2,096 matches
-
ideologice". Când a sosit însă libertatea și mulțimile au început să demoleze monumentele vremurilor totalitare, un cineva colectiv i-a strigat lui Evtușenko în față: "Pentru care merite a fost așa de grijulie cu tine puterea sovietică?" Libertatea a devenit pieirea lui. Atunci el a repudiat-o: "Fără să știm ce e libertatea, am luptat pentru ea ca pentru Dulcineea intelighenției noastre ruse. Fără s-o vedem vreodată aievea, ci doar în visurile noastre sociale, am crezut că ea e minunată
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Ion Horea Filă de jurnal Rămâi un timp și-așteaptă-n lenevire Ca un hotar, în abur, după ploaie, Neîncercat de legile pieirii, Supus doar altor patimi și îndemnuri Din rădăcini, din flori și din semințe - încă mai crezi că ultima răsplată A strigătului tău ar fi ecoul, Imaginând cum dealuri după dealuri Ar sta, în lutul lor să-l mai repete - Credeai
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
de soare ..." Poezia "Hristos a Înviat", Alexandru Vlahuță surprinde pe stăpânii lumii, Înspăimântați : S-au cutremurat stăpânii lumii/ La glasul blândului Profet/ Și-un dușman au văzut În Fiul/ Dulgherului din Nazaret .../ El n-a venit să răzvrătească/ Nu vrea pieirea nimănui/ Desculț pe jos, colindă lumea/ și mulți hulesc În urma lui!» / arătând că "El orbilor le dă lumină/ și muților le dă cuvânt/ Pe cei infirmi Îi Întărește/ Pe morți Îi scoală din mormânt" Poezia se Încheie cu un Îndemn
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Anastasia, București, 1999, pp. 93-94. footnote>. O altă consecință ar fi aceea că păcatul poate duce la o criză sau la o dramă o întreagă omenire, cum ar fi cea de astăzi, care piere și nu-și dă seama că pieirea îi vine din cauza păcatului<footnote Prof. Dr. Constantin C. Pavel, „Problema răului la Fericitul Augustin”, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996, p.9. footnote>, căci acesta care cu sine pedepse vremelnice cum ar fi
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
celelalte câte se fac din patimă, alcătuiesc numărul mare al stăpânilor, cărora robindu-le cineva, chiar dacă s-a întâmplat să treacă prin apă, după părerea mea încă nu a trecut prin apa tainică, a cărei lucrare pricinuiește tiranilor celor răi pieirea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise ..., PSB, vol. 29, p. 63. footnote>. Pentru cel ce nu-și înăbușă dorința de a păcătui și nu urmează calea virtuților, apa Botezului rămâne numai apă, pentru unul ca acesta fiind
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
public din Ucraina, Rusia și Ungaria vreo critică serioasă la adresa acestor titani ai romantismului, care - așa cum era firesc, moral și drept atunci - îi proslăveau pe ucraineni, pe ruși și, respectiv, pe unguri, în detrimentul străinilor, dăruiți cu epitete teribile și sortiți pieirii. Nu am auzit niciodată ca vreun analist politic sau eseist să fi spus sau scris că Ungaria nu va putea intra în NATO sau în Europa cu un simbol național ca Petőfi Sándor, denigratorul de popoare străine. Pe când în România
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
Mărturisitori și Martiri, știau și știu de marele atentat al Apusului, al Ocultei, care a încercat să frângă spiritul nemuritor al Daciei Mari, prin distrugerea Izvoarelor scrise care, atestau identitatea, cultura și continuitatea spirituală a Neamului nostru Dacoromân, scăpând de la pieire doar părticele de fragmente împrăștiate în vastă opera clasică a omenirii. Dușmanii din lăuntru și din afara au distrus cea mai mare parte a izvoarelor scrise, dar geniile, eroii, martirii, cuvioșii și sfinții au mărturia Neamului scrisă în ceruri, unde cei
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
ne mai urmează poate... Împletirea cu mitul elin nu-l va fi preocupat pe Gheorghe Grigurcu, de unde "expirația calmă", ce marchează "simpla întoarcere a capului", și forța senină a verbului "uită". Mai aproape rămân basmele populare, unde apa moartă dă pieirea prin uitare, iar apa vie - dacă și ea există - șterge uitarea morții ca pe un somn greu. O imagine a apei vii apare în Izvoarele, piesă din aceeași epocă a debutului: Izvoarele au un limbaj strict. / Ele ne silesc să
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
