mai este aproape deloc citit. O piedică în calea receptării a fost (și a rămas) dificultatea de a-l situa în istoria poeziei noastre din secolul XX. A fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
compun operele, să nu vizeze lectura lor de către alții, "cititorii". Am cunoscut, atâția, frustrările, ba chiar supliciul literaturii rămase "pentru sertar" și nu-mi pot închipui că ar exista printre noi scriitori atât de mazochiști încât să nu dorească depășirea piedicilor editorial-financiare de acum și, trecând, deci, pragul publicării, să-l depășească pe acela al "difuzării" - atât de precare și oarecum aleatorii - și al acceptării operei lor în librăriile asfixiate de cărți pentru că nu mai au suficient spațiu (cerc vicios: șí
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
pot fi abordate separat”. Un tot, ce verifică pe spațiul circumscris al literaturii vechi, aspecte ale personalității umane, pe fondul argumentației istorice și mitologice. Avansarea studiului, din aproape în aproape, aseamănă cercetarea cu o apă care își face loc, ocolește piedicile, se învolburează și se lasă dusă de șuvoiul nevoii de cunoaștere și aprofundare. Mai sever distanțată de textul avut în vedere este Manuela Anton în Manualele școlare ca pregătire a orizontului de așteptare pentru cititorii români din secolul al XVIII
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
au un trecut care supraviețuiește, un trecut de care ne izbim azi, confundîndu-l cel mai adesea cu ticăloșiile de ocazie ale tranziției. Dacă n-ar fi fost tenacitatea fiului lui Gheorghe Ursu, pe care nu l-a descurajat nici una dintre piedicile puse în calea voinței sale ca Justiția să-i pedepsească pe vinovați, coloneii de miliție Stănică și Creangă ar fi fost și azi niște respectabili oameni de afaceri. Cu atît mai mult cu cît, pentru a-i face scăpați, au
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
și în Tel-Aviv-ul unei neașteptate emigrări. Toate până în punctul în care un geniu muzical în plină desfășurare, Leonard Bernstein îl ia sub pulpana lui pe adolescentul Mirel, asigurându-i burse la cele mai prestigioase școli muzicale din Statele Unite. Unde alte piedici se ridică în calea tânărului muzician, a mamei sale. Între Bucureștii anilor ’50, ai Ashkelonului din deceniul următor, între Parisul realizării sentimentale a Nataliei și îndepărtatul New York din zilele noastre se fixează fruntariile unei narațiuni având în prim-plan o
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
Cronicar După un început entuziast, proiectele culturale românești de obicei se împotmolesc. Apar probleme legate de finanțare, inițiatorii sătui de piedici și voluntariat dezertează, izbucnesc conflicte de orgolii, ostilități între membrii echipei... Din tot ce debutase promițător, cel mai longeviv și bogat în înfăptuiri e, crede Cronicarul (și i-ar plăcea să poată fi contrazis), programul Fundației A Treia Europă, de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
se creeze panică publicului i s-a adus la cunoștință că ar fi vorba de câini comunitari, pătrunși ilegal în Grădină, dintre care unii agresivi. A prinde tigrișorii cu jbilțuri, precum stradalii, ar fi fost soluța ideală, dar exista o piedică: încă de pe la jumătatea veacului trecut, gardurile ce împrejmuiesc Grădina, întinsă pe mai bine de unsprezece hectare la diverse niveluri de sol, au găuri, prin care sălbăticiunile, cu un instinct infailibil ies deîndată ce miros vreun pericol și revin de cum acesta
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
sau rugăciunea, femeile își redescoperă idiomul originar, îl încalecă de-adevăratelea pe efebul cu părul ca pana corbului și cu un început promițător de burtică precoce, sau aș fi urmărit cu sufletul la gură să văd cui îi mai pune piedică Andreea Marin, cea care țopăie ca o căpriță pe pajiștea de polimeri din studioul suspinelor în vreme ce fachirul hispanic, dacă nu mă înșel, tocmai își revarsă energia și harul asupra unei găini bete criță care se dă profund hipnotizată, ori mi-
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