ce mult mi-am dorit să fiu o fiică a Nordului în nemărginirea lui neatinsă când ninge albastru pe poduri rostite în somn când sloiuri deschid o silabă de argint jertfindu-se timpului aș scrie o carte cerneala ei albă pieirii m-ar smulge Punct Mă văd uneori în deșert numai nisip numai pietre decapitate departe de mine țipătul apei și totuși ochiul surprinde culoarea și arbori ființe și ierburi cuprinse în lacrima mea știutoare dilatată mereu ilizibilă pentru cei ce
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
Ion Horea Câtă lumină Câtă lumină în această stingere! Câtă culoare în această pieire! Mai întârzii și tu ca o părere, fie și-atât! |n loc de cântări la ferești, rugăciuni și vitralii mesaje de dincolo prin ziduri vibrări de cupole, sub genunchii tăi cenușă de clopote... De la fereastră De la fereastră urmăresc desfrunzirea peisaj
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
din Biblii și mă bântui, Tată, Nu știu, să mă primești ori să mă-alungi! Poate prea golu-i Poate prea golu-i, poate prea plinu-i Ori stau la pândă zeii auguștii Și prins de neguri mai spui că nu știi Sortit pieirii de ce te chinui Și te întuneci și te învinui... Oprește! Trage zăvorul cuștii! Dă drumul fiarei! Vezi ce seninu-i! Și prins de neguri mai spui că nu știi!... O vatră ...o vatră-n care n-a mai ars un foc
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
care am zis hotărât: - Poftiți, doamnă. - Domnule, mi-a zis, eu vă cunosc de mult timp, vă urmăresc... Firesc ar fi fost să mă lovească apoplexia, să cad jos și să-mi dau obștescul sfârșit. Nu a fost... Salvarea de la pieire mi-a adus-o tot sărmana mediocritate, mai clar și mai corect spus, acea curiozitate specifică oamenilor al căror intelect este numit în termeni populari prostie. Dar nu vreau să cad în vreo confuzie, așa că să limpezim lucrurile: eu nu
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
mai avea nimic comun cu nimfeta fugită în lume cu thăticul său vitreg, Humbert Humbert, care, în visul său nebunesc de a rămîne toată viața cu ea și a trăi așa, suspendați între rai și iad, o ducea automat spre pieire. Acest sfîrșit, care nu mai ține de parodie, mi se pare lipit în mod artificial la roman, dar m-aș putea înșela. El corespunde într-un fel stilului de viață american, în care accentul este pus pe prezent și ades
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
intitulate Un consilier cu copite. În 1927 prietenii i-au oferit lui Bulgakov, de ziua acestuia, o carte cumpărată de la anticariat, scrisă de un scriitor neprofesionist, un oarecare chimist A. Ceaianov. "Povestirea înfățișa apariția, la Petersburg, a Satanei, care determina pieirea unora dintre personaje, cu excepția unei actrițe de teatru, salvată din ghearele Diavolului de către eroul principal, al cărui nume era...Bulgakov."2 În rest lăsăm cititorului plăcerea de a participa la descoperirea a noi și noi enigme în eseul prezentat în
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
care se află astăzi, numindu-i, irozi, tâlhari, ciocli, lipitori și venetici, generali trădători de țară, borfași, copiii lui Belzebut, securiști, feciorii unor impostori, etc. Cartea se deschide cu un apel răsunător și vehement, care te înfioară: „Salvați țara de la pieire”, nesfiindu-se să-i îndemne pe români: „Răsună codrii de aramă / Români, puneți mâna pe armă!” În tonul său vehement împotriva acestora, se strecoară amarul unor dezamăgiri crunte, repetate, constatate pe propria piele. Poetul nu poate să rămână indiferent când
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Din strună turnători cuvântă”, când „Pământul țării e vândit / copiilor lui Belzebut”, când țara e-n haos și sunt pângărite lucrurile cele mai sfinte. Atitudinea lui civică e demnă de un revoluționar autentic, îndemnându-i pe români: „Salvați țara de la pieire / Nu retrăiți o amăgire” (Salvați țara de la pieire); pentru a putea redeveni un popor vrednic de numele lui, adică: „Putem spera să fim ce-am fost!” (Salvați țara de la pieire). E destul de ciudat cum, același poet, schimbă tonul în alte
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
vândit / copiilor lui Belzebut”, când țara e-n haos și sunt pângărite lucrurile cele mai sfinte. Atitudinea lui civică e demnă de un revoluționar autentic, îndemnându-i pe români: „Salvați țara de la pieire / Nu retrăiți o amăgire” (Salvați țara de la pieire); pentru a putea redeveni un popor vrednic de numele lui, adică: „Putem spera să fim ce-am fost!” (Salvați țara de la pieire). E destul de ciudat cum, același poet, schimbă tonul în alte poezii, într-unul plin de sensibilitate și duioșie