mai vedeam niște rude și prieteni și luam hotărîrea să rămîn definitiv acolo. Dar de fiecare dată intervenea ceva. O inundație, o vijelie care cît pe aci să te ia cu casă cu tot, o întrerupere de curent, cîte o piedică birocratică măruntă menită să-ți taie tot avîntul, șpaga pe care trebuia s-o plătești pentru orice. Și atunci îmi ziceam, "Ei bine, poate că nu anul ăsta". Iar acum, nu mai știu. Pur și simplu nu mai știu. Chanu
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
puține sunt însă și nereușitele. între acestea cea mai frapantă este lipsa de inspirație în alegerea titlurilor (inclusiv titlul volumului). Diateza gri, Mecanic/clinic, Rana Uriașului Nostru (sic!), Te-aș, Semistors etc., toate sună plat și sforăitor și sunt o piedică în calea lecturii. Folosirea obsesivă a slashului, în titluri și în versuri deopotrivă, deranjează. Sunt și alte modalități de a-ți striga în gura mare apartenența la retorica postmodernistă de tip "both/and"... Ezitările debutantului se văd și în citarea
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
găsit de cuviință să venim în întâmpinarea clerului și a credincioșilor prin întocmirea unui un florilegiu patristic tematic, intitulat Sângele martirilor - sămânța creștinilor. Despre martiri și martiriu. După cum se știe, propovăduirea creștină a avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu au reușit să o îngenuncheze. Creștinii au avut de îndurat ocări, bătăi, închisoare, moarte, pentru simplul fapt că
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
manifestă din plin variația stilistică - "cashul, mălaiul, bețele, dolăreii și euroii și ronii noștri" (cinemagia.ro/forum) și produce chiar derivate glumețe, în primul rînd diminutive: "cum adică? doar pentru 5 ronișori se prostituează unii?" (vwforum.ro); "să-i pună piedică în buget de alți ronuleți" (gnv.myforum.ro). Dovada supremă a normalității formei (dobîndită într-un timp atît de scurt, prin reacția spontană a vorbitorilor) e că o găsim deja în formularea unor probleme de aritmetică - "Din cei 650 RONI
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
mai mult șarpele tău lung nu-l mai ascult el stă-n mine-n pândă și lucrare precum ceara moartă-n lumânare RITUAL (direcțiile) hrana mea e o sărbătoare săracă mi-s umerii putrezi în acest convoi repetat pune-mi piedici Doamne și fă-mă vacă mulsă la fiecare amurg scăpătat te-am zărit Doamne te-am zărit tu mișcai direcțiile în infinit... RITUAL (egiptic) Du-te în paișpe domnule poet fă-te preot și pune-ți barbă amară tu nu
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/3709_a_5034]
-
în genunchi." ...Imagini și cuvinte care i-au deschis apetitul. Și-a înfipt dinții în rustica crustă crocantă, a ajuns la miezul alveolat și... Și iată că Memoria, această Mumă a pădurii neuronilor, simți o perversă plăcere să-i pună piedici, să-i încurce cărările, să-l rătăcească. Să-l abată de la gândurile frumoase, de la sfântul gust al pâinii. Să-i aducă aminte că, în adolescența lui utecistă, i s-a spus că el, imberbul comunist, e "frământat din alt aluat
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
aducă prosoape, ea se trăgea înapoi, sub cearșafuri, murmurând acest nu răstit, până când îi schimbau șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk, femeile berbere care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea spunea "mulțumesc", uitându-se înainte și tot repeta silabele, până când le strivea orice înțeles. În labirintul de mărfuri parcă își pierdea suflul, atunci Africa se răzbuna, devenea amenințătoare, o hipnotiza altfel decât
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
lui Horațiu sau Boileau cînd au primit, în tărîmul de dincolo, cîte o epistolă din partea lui Voltaire, nici pe aceea a lui Voltaire la epistola lui Grigore Alexandrescu. Hotarul dintre cele două meleaguri n-a fost, cum se vede, o piedică de netrecut, așadar propria mea îndrăzneală, Si parva licet componere magnis 1, ar putea dobîndi oarecare îngăduință. Mă grăbesc să mai spun, spre a-mi întări curajul, că ziua de 10 noiembrie, pe care domnia ta, iubite domnule Odobescu, ai ales
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
Bîrlea, în care sînt expediate replicile unor personaje din basm), marcînd neimplicarea în poziția și în argumentele citate ironic și profund neconvingător: „cei care sunt împotriva experimentelor pe animale, din tot felul de considerente, nu știu ce, încât ajung să fie o piedică-n calea științei” (CORV 74). Ca în cazul oricăror clișee, există tendințe individuale: nu toți le folosim în egală măsură, nu toți avem aceleași automatisme. Oricum, cred că nu știu ce trece mai ușor neobservat tocmai prin perfecta lui absență de „sens