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
un revoluționar autentic, îndemnându-i pe români: „Salvați țara de la pieire / Nu retrăiți o amăgire” (Salvați țara de la pieire); pentru a putea redeveni un popor vrednic de numele lui, adică: „Putem spera să fim ce-am fost!” (Salvați țara de la pieire). E destul de ciudat cum, același poet, schimbă tonul în alte poezii, într-unul plin de sensibilitate și duioșie, în pastelurile care alternează cu versurile protestatare; poeziile devin elegiace, eufonice, șoptite în „sunetul unui clavir”; „la ceasul unei seri tăcute” - rechemând
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
putut, S-o simt,s-o trăiesc,sau s-o spun în cuvinte! M-acuză,de lipsa de lacrimi și plâns, De cuget trufaș,de lipsa iubirii, De false comori,ce în viață am strâns, Trăiri de moment,pe calea pieirii! De ochi ce nu plâng,dureri ce nu văd, Nu c-ar fi orbi,ci refuză să vadă, Pe frați ce se zbat,prinși de-al lumii prăpăd, Uitând că-ntr-o zi,pot ei înșiși,să cadă! Urechi ce
SUFLET ACUZAT! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380770_a_382099]
-
în situații limită, pretinzând imperios o salvare grabnică. Bineînțeles, cu acceptarea de sacrificii ce n-ar fi fost de gândit în împrejurări normale. Comunismul, fascismul, nazismul au fost copiii unor războaie pierdute care s-au lăsat cu căderi de coroane, pieiri de imperii și mai cu seamă cu mizerie, pe o asemenea întindere teritorială și o atât de mare durată de timp, încât factorul continuității a devenit caduc. Stocul de valori ale coeziunii sociale s-a topit sub dogoarea catastrofelor. în
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
românească”<footnote Idem, p. 2; footnote> . Operația de tezaurizare a folclorului trebuie să țină seama de urgența activității: „cât nu se pierde cu desăvârșire” creația ce urmează a fi investigată, precizându-se că „mijlocul de a salva cântecele populare de la pieire”, este fonograful, propus de „d. G. Georgescu Breazul, un învățat muzicograf”, cu ajutorul căruia „am avea astfel documentele sufletului muzicii românești adunate într-un muzeu fonografic” - cum conchide Nichifor Crainic<footnote Crainic, Nichifor - Un muzeu fonogramic; în: Cuvântul, București, An II
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
500 de specii de animale dispăruseră, iar altele (1 100 de specii) se află și astăzi sub amenințare, datorită acțiunii transformatoare pe care omul o exercită asupra mediului natural, în special asupra covorului vegetal. Eliminarea directă prin vânat este cauza pieirii sau împuținării multor mamifere mari: zimbrul, bourul, unele specii de antilope, muflonul canadian, ursul și leul european etc., dar și a numeroase specii de păsări. Utilizarea în farmacopeea populară a unor animale a avut drept rezultat dispariția totală sau aproape
Agenda2004-3-04-c () [Corola-journal/Journalistic/281946_a_283275]
-
întorc la ură și vă spun că ea, ura, uneori potențează. Din ura a ceva se naște uneori, ce-i drept întâmplător, performanța. Alteori, acest sentiment e însăși dezumanizarea. Mai mult decât atât, ura, dincolo de căderea în păcat, e însăși pieirea. Praful din univers însuflețit dispare. E sfârșitul sfârșitului în care nu mai putem pune nici măcar judecata și reînvierea, promisiuni ale Creștinismului. E... Culmea e că e! Mai bine am vorbi despre dragoste. Sentiment nobil. Că doar scrie și la Sfânta
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
pe la Irod, pentru că prea mult l-am slujit. Mântuitorul ne vorbește în Evanghelie de două căi, de două porți, atunci când ne îndeamnă, zicându-ne: „Intrați pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care o află. Și strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află“ (Matei 7, 13-14). Preot HORIA ȚÂRU Diplome de excelență l Acordate de primarul Timișoarei
Agenda2004-52-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283197_a_284526]
-
mari mulțumiri bătrâneții, ca uneia care face să nu ne placă ceea ce se cuvine să nu placă". În fine, apropierea morții este și ea privită cu liniște pentru că: "ori trebuie să fie cu totul neluata în seamă, daca aduce completă pieire a sufletului, ori, dimpotrivă, să fie dorită, dacă ea îl duce acolo unde va avea o existență veșnică". Alegerea personajului istoric - venerabilul Cato Maior -, preambulul plin de familiaritate în care Cicero dialoghează cu prietenul său Atticus, anecdota și autoironia presărate
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]