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
instrumentele cu care operează, că nu e vorba de o simplă aglomerare de neologisme fără sens și coerență, așa cum se întîmplă destul de des. Dar nu știu care e modelul cititorului care poate pătrunde în lumea construită de o astfel de carte. Și piedica principală n-ar fi aceea că discursul e unul personal, ci combinația dintre excesul de erudiție și discursul personal. Într-un anume sens, nu peiorativ, cartea e un colaj, o acumulare concentrată de lecturi și interpretări personale. Cred că nu
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
Agârbiceanu în Instoria literaturii române, de la origini până în prezent. Editarea debutează în 1962, ca gest de reverență față de autor, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. Moment, cu atât mai bine ales, cu cât Ion Agârbiceanu, mereu confruntat cu piedici de tot felul, se arătase din ce în ce mai neliniștit, pentru viitorul operei sale. Acțiunea este pusă în mișcare după reluatele intervenții ale lui Mihai Șora, redactor-șef, benefic aflat în conducerea Editurii pentru Literatură din acea vreme, tenace susținut de experimentatul editor
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
faptul că Mihai Berechet este un minunat povestitor, al cărui verb ironic cucerește și temperează sentimentala rememorare a propriei vieți, 9 caiete albastre (ce titlu inofensiv) înseamnă traiectoria dramatică a omului de teatru, pe deplin dăruit artei, dar întâmpinând o piedică neprevăzută specifică timpului trăit în comunism, pentru cei provenind dintr-o lume așezată și avută. Deci m-am născut de ziua Regelui, într-o casă barocă, pe care se lăfăiau trei coroane regale, invadate de statuile lui Esculap, Hipocrat și
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
fusese o scurtă perioadă senator în guvernarea Iorga - din care cauză face, pe nedrept, pușcărie - mama - fiică de "exploatatori" din Râmnic. Denunțuri peste denunțuri soseau la teatru ca și cum cel ce le trimitea nu ostenea în a murdări și a pune piedici lui Mihai Berechet. "Cât de ușor e să vrei să distrugi, ascuns după perdelele groase ale minciunii, căutând în propriul tău întuneric întunericul pe care vrei să-l azvârli în viața altora! Peste vreo douăzeci de ani urma să aflu
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
niște fete, beau, vomită, apoi se văd nevoiți să părăsească apartamentul și, înainte de a se întoarce acasă dimineața, mai întârzie pe acoperișul blocului perorând penibil despre sinucidere. În tot acest timp, trăncănesc onomatopeic și injurios, se îmbrâncesc și își pun piedici ca niște mucoși de grădiniță, fiecare se dă șmecher în fața fiecăruia făcându-se din vorbe și se cred "marfă". Ok, și? Ce ar fi de "citit" în acest roman? Se forțează din nou suprainterpretarea de atitudine, adică ceva de genul
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
tot acasă, m-am ocupat de franceză. C.B.: Cum ați învățat românește? A.S.: Ca să fiu sinceră, româna a fost pentru mine limba cea mai dificilă. La un moment dat, mă temeam chiar că n-o să-i dau de capăt. O piedică de neînvins mi se părea dublarea pronumelui personal în forma lui accentuată și neaccentuată: Mie îmi place. Te iubesc pe tine. Apoi, mi se părea exasperant pentru o limbă romanică dizgrațiosul sunet "î", atât de răspândit în limba română. La
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
și o cronică a vieții literare a Clujului din anii postbelici. Rămas la Cluj, de care n-a reușit să se apropie sufletește niciodată, intră în învățământul universitar, va ajunge un profesor respectat, dar până la această recunoaștere va suferi numeroase piedici și vexațiuni: să amintim numai rechemarea intempestivă de la lectoratul din Germania, fără nici o explicație și amânarea enervantă a acordării titlului de doctor în Litere, din cauza unei comisii vindicative și meschine. Deși spune și repetă în multe scrisori că îndrăgește tot
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]